ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2155/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2155/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 949 din 08 noiembrie

2012, a Tribunalului Argeș, secția penală, inculpata M.E.M., a fost condamnată

la pedeapsa închisorii de 25 ani și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen.

Conform dispozițiilor

art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării

preventive din data de 02 iunie 2012, până în prezent și s-a menținut măsura

arestării preventive.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că în data de 01 iunie 2012, inculpata M.E.M.,

în timp ce se afla în locuința mamei sale, numita B.C. în vârstă de 76 de ani,

din municipiul Curtea de Argeș, pe fondul unui conflict spontan, i-a aplicat

acesteia cu două corpuri tăietoare-înțepătoare (cuțite), mai multe lovituri

(130), dintre care 33 penetrante, producându-i leziuni ce au condus la deces.

După comiterea

faptei, inculpata s-a șters pe mâini de sânge cu o cârpă mai mare, de culoare

albă, pe care a luat-o de pe sârma de uscat rufe din baie, după care s-a

spălat, apoi a dezbrăcat-o pe mama ei de bluza gri cu care era îmbrăcată și

care era plină de sânge.

Din raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică nr. A1/6236/2002, din 12 iulie 2012, emis de INML

"Mina Minovici" București s-a reținut că inculpata nu prezintă

tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică

a conținutului și consecințelor faptelor sale.

La individualizarea

judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: limitele de pedeapsă

prevăzute de textul incriminator; gradul de pericol social concret reliefat de

modul și mijloacele folosite ce au constat în aplicarea unui număr foarte mare

de lovituri cu două corpuri tăietoare-înțepătoare, intensitatea acestora

remarcându-se în cele 33 de împunsături penetrante, împrejurările în care fapta

a fost comisă, respectiv pe fondul unui conflict spontan, dar și calitatea de

mamă a victimei, urmările produse ce au constat în decesul numitei B.C.

Instanța de fond, în

raport de dispozițiile art. 320

7

C. proc. pen., teza finală și având

în vedere că una din pedepsele alternative pentru infracțiunea de omor deosebit

de grav reținută în sarcina inculpatei este detențiunea pe viață, nu a aplicat

acesteia regimul sancționator mai blând prescris de aceste dispoziții legale și

solicitat de aceasta cu prilejul dezbaterilor pe fond.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apel M.E.M. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș.

Reprezentantul

Ministerului Public a susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică

deoarece au fost încălcate două principii fundamentale ale procesului penal,

respectiv principiul rolului activ și principiul administrării nemijlocite a

probatoriului.

Inculpata a invocat

greșita aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și

individualizarea pedepsei.

Curtea de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia

penală nr. 15/A din 21 februarie 2013, a admis apelurile declarate de inculpata

M.E.M., împotriva Sentinței penale nr. 949 din 08 noiembrie 2012, pronunțată de

Tribunalul Argeș, secția penală, în Dosarul nr. 22044/109/2012 și a desființat

în parte sentința atacată și rejudecând, a redus de la 25 de ani la 20 ani

pedeapsa principală cu închisoare aplicată inculpatei și a computat din durata

pedepsei aplicate reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 01

iunie 2012, la zi.

Au fost înlăturate

dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. și s-a aplicat art. 118 alin.

(3) C. pen., confiscând de la inculpată, în folosul statului, echivalentul

bănesc al celor două cuțite folosite la comiterea faptei, în cuantum de 20 RON.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței atacate și în baza art. 383 alin. (1

1

)

C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut că inculpata M.E.M. a fost trimisă în

judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă

prevăzută art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) C.

pen. și art. 176 lit. a) C. pen., iar în ceea ce privește individualizarea

pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatei, a avut în vedere prevederile art. 72

C. pen. prin care sunt reglementate criteriile generale în materie.

Curtea a apreciat că

în cauză există elementul circumstanțial al omorului deosebit de grav, atâta

timp cât inculpata în mod voit a provocat chinuri și suferințe grele victimei,

mama sa, astfel încât moartea a survenit încet, ca urmare a acestora.

De asemenea,

activitatea desfășurată de inculpată este specifică infracțiunii de omor

deosebit de grav în raport de multitudinea loviturilor cu corpuri

tăietoare-înțepătoare ce au provocat traumatisme toracice forte (130 lovituri,

din care 33 lovituri penetrante).

În ceea ce privește

aplicarea dispozițiilor art. 74 C. pen., curtea a reținut că acordarea de

circumstanțe atenuante nu reprezintă o obligație pentru instanțele de judecată,

putând fi aplicate în mod facultativ, în măsura în care o astfel de modalitate

de diminuare a pedepselor aplicate se justifică în raport cu scopul lor și cu

criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 și respectiv, de art. 72 C.

pen.

Curtea a apreciat că

subzistă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică prin punerea

în libertate a inculpatei, ținând seama de natura presupusei fapte comise, omor

deosebit de grav și reacția comunității, luând în considerare circumstanțele în

care aceasta a fost săvârșită, prin cruzimi, în raport de multitudinea

loviturilor cu corpuri tăietoare-înțepătoare ce au provocat traumatisme

toracice forte.

Împotriva deciziei

nr. 15/A din 21 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs inculpata

M.E.M.

Examinând recursul

declarat de inculpata M.E.M. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Instituind, totodată,

o altă limită a devoluției recursului, art. 385

10

C. proc. pen.

prevede în alin. (2

1

), că instanța de recurs nu poate examina

hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen. dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste

cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen

de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura

excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă

că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 21 februarie 2013, deci

ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care

aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat,

dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la

aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură

penală anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data

intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul

de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013

s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele

cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial

sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin

amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar

realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de

atac, doar la chestiuni de drept.

Așa fiind, în

realizarea, aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar

exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și

pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen., caz de casare susținut în

motivele scrise de recurs, dar care a stabilit că hotărârile sunt supuse

casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele

prevăzute de lege. Or, în cauză, inculpata M.E.M., a criticat decizia penală

pronunțată sub aspectul cuantumului prea mare solicitând aplicarea pedepsei

într-un cuantum mai redus în raport cu circumstanțele reale ale comiterii

faptei și cu datele sale personale, situație exclusă, însă, din sfera de

cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului,

potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a

fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

În ce privește cazul

de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen., invocat de apărătorul inculpatei, oral, se constată că,

într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub

aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria

motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară,

pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar,

respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și

(2) C. proc. pen.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, ținând seama de prevederile art. 385

10

alin. (21)

C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai

enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și

pe cel reglementat de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc.

pen., nu va proceda la examinarea criticilor recurentei-inculpate M.E.M.

circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale

prevăzute în art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Chiar dacă s-ar

accepta opinia potrivit căreia criticile formulate de inculpata M.E.M. se

circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct.

17

2

C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate

proceda la examinarea lor, nefiind respectate, așa cum s-a arătat anterior,

cerințele formale prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc.

pen., care condiționează analizarea respectivelor critici de motivarea, în

scris, a recursului cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Ca urmare, având în

vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casație și

Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.E.M. împotriva Deciziei

penale nr. 15/A din 21 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., din durata pedepsei închisorii aplicată recurentei

inculpate va deduce reținerea și arestarea preventivă de la 01 iunie 2012 la 19

iunie 2013.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată a fost obligată la plata sumei de

400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpata M.E.M. împotriva Deciziei penale nr. 15/A din 21

februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatei durata reținerii și arestării preventive de la 01

iunie 2012 la 19 iunie 2013. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 iunie 2013.

Procesat de GGC - GV