ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 856/2011

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 125/F din 23 noiembrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de P.A. A obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat. În motivarea acestei hotărâri s-au reținut următoarele: La data de 2 august 2010, P.A., deținut în Penitenciarul Colibași, a adresat Curții de Apel Pitești un memoriu, intitulat „cerere”, prin care a fost încunoștințat din timp util de motivele care stau la baza nesoluționării plângerii ce face obiectul Dosarelor nr. 4934/90/2007 și 3626/90/2009. În motivarea cererii, petiționarul a precizat că nici până în prezent nu a fost citat în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 4934/90/2007, nefiind nici audiat.

Tot astfel, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 3626/90/2009, după acordarea mai multor termene de judecată, a fost pronunțată Sentința penală nr. 40 din 17 martie 2010, prin care s-a respins cererea, motivat de faptul că nu a depus la dosar rezoluțiile procurorului la care a făcut referire. Examinând conținutul cererii formulate, instanța a reținut în motivarea hotărârii mai sus menționate că aspectele învederate de petiționar nu pot face obiectul contestației la executare prevăzută de art. 461 C. proc. pen., astfel că cererea a fost respinsă ca inadmisibilă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul P.A., solicitând anularea acesteia și rejudecarea cauzei după desființarea hotărârii atacate.

În drept, a invocat dispozițiile prevăzute de art. 393 - 394 lit. a), b), c), d) C. proc. pen. cu aplicarea art. 67 C. proc. pen., solicitând admiterea în totalitate a probelor concludente și utile soluționării cauzei. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 461 C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Examinându-se actele și lucrările dosarului, se constată că motivele invocate de condamnatul P.A. referitoare la necitarea și neaudierea sa în Dosarul nr. 4934/90/2007, precum și împrejurarea că în cauza ce face obiectul Dosarului nr. 3626/90/2009 prin Sentința penală nr. 40 din 17 martie 2010 i-a fost respinsă plângerea motivat de faptul că nu a depus la dosar rezoluțiile procurorului la care a făcut referire, nu pot face obiectul contestației la executare, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat urmând să-l oblige pe acesta, în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.A. împotriva Sentinței penale nr. 125/F din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul-condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2011.