ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2671/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 293/R din 03 aprilie 2012 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul L.F. împotriva sentinței penale nr. 36 din 24 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în dosarul nr. 5161/223/2011.

A obligat pe petiționar să plătească statului suma de 300 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 35 din 24 februarie 2012 a Judecătoriei Drăgășani, în baza art. 278 alin. (2)

1

C. proc. pen. a fost respinsă plângerea formulată de petentul L.F.,  împotriva

rezoluției nr. 627/11/2/2011 din 12 decembrie 2011 a Parchetului de pe

lângă Judecătoria Drăgășani și a fost obligat petentul la plata cheltuielilor

judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rezoluția nr. 627/11/2/2011 din data de 14 decembrie 2011 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani a fost respinsă plângerea

formulată de petentul L.F. împotriva soluției adoptate de către procurorul de caz în dosarul nr. 1221/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani. Împotriva acestei ultime rezoluții, petentul s-a adresat instanței, apreciind soluția ca fiind nelegală. Observând dispozițiile art. 278/1 C. proc. pen., potrivit cărora plângerea formulată împotriva soluției de respingere date de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă, instanța de fond a pronunțat

respingerea plângerii cu a cărei rezolvare a fost învestită.

Împotriva acestei soluții, în termen legal a declarat recurs petiționarul L.F., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. în ședința publică din data de 03 aprilie 2012, procedura de citare cu petiționarul fiind legal realizată, a fost invocată de către procuror excepția de inadmisibilitate a căii de atac promovate, în raport

cu prevederile art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată prin prisma excepției ridicate, curtea a constatat următoarele:

Potrivit prevederilor legale invocate de autorul excepției, hotărârea

judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă.

În raport cu aceste dispoziții, s-a constatat că sentința Judecătoriei Drăgășani a intrat în puterea lucrului judecat, fiind executorie, potrivit art. 415 din cod, astfel

încât împotriva ei nu ar mai putea fi exercitată vreuna dintre căile de atac

prevăzute de lege. Legea prevăzând hotărârile care pot fi atacate cu recurs, în art. 385/1 C. proc. pen., toate celelalte hotărâri sunt excluse, astfel încât un recurs declarat împotriva unei hotărâri nesupuse recursului s-a apreciat că este inadmisibil. Ca sancțiune procesuală, inadmisibilitatea operează automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul.

Recursul este inadmisibil.

Analizând cauza, prin prisma dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a

II

a C. proc. pen. raportat la art. 385

1

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil, deoarece:

Normele de procedură penală sunt de strictă și imediată aplicare, fiind cunoscut și unanim acceptat caracterul activ al legii de procedură penală, care nu poate fi examinat în raport cu data când s-a săvârșit infracțiunea, ca în cazul legii penale, ci cu data când se desfășoară

acțiunea procesuală față de care legea de procedură este activă.

Dispozițiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 au modificat

prevederile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea

judecătorului, prin care acesta respinge plângerea împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, ca inadmisibilă ori ca nefondată, este definitivă.

Rezultă, astfel, că sentința penală nr. 35 din 24 februarie 2012 a Judecătoriei Drăgășani, este definitivă și nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului.

În consecință, în baza aceluiași raționament, nici decizia nr. 293/R

din 03 aprilie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a respins, în mod legal, ca

inadmisibil recursul promovat de către petiționarul L.F. împotriva

sentinței penale nr. 35 din 24 februarie 2012, nu este una dintre hotărârile care să poată fi atacate cu recurs.

Potrivit art. 385

1

alin. (1) pct. e C. proc. pen., se poate formula recurs numai împotriva deciziilor care au fost pronunțate de

curțile de apel ca instanțe de apel, situație care nu se regăsește în cauza

analizată, ceea ce face ca, și din acest punct de vedere, recursul promovat de către petiționar să fie inadmisibil.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul L.G.F. împotriva deciziei penale nr. 293/R din 03 aprilie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 05 septembrie 2012.