ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3177/2011

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 176 din 26 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală,

a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul C.V. împotriva

rezoluției dată în dosarul nr. 1387/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, cu obligarea petentului la 100 lei cheltuieli judiciare

statului.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut că petentul C.V. a formulat la data de

30 septembrie 2010 plângerea împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, din dosarul nr. 1387/P/2010, iar din înregistrările

registraturii Curții de Apel București, secția I-a penală, a rezultat că

petentul a mai formulat anterior o plângere împotriva aceleiași rezoluții,

soluționată definitiv în data de 22 septembrie 2010 de către Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, prin respingerea recursului Parchetului

împotriva hotărârii primei instanțe de respingere a plângerii ca nefondată.

Ca atare,

având în vedere autoritatea de lucru judecat a hotărârii Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, noua plângere a petentului a fost apreciată

ca fiind inadmisibilă.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul C.V., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

La termenul

din data de 21 septembrie 2011, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția

părților in admisibilitatea recursului declarat de petiționar împotriva

sentinței penale nr. 176 din 26 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Concluziile

formulate de recurentul petiționar și de reprezentantul Parchetului au fost

consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi

reluate.

Înalta Curte,

examinând recursul declarat pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei, constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele care urmează.

Dând eficiență

principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor

de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul

acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv

exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem

coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații

juridice identice.

Codul de

procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse

examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora,

termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

În speță, în

mod corect Curtea de Apel București, secția I penală, a constatat existența

autorității de lucru judecat a deciziei nr. 3273 din data de 22 septembrie 2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care a fost soluționată

definitiv plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției dată în

dosarul nr. 1387/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

împrejurare față de care o nouă plângere formulată împotriva aceleiași

rezoluții este inadmisibilă.

Astfel, dacă

s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele

prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de

atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul C.V.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul C.V. împotriva sentinței penale

nr. 176 din 26 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 21 septembrie 2011.