ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3491/2013

Asupra contestației în anulare de față; Prin Decizia penală nr. 1533 din 7 mai 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul D.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 261 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 822/223/2012 și a obligat contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin sentința penală nr. 70 din 24 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, s-a respins ca nefondată, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petiționarul D.C.C., împotriva rezoluției dată în Dosarul nr. 711/P/2011 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani prin care s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. b) 1 C. proc.

pen., combinat cu art. 18 1 C. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților D.C.C., S.M.I. și l.I.E., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., aceștia fiind sancționați cu amendă administrativă. Împotriva sentinței a formulat recurs petiționarul D.C.C. și prin decizia nr. 743/ TR din 05 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca inadmisibil recursul, cu motivarea că legal, hotărârea este definitivă și nu mai putea fi atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. Împotriva Deciziei penale nr. 743/ TR din 05 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești a declarat recurs petentul, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 822/223/2011 și prin Decizia penală nr. 261 din 24 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins ca inadmisibil, recursul petentului D.C.C.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare susținând că pedeapsa nu a fost corect individualizată și la termenul la care s-a judecat recursul procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, iar prin Decizia penală nr. 1533 din 7 mai 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul D.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 261 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 822/223/2012 și a obligat contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că motivele invocate de contestator, în sensul că pedeapsa aplicată nu a fost individualizată în acord cu prevederile art. 72 C. pen.,-că nu se încadrează în niciunul dintre motivele contestației în anulare prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 386 C. proc.

pen. S-a mai reținut că la termenul din 24 ianuarie 2013, când s-a judecat cauza de către instanța de recurs, procedura de citare a contestatorului D.C.C. a fost îndeplinită conform legii, fiind citat la adresa indicată în recurs - București, sectorul 1, nefiind incidente prevederile art. 386 lit. a) C. proc. pen. Împotriva Deciziei penale nr. 1533 din 7 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 822/223/2012, contestatorul a formulat contestație în anulare, invocând motivul de contestație prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen., fila 2 din dosar. În conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a examinat admisibilitatea contestației în anulare, fără citarea părților.

Dispozițiile art. 386 C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f), i) 1 , cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași fapta.

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1) 1 ori art. 385 16 alin. (1) C. proc. pen. Contestația în anulare întemeiată pe motivele prevăzute în art. 386 lit a). c) și e) C. proc. pen. poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale pronunțate de instanțele de recurs. De asemenea, contestația în anulare bazată pe motivele prevăzute în art. 386 lit. a), c) și e) C. proc. pen. se exercită, de regulă, împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei. Înalta Curte constată că cererea de contestație formulată de contestatorul D.C.C.

nu îndeplinește cerințele legii pentru a fi admisă, întrucât contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva unei decizii prin care s-a respins contestația în anulare, nefiind pronunțată o decizie în recurs. În consecință, Înalta Curte, față de dispozițiile menționate și față de motivele invocate, constată că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul D.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 1533 din data de 07 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul penal nr. 866/1/2013. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 11 noiembrie 2013.