ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1177/2013

Asupra contestației

în anulare de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală

nr. 14 din 7 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

D.N.A., Serviciul Teritorial Pitești împotriva deciziei penale nr. 96/A din 25

septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

A fost casată decizia

penală atacată și menținută sentința penală nr. 333 din 10 mai 2012 a

Tribunalului Argeș.

S-a dedus din

pedepsele aplicate inculpaților M.G. și P.L. durata reținerii și a arestării

preventive de la 22 noiembrie 2011 la 7 ianuarie 2013.

S-au respins, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații M.G., P.L. și D.D.A. împotriva aceleiași decizii.

Au fost obligați recurenții

intimați inculpați M.G., P.L. și D.D.A. la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând

onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat R.B., în sumă de 300 RON, s-a dispus

a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii,

în temeiul art. 386 C. proc. pen., contestatorul D.D.A. a formulat contestație în

anulare la data de 18 ianuarie 2013, fără a detalia motivele pe care își întemeiază

cererea.

Cu ocazia discutării admisibilității

în principiu a cererii de contestație în anulare, apărătorul ales al contestatorului

a arătat că acestuia nu i s-a respectat dreptul la apărare, respingându-i-se cererea

pentru acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător.

Examinând contestația

în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte

constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive, se poate face contestație

în anulare în următoarele cazuri:

- când procedura de citare

a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu

a fost îndeplinită conform legii;

- când partea dovedește

că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate

de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

- când instanța de recurs

nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute

în art. 10 lit. f)-i

1

) C. proc. pen., cu privire la care existau probe

la dosar;

- când împotriva unei

persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

- când la judecarea recursului

sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Pe de altă parte, potrivit

dispozițiilor art. 388 C. proc. pen., contestația în anulare pentru motivele arătate

în art. 386 lit. a)-c), e) poate fi introdusă de persoana împotriva căreia se face

executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar în cazul prevăzut

de art. 386 lit. d) poate fi introdusă oricând.

În cauză, decizia penală

nr. 14 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost pronunțată

la 7 ianuarie 2013, iar cererea de contestație în anulare a fost formulată la data

de 18 ianuarie 2013.

Contestația în anulare

va fi respinsă ca inadmisibilă pentru motivele ce se vor arăta.

Pe de o parte, potrivit

art. 388 C. proc. pen., contestația în anulare poate fi introdusă de persoana împotriva

căreia se face executarea cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării,

iar de celelalte părți, în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii

a cărei anulare se cere.

Pe de altă parte, cazurile

de contestație sunt expres și limitativ prevăzute de art. 386 lit. a)-e) C. proc.

pen.

Având în vedere că potrivit

art. 391 alin. (2) C. proc. pen. instanța admite în principiu cererea de contestație

în anulare numai dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege (termenul din cazurile

prevăzute de art. 386 C. proc. pen., depunerea ori invocarea unor dovezi care sunt

la dosar), prin interpretarea „per a contrario”, rezultă că în situația în care

una sau mai multe dintre aceste condiții nu este (nu sunt) îndeplinite soluția este

respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare.

Din examinarea actelor

dosarului rezultă că motivul invocat de contestator în cerere nu se încadrează printre

cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 386 lit. a)-e) C. proc.

pen.

Se constată așadar că

cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul D.D.A. nu îndeplinește

cerințele de admisibilitate în principiu prevăzute de legea procesual penală așa

încât aceasta urmează a fi privită ca inadmisibilă.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă

și în temeiul art. 192 C. proc. pen. va obliga pe contestator la plata cheltuielilor

judiciare potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare în favoarea

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul D.D.A. împotriva deciziei penale

nr. 14 din 7 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 1781/109/2012.

Obligă contestatorul la

plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 3 aprilie 2013.