ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2568/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 28/F din 09 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 1004/46/2009 s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de contestatorul V.A. și a fost obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că printr-o cerere adresată instanței, petiționarul V.A. a solicitat să se constate nulitatea absolută a mai multor sentințe penale pronunțate de Curtea de Apel Pitești, invocând neregularitatea actului de sesizare a instanței care a pronunțat hotărârile pe care le contestă sub aspectul legalității.

În fapt, s-a reținut că prin Sentința penală nr. 2/F din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul V.A. împotriva Rezoluției nr. 236/P/2008 din 29 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca neîntemeiat recursul declarat de petiționar împotriva sentinței penale, prin Decizia nr. 1026 din 20 martie 2009. Curtea de Apel a constatat, că sesizarea formulată de petiționar prin conținutul său nu se încadrează în niciuna dintre cererile sau căile de atac prevăzute de lege, prin care putea fi învestită instanța, conform normelor de procedură penală, astfel că a respins cererea ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței penale pronunțată de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs petiționarul, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, iar în memoriile depuse la dosar a reiterat, în esență, susținerile invocate în plângerile și sesizările sale anterioare, care vizau modul de soluționare a Dosarului penal nr. 236/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Petiționarul, concluzionând, a solicitat admiterea de către Înalta Curte a prezentei „căi procesuale” pentru ca pe această cale să fie exonerat de plata cheltuielilor judiciare la care a fost obligat de către instanțe prin hotărârile pronunțate în cauzele respective. Înalta Curte examinând hotărârea atacată, respectiv actele și lucrările din dosar constată că recursul declarat de petiționar este nefondat.

În condițiile în care petiționarul, nemulțumit de soluția adoptată de procuror în Dosarul penal nr. 236/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a adresat cu plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. instanțelor de judecată, solicitând desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză, instanțele respingând prin hotărâri definitive plângerea, iar ulterior petiționarul a epuizat toate căile legale de atac împotriva acestor hotărâri, inclusiv calea extraordinară a contestației în anulare, în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea formulată de către petent în cauza de față.

Față de conținutul sesizării, de precizările și susținerile petiționarului, în mod justificat s-a apreciat că cererea acestuia nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru învestirea instanței conform normelor procedurale dar și constituționale, potrivit cărora instanțele de judecată pot fi legal sesizate numai cu acțiuni sau căi de atac expres prevăzute de legiuitor. De altfel, este de observat că recurentul petiționar a invocat ca temei al cererii sale dispozițiile art. 197 C. proc. pen., demersul său având ca unic scop exonerarea de plata cheltuielilor judiciare la care a fost obligat de instanțe și pe care le consideră abuzive în raport cu posibilitățile sale materiale. Cum petiționarul a uzat, în cauză, de toate căile ordinare și extraordinare de atac, o nouă cerere adresată instanței pe aceleași temeiuri nefiind admisibilă, hotărârea primei instanțe de respingere ca atare a cererii apare ca fiind temeinică și legală.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază recursul formulat de petiționar ca nefondat, astfel că îl va respinge în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul V.N.A. împotriva Sentinței penale nr. 28/F din 9 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie 2010.