ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3611/2009

Asupra recursului de față;

Î

n baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 71/F din 07

iulie 2009 Curtea de Apel

Pitești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

respins ca nefondată plângerea formulată de

petenta,  R.M.A.

,

împotriva

ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, din data de 4

februarie 2009, dată în dosarul

nr. 452/P/2008.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 aprilie 2009 la

Curtea de Apel Pitești care a format obiectul dosarului nr. 499/46/2009,

petiționara R.A., în contradictoriu cu magistratul C.I.E. - judecător la

Judecătoria Pitești, a formulat plângere

împotriva ordonanței dată la 4

februarie

2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în

dosarul nr. 452/P/2009, prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi

penale față de respectivul magistrat, sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

O plângere identică a

formulat petiționara și la data de 21

mai

2009, la Curtea de Apel Pitești, care a format obiectul dosarului

nr. 671/46/2009.

S-a constatat că în

cauză sunt întrunite dispozițiile art. 32,

art. 34, art. 35 și art. 36 C. proc. pen., instanța de fond, în ședința

de

judecată din data de 7 iulie 2009,

a dispus reunirea cauzelor spre a fi

judecate

împreună, din moment ce vizau, de fapt, aceeași plângere

penală formulată împotriva ordonanței dată în

dosarul nr. 452/P/2008

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Î

n plângerea sa,

petiționara a invocat nelegalitatea și netemeinicia soluției de neîncepere a

urmăririi penale, susținând că

magistratul,

cu ocazia soluționării dosarului în care s-a pronunțat

sentința civilă nr. 5312 din 4 decembrie 2006 a

Judecătoriei Pitești, a

săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor

persoanelor, în sensul că a

admis excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 415/2004

a Judecătoriei Pitești, deși această

sentință fusese desființată.

Verificând ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și

materialului din dosarul cauzei, în sensul

dispozițiilor art. 278/1 alin. (7)

C. proc. pen., instanța de fond a

constatat că plângerea este nefondată și a respins-o ca atare.

S-a reținut că pe rolul

Judecătoriei Pitești s-a aflat dosarul

nr. 4073/2006, în care

magistratul E.I.C. a pronunțat

sentința civilă

nr. 5312 din 4 decembrie 2006 (f. 16-17), prin care s-a admis excepția lipsei

calității procesuale și a lipsei de interes, ridicată

de reclamanta F.E.,

admițând, în același timp, excepția

autorității

de lucru judecat invocată de pârâtul D.G.,

fiind astfel respinsă acțiunea formulată de reclamantele R.A.

și

F.E., împotriva pârâților D.G. și Comisia locală de fond funciar Mărăcineni,

județul

Argeș, constatându-se faptul că în

mod corect organul de urmărire

penala,

a reținut că în cauză, chiar dacă, a fost pronunțată o sentință

nefavorabilă petiționarei R.A., atât timp cât nu

au fost

relevate aspecte de natură

infracțională, în sensul disp. art. 246 C. pen.

, magistratului nu-i poate fi imputată soluția

pronunțată nici chiar

în situația în care hotărârea a fost desființată

în căile de atac prevăzute de lege.

Aceasta, întrucât numai

instanța de control judiciar are competența să analizeze legalitatea și

temeinicia unei hotărâri

judecătorești.

Tot astfel, în conformitate

cu dispozițiile art. 46 alin. (2) din

Legea nr. 304/2004, privind

organizarea judiciară, în exercitarea

funcției

sale magistratul este independent și se supune numai legii. O

atare dispoziție se regăsește și în legea

fundamentală, respectiv

Constituția României, care consacră in terminis

principiul dependenței judecătorului.

A proceda altfel, în sensul antamării răspunderii

magistratului de fiecare dată când acesta pronunță o hotărâre

defavorabilă uneia dintre părți ar însemna o gravă

atingere adusă

principiilor enunțate anterior.

În raport de aceste considerente, a fost respinsă ca

nefondată plângerea, în temeiul dispozițiilor art.

278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

, petiționara fiind obligată la

plata cheltuielilor

judiciare către stat,

în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat

recurs petiționara R.A.

Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, aceasta a

solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea

sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre

rejudecare sau, pe fond

admiterea plângerii, desființarea ordonanței

prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi

penale împotriva magistratei C.I.E., judecătoare

la Judecătoria Pitești

și trimiterea cauza procurorului în vederea

efectuării

urmăririi penale cu acțiunea penală pusă în mișcare și

obligarea

intimatei la cheltuieli de judecată.

Examinând recursul

declarat de petiționară sub toate aspectele,

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

apreciază

că acesta este nefondat.

Astfel, instanța de

fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat în mod

corect că ordonanța contestată

este

legală și temeinică, intimata magistrat judecător C.I.E. și-a exercitat

atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor

legale.

Înalta Curte, a apreciat

că nu se poate reține în sarcina

magistratului judecător C.I.E.,

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., întrucât magistratului

nu-i poate fi

imputată soluția pronunțată

nici chiar în situația în care hotărârea a

fost desființată în căile de

atac prevăzute de lege.

Pe de altă parte, deși petiționara a arătat, în concret, în

ce

constă vătămarea adusă intereselor sale,

trebuie precizat că nu orice

încălcare a dispozițiilor procedurale cu

ocazia desfășurării activității

de judecată

a magistratului judecător, angajează răspunderea penală

a acestuia, ci

doar dacă se dovedește reaua-credință cu care

acționează

acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul

în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a

infracțiuni reclamată.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția

pronunțată în cauză este legală, temeinică și

corect motivată în fapt

și în drept,

văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat,

iar în baza art.

192 alin. (3) din

același cod va obliga recurenta la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara R.A.

,

împotriva sentinței penale nr.

71/F din 07 iulie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de

familie.

Obligă recurenta petiționara la plata sumei de 100 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 04 noiembrie 2009.