ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2568/2010

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 28/F din 09 martie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în Dosarul nr. 1004/46/2009 s-a respins ca inadmisibilă

cererea formulată de contestatorul V.A. și a fost obligat petiționarul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța

astfel s-a reținut că printr-o cerere adresată instanței, petiționarul V.A. a

solicitat să se constate nulitatea absolută a mai multor sentințe penale

pronunțate de Curtea de Apel Pitești, invocând neregularitatea actului de

sesizare a instanței care a pronunțat hotărârile pe care le contestă sub

aspectul legalității.

În fapt, s-a reținut

că prin Sentința penală nr. 2/F din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel Pitești s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul V.A.

împotriva Rezoluției nr. 236/P/2008 din 29 octombrie 2008 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Pitești, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, a respins ca neîntemeiat recursul declarat de petiționar împotriva

sentinței penale, prin Decizia nr. 1026 din 20 martie 2009.

Curtea de Apel a

constatat, că sesizarea formulată de petiționar prin conținutul său nu se

încadrează în niciuna dintre cererile sau căile de atac prevăzute de lege, prin

care putea fi învestită instanța, conform normelor de procedură penală, astfel

că a respins cererea ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței

penale pronunțată de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs petiționarul,

care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, iar în memoriile

depuse la dosar a reiterat, în esență, susținerile invocate în plângerile și

sesizările sale anterioare, care vizau modul de soluționare a Dosarului penal

nr. 236/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Petiționarul,

concluzionând, a solicitat admiterea de către Înalta Curte a prezentei „căi

procesuale” pentru ca pe această cale să fie exonerat de plata cheltuielilor

judiciare la care a fost obligat de către instanțe prin hotărârile pronunțate

în cauzele respective.

Înalta Curte

examinând hotărârea atacată, respectiv actele și lucrările din dosar constată

că recursul declarat de petiționar este nefondat.

În condițiile în care

petiționarul, nemulțumit de soluția adoptată de procuror în Dosarul penal nr.

236/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a adresat cu

plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

instanțelor de judecată, solicitând desființarea rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale dispusă în cauză, instanțele respingând prin hotărâri

definitive plângerea, iar ulterior petiționarul a epuizat toate căile legale de

atac împotriva acestor hotărâri, inclusiv calea extraordinară a contestației în

anulare, în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea

formulată de către petent în cauza de față.

Față de conținutul sesizării, de precizările și

susținerile petiționarului, în mod justificat s-a apreciat că cererea acestuia

nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru învestirea instanței

conform normelor procedurale dar și constituționale, potrivit cărora instanțele

de judecată pot fi legal sesizate numai cu acțiuni sau căi de atac expres

prevăzute de legiuitor.

De altfel, este de

observat că recurentul petiționar a invocat ca temei al cererii sale

dispozițiile art. 197 C. proc. pen., demersul său având ca unic scop exonerarea

de plata cheltuielilor judiciare la care a fost obligat de instanțe și pe care

le consideră abuzive în raport cu posibilitățile sale materiale.

Cum petiționarul a

uzat, în cauză, de toate căile ordinare și extraordinare de atac, o nouă cerere

adresată instanței pe aceleași temeiuri nefiind admisibilă, hotărârea primei

instanțe de respingere ca atare a cererii apare ca fiind temeinică și legală.

Așa fiind, Înalta

Curte apreciază recursul formulat de petiționar ca nefondat, astfel că îl va

respinge în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de contestatorul V.N.A. împotriva Sentinței penale

nr. 28/F din 9 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

contestator la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 iunie 2010.