ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2670/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr.304/R din 05 aprilie 2012 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca inadmisibil, recursul declarat de petentul L.F., împotriva sentinței penale numărul 33 din data de 23 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în dosarul nr. 4312/223/2011. A obligat recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 33 din 24.02.2012 a Judecătoriei Drăgășani în baza art. 278 alin. (2) 1 C. proc. pen. s-a respins plângerea formulată de petentul L.F.

împotriva rezoluției din 18 octombrie 2011, dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani, în dosarul 489/11/2/2011 privind pe intimații N.C., D.G., I.A., S.V., S.I., D.D., D.E., ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, petentul L.F.,a formulat plângere împotriva soluției prim procurorului în dosar nr. 489/l 1/2/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani, în contradictoriu cu intimații : N.C., președintele comisiei; D.G., membru al comisiei locale Drăgășani, jud. Vâlcea; I.A., din Drăgășani, membru al comisiei locale; S.V.; S.I.; D.D.; D.E.

În motivarea plângerii, petentul a susținut în esență că, este nemulțumit de soluția dată de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani în dosarul penal mai sus amintit deoarece nu au fost analizate toate motivele invocate în plângerea sa, apreciind că intimații au săvârșit infracțiunile de fals intelectual, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor atunci când au emis Titlul de proprietate nr. 716/52757 din 25 ianuarie 2000, pe numele lui E.T. și totodată pentru punerea în posesie a intimaților S.I., D.D. și B.E., pe o suprafață de teren mai mare decât ar fi avut dreptul, că, intimații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor mai sus amintite, iar soluția de neîncepere a urmăririi penale față de aceștia este nelegală.

În cauză, s-au depus înscrisuri și s-a dispus atașarea dosarelor nr. 869/P/20112011 nr. 714/P/2011 și nr. 489/11/2/2011, ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani. În urma cercetărilor efectuate de către organul de urmărire penală, prin rezoluția din 18 octombrie 2011 dată în dosar nr. 489/II/2/2011, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani, a fost respinsă plângerea formulată de petentul L.F. împotriva soluției adoptate de către procurorul de caz în dosarul nr. 869/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani, prin care, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați.

S-a procedat astfel deoarece materialul probator al cercetării penale a condus la această soluție având în vedere că, titlul de proprietate mai sus amintit și contestat de către petent, a fost eliberat în anul 2000, motiv pentru care, o eventuală infracțiune de fals intelectual sau uz de fals, săvârșită de către membrii comisiei de fond funciar, conform dispozițiilor art. 122 lit. d) C. pen., au fost prescrise. Totodată, pentru fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, s-a dovedit că plângerea petentului nu este întemeiată deoarece la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pe care acesta a formulat-o și a depus-o la Comisia de fond funciar a Primăriei Drăgășani, nu a atașat actele necesare pentru finalizarea legală a solicitării sale.

Astfel, intimații au îndeplinit sarcini de serviciu în calitatea pe care o dețin în cadrul Comisiei de fond funciar și nu au comis fapte de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor pentru care s-a plâns petentul. Cu privire la fapta de tulburare de posesie pentru care de asemenea petentul a formulat plângere penală, s-a dovedit că între petent și intimații D.D. și D.E. există deja pe rolul Judecătoriei Drăgășani un litigiu civil având ca obiect grănițuire celor două proprietăți ale părților. Instituindu-se controlul judecătoresc asupra soluțiilor date de procuror, orice persoană vătămată de măsurile luate, se poate adresa cu plângere la instanță. Nemulțumit de soluția procurorului de caz, petentul a formulat plângere și la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani, care, prin rezoluția din 18 octombrie 2011 dată în dosarul nr. 489/11/2/2011, a respins-o ca neîntemeiată.

Împotriva acestei ultime rezoluții, petentul s-a adresat instanței, apreciind soluția ca fiind nelegală. Potrivit disp. art. 278 1 C. proc. pen., plângerea întemeiată pe aceste prevederi poate fi formulată numai împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată și anume, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, a ordonanței ori după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Prin urmare, potrivit acestei proceduri, instanța de fond a reținut că se verifică doar legalitatea și temeinicia soluției date de procuror, iar procedura prevăzută de art. 275 - 278 C. proc. pen., reprezintă numai o condiție prealabilă, etapă obligatorie în vederea exercitării ulterioare a plângerii întemeiate pe art. 278 1 C. proc.

pen.; Mai mult, potrivit art. 278 alin. (2) 1 C. proc. pen., introdus prin Lega nr. 202/2010, se arată expres că plângerea formulată împotriva soluției de respingere dispusă de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă, motive pentru care a respins plângerea formulată de petent. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, solicitând casarea acesteia, întrucât este nelegală și netemeinică, cu consecința trimiterii cauzei la procuror pentru a se începe urmărirea penală, considerând că a fost nedreptățit cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate, fiind emis titlu de proprietate pentru socrul său pe o suprafață mai mică de teren decât ar fi avut dreptul potrivit Legii nr. 18/1991.

Recursul este inadmisibil. Curtea a apreciat că, temeiul de drept invocat de instanța de fond pentru soluționarea plângerii petentului este greșit. Instanța investită cu plângerea petentului formulată împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale, trebuia să pronunțe o soluție conform dispozițiilor art. 278/1 alin. (7) C. proc. pen. Cu toate acestea, hotărârile instanțelor de fond investite cu plângere formulată împotriva rezoluțiilor pronunțate de procuror nu sunt supuse căilor de atac, fiind definitive, potrivit dispozițiilor art. 278/1 alin. ( 10) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul. Recursul este inadmisibil. Analizând cauza, prin prisma dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II- - a C. proc.

pen. raportat la art. 385 1 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil, deoarece: Normele de procedură penală sunt de strictă și imediată aplicare, fiind cunoscut și unanim acceptat caracterul activ al legii de procedură penală, care nu poate fi examinat în raport cu data când s-a săvârșit infracțiunea, ca în cazul legii penale, ci cu data când se desfășoară acțiunea procesuală față de care legea de procedură este activă. Dispozițiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, prin care acesta respinge plângerea împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, ca inadmisibilă ori ca nefondată, este definitivă.

Rezultă, astfel, că sentința penală nr. 33 din data de 23 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în dosarul nr. 4312/223/2011, sub imperiul modificărilor legislative prevăzute de Legea nr. 202/2010, este definitivă și nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului. În consecință, în baza aceluiași raționament, nici decizia nr. 304/R din 05 aprilie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a respins, în mod legal, ca inadmisibil recursul promovat de către petiționarul L.F. împotriva sentinței penale nr. 33 din data de 23 februarie 2012, nu este una dintre hotărârile care să poată fi atacate cu recurs. Potrivit art. 385 1 alin. (1) pct. e C. proc.

pen., se poate formula recurs numai împotriva deciziilor care au fost pronunțate de curțile de apel ca instanțe de apel, situație care nu se regăsește în cauza analizată, ceea ce face ca, și din acest punct de vedere, recursul promovat de către petiționar să fie inadmisibil. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul L.F. împotriva deciziei penale nr. 304/R din 05 aprilie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 05 septembrie 2012.