ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2670/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia penală nr.304/R din 05

aprilie 2012 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie, a respins ca inadmisibil, recursul declarat de petentul L.F., împotriva

sentinței penale numărul 33 din data de 23 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria

Drăgășani, în dosarul nr. 4312/223/2011.

A obligat recurentul

petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:

Prin

sentința penală nr. 33 din 24.02.2012 a Judecătoriei Drăgășani

în baza art. 278 alin. (2)

1

C. proc. pen.

s-a respins plângerea

formulată de petentul

L.F. împotriva rezoluției din 18 octombrie 2011,

dată de Parchetul de pe

lângă Judecătoria Drăgășani, în dosarul 489/11/2/2011 privind pe intimații N.C.,

D.G., I.A., S.V., S.I.,

D.D., D.E., ca

inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut că, petentul L.F.,a formulat

plângere împotriva soluției prim procurorului în dosar nr. 489/l 1/2/2011 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani, în contradictoriu cu intimații :

N.C., președintele comisiei; D.G., membru al comisiei locale Drăgășani, jud.

Vâlcea; I.A., din Drăgășani, membru al comisiei locale; S.V.; S.I.; D.D.; D.E.

În motivarea plângerii,

petentul a susținut

în esență că, este nemulțumit de soluția dată de către

prim procurorul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani în dosarul penal mai sus amintit

deoarece nu au fost analizate toate motivele invocate în plângerea sa,

apreciind că intimații au săvârșit infracțiunile de fals intelectual, abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor atunci când au emis Titlul de

proprietate nr. 716/52757 din 25 ianuarie 2000, pe numele lui E.T. și totodată

pentru punerea în posesie a intimaților S.I., D.D. și B.E., pe o suprafață de

teren mai mare decât ar fi avut dreptul, că, intimații se fac vinovați de

săvârșirea infracțiunilor mai sus

amintite,

iar soluția de neîncepere a urmăririi penale față de aceștia este

nelegală.

În cauză, s-au depus

înscrisuri și s-a dispus atașarea dosarelor

nr.

869/P/20112011 nr. 714/P/2011 și nr. 489/11/2/2011, ale Parchetului de

pe

lângă Judecătoria Drăgășani. În urma cercetărilor efectuate de către organul de

urmărire penală, prin rezoluția din 18 octombrie 2011 dată în dosar nr. 489/II/2/2011,

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani, a fost respinsă plângerea

formulată de petentul L.F. împotriva soluției adoptate de către procurorul de

caz în dosarul nr. 869/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani,

prin care, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați. S-a

procedat astfel deoarece materialul probator al cercetării penale a condus la

această soluție având în vedere că, titlul de proprietate mai sus amintit și

contestat de către petent, a fost eliberat în anul 2000, motiv pentru care, o

eventuală infracțiune de fals intelectual sau uz de fals, săvârșită de către

membrii comisiei de fond funciar, conform dispozițiilor art. 122 lit. d) C.

pen., au fost prescrise. Totodată, pentru fapta de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, s-a dovedit că plângerea petentului nu este întemeiată deoarece la

cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pe care acesta a formulat-o

și a depus-o la Comisia de fond funciar a Primăriei Drăgășani, nu a atașat

actele necesare pentru finalizarea legală a solicitării sale. Astfel, intimații

au îndeplinit sarcini de serviciu în calitatea pe care o dețin în cadrul

Comisiei de fond funciar și nu au comis fapte de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor

pentru care s-a plâns

petentul. Cu privire la fapta de tulburare de posesie

pentru care de

asemenea petentul a formulat plângere penală, s-a dovedit că între petent și

intimații D.D. și D.E. există deja pe rolul Judecătoriei Drăgășani un litigiu

civil având ca obiect grănițuire celor două proprietăți ale părților. Instituindu-se

controlul

judecătoresc asupra soluțiilor

date de procuror, orice persoană vătămată

de măsurile luate, se poate

adresa cu plângere la instanță.

Nemulțumit de soluția

procurorului de caz, petentul a formulat plângere și la prim procurorul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani, care, prin rezoluția din 18

octombrie 2011 dată în dosarul nr. 489/11/2/2011, a respins-o ca neîntemeiată.

