ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1177/2013

Asupra contestației în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 14 din 7 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Pitești împotriva deciziei penale nr. 96/A din 25 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. A fost casată decizia penală atacată și menținută sentința penală nr. 333 din 10 mai 2012 a Tribunalului Argeș. S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților M.G. și P.L. durata reținerii și a arestării preventive de la 22 noiembrie 2011 la 7 ianuarie 2013. S-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.G., P.L.

și D.D.A. împotriva aceleiași decizii. Au fost obligați recurenții intimați inculpați M.G., P.L. și D.D.A. la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat R.B., în sumă de 300 RON, s-a dispus a fi plătit din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 386 C. proc. pen., contestatorul D.D.A. a formulat contestație în anulare la data de 18 ianuarie 2013, fără a detalia motivele pe care își întemeiază cererea. Cu ocazia discutării admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare, apărătorul ales al contestatorului a arătat că acestuia nu i s-a respectat dreptul la apărare, respingându-i-se cererea pentru acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător.

Examinând contestația în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive, se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: - când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; - când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; - când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 lit. f)-i 1 ) C. proc.

pen., cu privire la care existau probe la dosar; - când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; - când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc. pen. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 388 C. proc. pen., contestația în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c), e) poate fi introdusă de persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar în cazul prevăzut de art. 386 lit. d) poate fi introdusă oricând.

În cauză, decizia penală nr. 14 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost pronunțată la 7 ianuarie 2013, iar cererea de contestație în anulare a fost formulată la data de 18 ianuarie 2013. Contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă pentru motivele ce se vor arăta. Pe de o parte, potrivit art. 388 C. proc. pen., contestația în anulare poate fi introdusă de persoana împotriva căreia se face executarea cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de celelalte părți, în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere. Pe de altă parte, cazurile de contestație sunt expres și limitativ prevăzute de art. 386 lit. a)-e) C. proc.

pen. Având în vedere că potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen. instanța admite în principiu cererea de contestație în anulare numai dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege (termenul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., depunerea ori invocarea unor dovezi care sunt la dosar), prin interpretarea „per a contrario”, rezultă că în situația în care una sau mai multe dintre aceste condiții nu este (nu sunt) îndeplinite soluția este respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare. Din examinarea actelor dosarului rezultă că motivul invocat de contestator în cerere nu se încadrează printre cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen.

Se constată așadar că cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul D.D.A. nu îndeplinește cerințele de admisibilitate în principiu prevăzute de legea procesual penală așa încât aceasta urmează a fi privită ca inadmisibilă. În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă și în temeiul art. 192 C. proc. pen. va obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul D.D.A. împotriva deciziei penale nr. 14 din 7 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1781/109/2012. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2013.