ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2155/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 949 din 08 noiembrie 2012, a Tribunalului Argeș, secția penală, inculpata M.E.M., a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 25 ani și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen. Conform dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive din data de 02 iunie 2012, până în prezent și s-a menținut măsura arestării preventive. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în data de 01 iunie 2012, inculpata M.E.M., în timp ce se afla în locuința mamei sale, numita B.C.

în vârstă de 76 de ani, din municipiul Curtea de Argeș, pe fondul unui conflict spontan, i-a aplicat acesteia cu două corpuri tăietoare-înțepătoare (cuțite), mai multe lovituri (130), dintre care 33 penetrante, producându-i leziuni ce au condus la deces. După comiterea faptei, inculpata s-a șters pe mâini de sânge cu o cârpă mai mare, de culoare albă, pe care a luat-o de pe sârma de uscat rufe din baie, după care s-a spălat, apoi a dezbrăcat-o pe mama ei de bluza gri cu care era îmbrăcată și care era plină de sânge. Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/6236/2002, din 12 iulie 2012, emis de INML "Mina Minovici" București s-a reținut că inculpata nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator; gradul de pericol social concret reliefat de modul și mijloacele folosite ce au constat în aplicarea unui număr foarte mare de lovituri cu două corpuri tăietoare-înțepătoare, intensitatea acestora remarcându-se în cele 33 de împunsături penetrante, împrejurările în care fapta a fost comisă, respectiv pe fondul unui conflict spontan, dar și calitatea de mamă a victimei, urmările produse ce au constat în decesul numitei B.C. Instanța de fond, în raport de dispozițiile art. 320 7 C. proc.

pen., teza finală și având în vedere că una din pedepsele alternative pentru infracțiunea de omor deosebit de grav reținută în sarcina inculpatei este detențiunea pe viață, nu a aplicat acesteia regimul sancționator mai blând prescris de aceste dispoziții legale și solicitat de aceasta cu prilejul dezbaterilor pe fond. Împotriva acestei sentințe au formulat apel M.E.M. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș. Reprezentantul Ministerului Public a susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece au fost încălcate două principii fundamentale ale procesului penal, respectiv principiul rolului activ și principiul administrării nemijlocite a probatoriului. Inculpata a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. și individualizarea pedepsei. Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 15/A din 21 februarie 2013, a admis apelurile declarate de inculpata M.E.M., împotriva Sentinței penale nr. 949 din 08 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în Dosarul nr. 22044/109/2012 și a desființat în parte sentința atacată și rejudecând, a redus de la 25 de ani la 20 ani pedeapsa principală cu închisoare aplicată inculpatei și a computat din durata pedepsei aplicate reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 01 iunie 2012, la zi. Au fost înlăturate dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. și s-a aplicat art. 118 alin. (3) C. pen., confiscând de la inculpată, în folosul statului, echivalentul bănesc al celor două cuțite folosite la comiterea faptei, în cuantum de 20 RON.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate și în baza art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că inculpata M.E.M. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 176 lit. a) C. pen., iar în ceea ce privește individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatei, a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen. prin care sunt reglementate criteriile generale în materie. Curtea a apreciat că în cauză există elementul circumstanțial al omorului deosebit de grav, atâta timp cât inculpata în mod voit a provocat chinuri și suferințe grele victimei, mama sa, astfel încât moartea a survenit încet, ca urmare a acestora.

De asemenea, activitatea desfășurată de inculpată este specifică infracțiunii de omor deosebit de grav în raport de multitudinea loviturilor cu corpuri tăietoare-înțepătoare ce au provocat traumatisme toracice forte (130 lovituri, din care 33 lovituri penetrante). În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 74 C. pen., curtea a reținut că acordarea de circumstanțe atenuante nu reprezintă o obligație pentru instanțele de judecată, putând fi aplicate în mod facultativ, în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepselor aplicate se justifică în raport cu scopul lor și cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 și respectiv, de art. 72 C. pen.

Curtea a apreciat că subzistă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică prin punerea în libertate a inculpatei, ținând seama de natura presupusei fapte comise, omor deosebit de grav și reacția comunității, luând în considerare circumstanțele în care aceasta a fost săvârșită, prin cruzimi, în raport de multitudinea loviturilor cu corpuri tăietoare-înțepătoare ce au provocat traumatisme toracice forte. Împotriva deciziei nr. 15/A din 21 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs inculpata M.E.M. Examinând recursul declarat de inculpata M.E.M. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc.

pen. prevede în alin. (2 1 ), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen. dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 21 februarie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc.

pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Așa fiind, în realizarea, aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen., caz de casare susținut în motivele scrise de recurs, dar care a stabilit că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Or, în cauză, inculpata M.E.M., a criticat decizia penală pronunțată sub aspectul cuantumului prea mare solicitând aplicarea pedepsei într-un cuantum mai redus în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptei și cu datele sale personale, situație exclusă, însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de apărătorul inculpatei, oral, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, ținând seama de prevederile art. 385 10 alin. (21) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor recurentei-inculpate M.E.M.

circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute în art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Chiar dacă s-ar accepta opinia potrivit căreia criticile formulate de inculpata M.E.M. se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate proceda la examinarea lor, nefiind respectate, așa cum s-a arătat anterior, cerințele formale prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., care condiționează analizarea respectivelor critici de motivarea, în scris, a recursului cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.E.M. împotriva Deciziei penale nr. 15/A din 21 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Potrivit art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., din durata pedepsei închisorii aplicată recurentei inculpate va deduce reținerea și arestarea preventivă de la 01 iunie 2012 la 19 iunie 2013. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată a fost obligată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata M.E.M. împotriva Deciziei penale nr. 15/A din 21 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei durata reținerii și arestării preventive de la 01 iunie 2012 la 19 iunie 2013. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2013. Procesat de GGC - GV