ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 856/2011

Asupra recursului

penal de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 125/F din 23

noiembrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de P.A.

A obligat

petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat. În motivarea acestei

hotărâri s-au reținut următoarele:

La data de 2 august

2010, P.A., deținut în Penitenciarul Colibași, a adresat Curții de Apel Pitești

un memoriu, intitulat „cerere”, prin care a fost încunoștințat din timp util de

motivele care stau la baza nesoluționării plângerii ce face obiectul Dosarelor

nr. 4934/90/2007 și 3626/90/2009.

În motivarea cererii,

petiționarul a precizat că nici până în prezent nu a fost citat în cauza ce

formează obiectul Dosarului nr. 4934/90/2007, nefiind nici audiat. Tot astfel,

în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 3626/90/2009, după acordarea mai

multor termene de judecată, a fost pronunțată Sentința penală nr. 40 din 17

martie 2010, prin care s-a respins cererea, motivat de faptul că nu a depus la

dosar rezoluțiile procurorului la care a făcut referire.

Examinând conținutul

cererii formulate, instanța a reținut în motivarea hotărârii mai sus menționate

că aspectele învederate de petiționar nu pot face obiectul contestației la

executare prevăzută de art. 461 C. proc. pen., astfel că cererea a fost

respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs condamnatul P.A., solicitând anularea acesteia și

rejudecarea cauzei după desființarea hotărârii atacate. În drept, a invocat

dispozițiile prevăzute de art. 393 - 394 lit. a), b), c), d) C. proc. pen. cu

aplicarea art. 67 C. proc. pen., solicitând admiterea în totalitate a probelor

concludente și utile soluționării cauzei.

Recursul este

nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 461 C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii

penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în

executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea

este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de

condamnare;

c) când se ivește

vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la

executare;

d) când se invocă

amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de

micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Examinându-se actele

și lucrările dosarului, se constată că motivele invocate de condamnatul P.A.

referitoare la necitarea și neaudierea sa în Dosarul nr. 4934/90/2007, precum

și împrejurarea că în cauza ce face obiectul Dosarului nr. 3626/90/2009 prin

Sentința penală nr. 40 din 17 martie 2010 i-a fost respinsă plângerea motivat

de faptul că nu a depus la dosar rezoluțiile procurorului la care a făcut

referire, nu pot face obiectul contestației la executare, instanța de fond

pronunțând o hotărâre legală și temeinică.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de

condamnat urmând să-l oblige pe acesta, în temeiul dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul P.A. împotriva Sentinței penale nr.

125/F din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul-condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 martie 2011.