ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3491/2013

Asupra contestației în

anulare de față;

Prin Decizia penală nr. 1533 din 7 mai

2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul D.C.C. împotriva Deciziei penale

nr. 261 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, în Dosarul nr. 822/223/2012 și a obligat contestatorul la plata

sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că

prin sentința penală nr. 70 din 24 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria

Drăgășani, s-a respins ca nefondată, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petiționarul D.C.C.,

împotriva rezoluției dată în Dosarul nr. 711/P/2011 de Parchetul de pe lângă

Judecătoria Drăgășani prin care s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit.

b)

1

C. proc. pen., combinat cu art. 18

1

C. pen.,

scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților D.C.C., S.M.I. și l.I.E.,

pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C.

pen., aceștia fiind sancționați cu amendă administrativă.

Împotriva sentinței

a formulat recurs petiționarul D.C.C. și prin decizia nr. 743/ TR din 05

septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, s-a respins ca inadmisibil recursul, cu motivarea că

legal, hotărârea este definitivă și nu mai putea fi atacată, în conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen.

Împotriva

Deciziei penale nr. 743/ TR din 05 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești a

declarat recurs petentul, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție sub nr. 822/223/2011 și prin Decizia penală nr. 261 din 24

ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins ca

inadmisibil, recursul petentului D.C.C.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare susținând că pedeapsa nu a fost

corect individualizată și la termenul la care s-a judecat recursul procedura de

citare nu a fost legal îndeplinită, iar prin Decizia penală nr. 1533 din 7 mai

2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul D.C.C. împotriva Deciziei penale

nr. 261 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, în Dosarul nr. 822/223/2012 și a obligat contestatorul la plata

sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a

reținut că motivele invocate de contestator, în sensul că pedeapsa aplicată nu

a fost individualizată în acord cu prevederile art. 72 C. pen.,-că nu se

încadrează în niciunul dintre motivele contestației în anulare prevăzute expres

și limitativ de dispozițiile art. 386 C. proc. pen.

S-a mai

reținut că la termenul din 24 ianuarie 2013, când s-a judecat cauza de către

instanța de recurs, procedura de citare a contestatorului D.C.C. a fost îndeplinită

conform legii, fiind citat la adresa indicată în recurs - București, sectorul

1, nefiind incidente prevederile art. 386 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva

Deciziei penale nr. 1533 din 7 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 822/223/2012, contestatorul a

formulat contestație în anulare, invocând motivul de contestație prevăzut de art.

386 lit. e) C. proc. pen., fila 2 din dosar.

În

conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și

Justiție a examinat admisibilitatea contestației în anulare, fără citarea

părților.

Dispozițiile art.

386 C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate

face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a)

când procedura de citare a părții

pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b)

când partea dovedește că la termenul

la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate

de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c)

când instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute

în art. 10 alin. (1) lit. f), i)

1

, cu privire la care existau probe

în dosar;

d)

când împotriva

unei persoane s-au pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași fapta.

e)

când, la

judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs,

inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie

potrivit art. 385

14

alin. (1)

1

ori art. 385

16

alin.

(1) C. proc. pen.

Contestația

în anulare întemeiată pe motivele prevăzute în art. 386 lit a). c) și e) C.

proc. pen. poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale pronunțate de

instanțele de recurs.

De

asemenea, contestația în anulare bazată pe motivele prevăzute în art. 386 lit.

a), c) și e) C. proc. pen. se exercită, de regulă, împotriva hotărârilor

penale definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei.

Înalta Curte

constată că cererea de contestație formulată de contestatorul D.C.C. nu

îndeplinește cerințele legii pentru a fi admisă, întrucât contestatorul a

formulat contestație în anulare împotriva unei decizii prin care s-a respins

contestația în anulare, nefiind pronunțată o decizie în recurs.

În consecință,

Înalta Curte, față de dispozițiile menționate și față de motivele invocate,

constată că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă, urmând a fi

respinsă în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul D.C.C. împotriva

Deciziei penale nr. 1533 din data de 07 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul penal nr. 866/1/2013.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 11

noiembrie 2013.