ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 907/2010

Deliberând asupra recursului penal

de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 104/F din 10 noiembrie 2009, Curtea

de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în

temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca

nefondată, plângerea formulată de petiționara S.C. "S." S.R.L.

București împotriva Rezoluției din 31 martie 2009 dată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. 11/P/2009, rezoluție pe care a

menținut-o.

Petiționara a fost obligată să

plătească 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut în fapt următoarele:

Pe rolul Judecătoriei Topoloveni,

s-a aflat Dosarul nr. 696/828/2008 în care magistratul A.S.D., a pronunțat

Sentința comercială nr. 48 din 19 noiembrie 2008 prin care a fost admisă

cererea formulată de contestatoarea S.C. T.I. S.R.L. Topoloveni, a anulat

somația emisă și trei bilete la ordin.

Așa cum corect a reținut organul de

urmărire penală, în cauză, chiar dacă a fost pronunțată o sentință nefavorabilă

petiționarei, atât timp cât nu au fost relevate aspecte de natură infracțională,

în sensul dispozițiilor art. 246 C. pen., magistratului nu-i poate fi imputată

soluția pronunțată nici chiar în situația când hotărârea a fost desființată în

căile de atac prevăzute de lege.

Aceasta, deoarece numai instanța de

control judiciar are competența să analizeze legalitatea și temeinicia unei

hotărâri judecătorești.

Tot astfel, în conformitate cu

dispozițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, privind organizarea

judiciară, în exercitarea funcției sale magistratul este independent și se supune

numai legii. O atare dispoziție se regăsește și în legea fundamentală,

respectiv Constituția României, care consacră in terminus principiul

independenței judecătorului.

A proceda altfel, în sensul

antamării răspunderii magistratului de fiecare dată când acesta pronunță o

hotărâre defavorabilă uneia dintre părți ar însemna o gravă atingere adusă

principiilor enunțate anterior.

În fine, nici infracțiunile

prevăzute de art. 215, 289, 291 pretins a fi fost săvârșite de magistrat nu au

corespondent în probatoriul administrat, acestea neexistând în materialitatea

lor.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a formulat recurs petiționara S.C. "S." S.R.L.

București.

Prin motivele de recurs, petenta a

criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie sub

următoarele aspecte:

concretă, ci o motivare generală, cu referire la reguli de principiu.

atribuțiile de serviciu abuziv, încălcând legea, iar instanța a considerat că

faptele reclamate nu au fost dovedite, deși existau indicii temeinice care

dovedeau contrariul.

Examinând hotărârea atacată sub

aspectele invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept,

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că

recursul formulat nu este fondat.

Astfel, petiționara S.C.

"S." S.R.L. București a formulat plângere penală împotriva intimatei

D.A.S. solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., 291 C. pen., 215 alin. (1) C.

pen., art. 246 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu prilejul

soluționării Dosarului nr. 696/828/2008 al Judecătoriei Topoloveni, în care a

pronunțat Sentința comercială nr. 48 din 19 noiembrie 2008, prin care a fost

admisă cererea formulată de contestatoarea S.C. T.I. S.R.L. Topoloveni, a

anulat somația emisă de Biroul executorului judecătoresc I.I. și anulat

biletele la ordin emise de S.C. T.I. S.R.L. în favoarea S.C. S. S.R.L.

În esență, în motivarea plângerii, se susține că

intimata, s-ar fi situat pe poziția părții adverse, pe care a favorizat-o,

încălcându-și și atribuțiile de serviciu.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, constatând că în cauză nu există infracțiunile reclamate, a dispus

prin Rezoluția nr. 11/P/2009 din 31 martie 2009, în temeiul art. 228 alin. (4)

și (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale

față de magistratul D.A.S..

Împotriva acestei rezoluții,

petiționara a formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Pitești care, în baza art. 278 C. proc. pen., a

respins-o ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 307/II/2/2009 din 23 aprilie 2009.

Nemulțumită de soluția procurorului,

petiționara S.C. "S." S.R.L. București s-a adresat cu plângere, în

condițiile art. 278

1

C. proc. pen. instanței de judecată competentă

să judece infracțiunile reclamate, respectiv Curtea de Apel Pitești care a

pronunțat hotărârea atacată în prezentul recurs.

Înalta Curte constată că soluția de

neurmărire penală dată de parchet față de magistrat și menținută de către prima

instanță este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate

nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia că hotărârea a fost

pronunțată prin încălcarea legii.

Împrejurarea că petenta este

nemulțumită de soluția adoptată în cauza aflată pe rolul Judecătoriei

Topoloveni nu poate conduce la concluzia existenței infracțiunilor pe care

aceasta le-a indicat în plângerea sa, petenta având la îndemână posibilitatea

exercitării căilor ordinare și extraordinare de atac, întrucât plângerea penală

nu poate constitui o cale de reformare a hotărârilor judecătorești pe care

partea le consideră nelegale și netemeinice.

În consecință, având în vedere că

din lucrările dosarului rezultă că intimata și-a îndeplinit atribuțiile de

serviciu în deplină concordanță cu legea și nu a comis vreo faptă care să

atragă răspunderea penală a acesteia, Înalta Curte, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul formulat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara S.C. S. S.R.L. București împotriva Sentinței penale nr.

104/F din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară la

plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

9 martie 2010.