ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2454/2011

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 292 din 23 decembrie 2008, pronunțată de jud. Drăgășani, județul Vâlcea, au fost condamnați inculpații: - B.C. la pedeapsa de 1 an închisoare în baza art. 182 alin. (2) cu aplicarea art. 99 și 75 lit. a) C. pen., pedeapsă suspendată condiționat conform art. 81 C. pen. pe durata termenului de încercare de 3 ani; - B.C.M., B.M., B.M.M. și B.M.D. la câte 700 RON amendă pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. Inculpații au fost obligați la plata sumei de 1500 RON cu titlu de daune morale către partea vătămată și a fost respinsă cererea părții vătămate C.I.

privind acordarea daunelor materiale. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 25 octombrie 2006, cu ocazia executării Deciziei penale nr. 1103R din 14 noiembrie 2005 a Tribunalului Vâlcea, a avut loc un conflict între inculpați și partea vătămată, aceasta fiind lovită de B.C., în vârstă de 16 ani cauzându-i leziuni ce au necesitat 12 zile îngrijiri medicale și fractura parțială 11, 12, 13 și 21, după care a fost lovită și de ceilalți inculpați producându-i leziuni ce au necesitat 3 - 4 zile îngrijiri medicale. Tribunalul Vâlcea, prin Decizia penală nr. 71A din 11 mai 2009 a admis apelul părții vătămate, a aplicat inculpatului minor pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. proc.

pen., au fost majorate daunele morale la care au fost obligați inculpații în subsidiar, la 20.000 RON. Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 44R din 19 ianuarie 2010 a respins recursul declarat de partea vătămată ca nefondat. Ulterior, partea vătămată a depus la Curtea de Apel Pitești o cerere, s-a format Dosarul nr. 4705/223/2007, în care s-a pronunțat Decizia nr. 352R din 4 aprilie 2011 prin care această instanță a constatat că motivele invocate de partea vătămată reprezintă veritabile critici aduse Deciziei nr. 44R din 19 ianuarie 2010 și a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea judecării recursului.

Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe, decizii, încheieri, după caz nedefinitive. Totodată, art. 417 C. proc. pen. prevede că hotărârile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii. În cauză, Înalta Curte a fost sesizată de Curtea de Apel Pitești cu recursul declarat de partea vătămată împotriva unei decizii definitive și executorii, astfel că recursul va fi respins ca inadmisibil, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte vătămată va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă C.I. împotriva Deciziei penale nr. 44/R din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.C., se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 20 iunie 2011.