ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2454/2011

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 292 din 23 decembrie

2008, pronunțată de jud. Drăgășani, județul Vâlcea, au fost condamnați

inculpații:

- B.C. la pedeapsa de

1 an închisoare în baza art. 182 alin. (2) cu aplicarea art. 99 și 75 lit. a)

C. pen., pedeapsă suspendată condiționat conform art. 81 C. pen. pe durata

termenului de încercare de 3 ani;

- B.C.M., B.M.,

B.M.M. și B.M.D. la câte 700 RON amendă pentru săvârșirea infracțiunii de

lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și

c) C. pen.

Inculpații au fost

obligați la plata sumei de 1500 RON cu titlu de daune morale către partea

vătămată și a fost respinsă cererea părții vătămate C.I. privind acordarea

daunelor materiale.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 25 octombrie 2006,

cu ocazia executării Deciziei penale nr. 1103R din 14 noiembrie 2005 a

Tribunalului Vâlcea, a avut loc un conflict între inculpați și partea vătămată,

aceasta fiind lovită de B.C., în vârstă de 16 ani cauzându-i leziuni ce au

necesitat 12 zile îngrijiri medicale și fractura parțială 11, 12, 13 și 21,

după care a fost lovită și de ceilalți inculpați producându-i leziuni ce au

necesitat 3 - 4 zile îngrijiri medicale.

Tribunalul Vâlcea,

prin Decizia penală nr. 71A din 11 mai 2009 a admis apelul părții vătămate, a

aplicat inculpatului minor pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. proc. pen., au fost majorate daunele morale la care au

fost obligați inculpații în subsidiar, la 20.000 RON.

Curtea de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia

penală nr. 44R din 19 ianuarie 2010 a respins recursul declarat de partea

vătămată ca nefondat.

Ulterior, partea

vătămată a depus la Curtea de Apel Pitești o cerere, s-a format Dosarul nr. 4705/223/2007,

în care s-a pronunțat Decizia nr. 352R din 4 aprilie 2011 prin care această

instanță a constatat că motivele invocate de partea vătămată reprezintă

veritabile critici aduse Deciziei nr. 44R din 19 ianuarie 2010 și a declinat

competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea

judecării recursului.

Recursul este

inadmisibil.

Potrivit art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile

judecătorești, sentințe, decizii, încheieri, după caz nedefinitive.

Totodată, art. 417 C.

proc. pen. prevede că hotărârile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei

căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.

În cauză, Înalta

Curte a fost sesizată de Curtea de Apel Pitești cu recursul declarat de partea

vătămată împotriva unei decizii definitive și executorii, astfel că recursul va

fi respins ca inadmisibil, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C.

proc. pen.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte vătămată va fi obligată la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de partea civilă C.I. împotriva Deciziei penale

nr. 44/R din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru intimatul inculpat B.C., se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi, 20 iunie 2011.