Împotriva acestei ultime rezoluții, petentul s-a adresat instanței, apreciind

soluția ca fiind nelegală. Potrivit disp. art. 278

1

C. proc. pen.,

plângerea întemeiată pe aceste prevederi poate fi formulată numai împotriva

rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată și

anume, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, a ordonanței ori

după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale. Prin urmare, potrivit acestei proceduri, instanța

de fond a reținut că se verifică doar legalitatea și temeinicia soluției date

de procuror, iar procedura prevăzută de art. 275 - 278 C. proc. pen.,

reprezintă numai o condiție prealabilă, etapă obligatorie în vederea

exercitării ulterioare a plângerii întemeiate pe art. 278

1

C. proc.

pen.; Mai mult, potrivit art. 278 alin. (2)

1

C. proc. pen., introdus

prin Lega nr. 202/2010, se arată expres că plângerea formulată împotriva

soluției de respingere dispusă de procurorul ierarhic superior este

inadmisibilă, motive pentru care a respins plângerea

formulată de petent.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petentul, solicitând casarea acesteia, întrucât este

nelegală și netemeinică, cu consecința trimiterii cauzei la procuror pentru a se

începe urmărirea penală, considerând că a fost nedreptățit cu ocazia

reconstituirii dreptului de proprietate, fiind emis titlu de proprietate pentru

socrul său pe o suprafață mai mică de teren decât ar fi avut dreptul potrivit

Legii nr. 18/1991.

Recursul

este inadmisibil.

Curtea a apreciat că,

temeiul de drept invocat de instanța de fond pentru soluționarea plângerii

petentului este greșit. Instanța investită cu plângerea petentului formulată

împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale, trebuia să

pronunțe o soluție conform

dispozițiilor

art. 278/1 alin. (7)

C. proc. pen.

Cu toate acestea,

hotărârile instanțelor de fond investite cu plângere formulată împotriva

rezoluțiilor pronunțate de procuror nu sunt supuse căilor de atac, fiind

definitive, potrivit dispozițiilor art. 278/1 alin. (

10)

C. proc. pen.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs petentul.

Recursul

este inadmisibil.

Analizând

cauza, prin prisma dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a

II-

-

a C. proc. pen. raportat la art. 385

1

C.

proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil,

deoarece:

Normele de procedură

penală sunt de strictă și imediată aplicare, fiind cunoscut și unanim acceptat

caracterul activ al legii de procedură penală, care nu poate fi examinat în

raport cu data când s-a săvârșit infracțiunea, ca în cazul legii penale, ci cu

data când se desfășoară

acțiunea procesuală

față de care legea de procedură este activă.

Dispozițiile art. XVIII

pct. 39 din Legea nr. 202/2010 au modificat

prevederile

art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea

judecătorului,

prin care acesta respinge plângerea împotriva rezoluției

procurorului de netrimitere în judecată, ca

inadmisibilă ori ca nefondată,

este definitivă.

Rezultă, astfel, că

sentința penală nr. 33 din data de 23 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria

Drăgășani, în dosarul nr.

4312/223/2011, sub

imperiul modificărilor legislative prevăzute de Legea

nr. 202/2010, este

definitivă și nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului.

În consecință, în baza

aceluiași raționament, nici decizia nr. 304/R din 05 aprilie 2012 a Curții de

Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care

s-a respins, în mod legal, ca

inadmisibil

recursul promovat de către petiționarul L.F. împotriva

sentinței penale nr.

33 din data de 23 februarie 2012, nu este una dintre hotărârile care să poată

fi atacate cu recurs.

Potrivit art. 385

1

alin. (1) pct. e C. proc. pen., se poate formula recurs numai împotriva

deciziilor care au fost pronunțate de

curțile

de apel ca instanțe de apel, situație care nu se regăsește în cauza

analizată,

ceea ce face ca, și din acest punct de vedere, recursul promovat de către

petiționar să fie inadmisibil.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi

obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul L.F. împotriva deciziei penale

nr. 304/R din 05 aprilie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 05 septembrie 2012.