ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1629/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6/F din 12 ianuarie 2012

Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul R.M. împotriva

rezoluției nr. 350/P/2011 din 19 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Pitești.

A fost obligat

petentul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, în esență, prima instanță a reținut:

Prin rezoluția nr.

350/P/2011 din 19 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul N.A.G. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

S-a reținut de către

procuror că petentul nu a întocmit plângerea cu respectarea dispozițiilor art.

222 alin. (2) C. proc. pen. în sensul că nu a indicat în cuprinsul plângerii

codul numeric personal, calitatea și domiciliul său, nu a descris fapta ce face

obiectul plângerii, cât și faptul că nu a indicat date despre dosarul de

executare silită la care se face referire, dispunându-se pentru considerentele

arătate neînceperea urmăririi penale față de N.A.G. - executor judecătoresc în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Prin rezoluția nr.

729/II-2/2011 din 5 octombrie 2011 dată de procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a respins ca fiind neîntemeiată plângerea

formulată împotriva rezoluției nr. 350/P/2011 din 19 iulie 2011 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Împotriva hotărârii

pronunțată de Curtea de Apel Pitești petentul a declarat recurs.

Recursul este

inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost

modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri

pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care

s-a respins plângerea, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței

de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.

În consecință, constatând

că în speță, sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 12

ianuarie 2012, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta

Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel

atât în minuta, cât și în dispozitivul sentinței atacate.

Printre modificările

aduse C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluționării

proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de atac, respectiv și a

recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia

plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în

judecată.

Ca atare, întrucât

petiționarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta

Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost învestită,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligând totodată

petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul R.M. împotriva sentinței penale

nr. 6/F din 12 ianuarie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 16 mai

2012.