ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2905/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2905/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

penal de față;

Prin Sentința penală nr. 182 din data de 2

mai 2012 a Tribunalului Dolj, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării

juridice a faptei formulată de inculpat prin apărător din infracțiunea prev. de

art. 174 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen., ca

nefondată.

În baza disp. art.

174 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M. la pedeapsa de 14 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit.

b) C. pen. pe o durată de 4 ani ca pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea

disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în

baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării

preventive cu începere de la 8 decembrie 2011 la zi.

S-a luat act că

partea civilă M.G. - mama victimei M.T., nu a mai solicitat despăgubiri civile.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului, corp delict.

În baza art. 109

alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ca obiectele de îmbrăcăminte aparținând victimei

M.T.: vestă din lână de culoare albă, pantaloni de trening gri, tricou de

culoare neagră, pulover de culoare verde ridicate cu prilejul cercetărilor la

fața locului și care constituie mijloace de probă să fie păstrate până la

soluționarea definitivă a cauzei.

A fost obligat

inculpatul la 1.600 RON, cheltuieli judiciare statului, din care 743 RON, taxă

raport de constatare medico-legală și 300 RON, onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a constatat că la data de 31 ianuarie 2012, a

fost înregistrat pe rolul instanței, sub nr. 1357/63/2012, Rechizitoriul nr.

1115/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, din data de 31 ianuarie

2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv,

a inculpatului C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută și

pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare

s-a reținut că la data de 8 decembrie 2011, în jurul orei 18:00 inculpatul C.M.

a revenit la locuința sus-menționată de la locul său de muncă și constatând că

numita M.T. consumase băuturi alcoolice, i-a reproșat acest aspect, între ei

având loc o ceartă.

La un moment dat,

numita M.T., fiindu-i teamă că va fi agresată de inculpat, a părăsit locuința

deplasându-se la părinții inculpatului care locuiau în apropiere, însă

inculpatul C.M. s-a deplasat și el la domiciliul părinților săi și a convins-o

pe M.T. să revină în locuința comună.

La scurt timp, mama

inculpatului, numita C.A. i-a vizitat, ocazie cu care i-a atras atenția inculpatului

să se potolească și să nu mai provoace scandal. Ulterior, numita C.A. a plecat,

inculpatul C.M. rămânând cu numita M.T. în locuința comună.

Conform declarațiilor

inculpatului C.M., atât acesta cât și M.T. au mai consumat băuturi alcoolice

(vin), iar cearta dintre cei doi a reizbucnit. La un moment dat, în timp ce

M.T. se afla în holul de la intrare în imobil, iar inculpatul într-o încăpere

alăturată, acesta din urmă a aruncat spre M.T. cu un patent, obiect care a

lovit, însă, un geam de la ușa de acces dintre cele două încăperi, spărgând

acel geam. Conflictul dintre cei doi s-a amplificat, inculpatul C.M.

deplasându-se spre locul în care se afla numita M.T.

În aceste

împrejurări, inculpatul C.M. a lovit-o pe M.T. cu un cuțit în zona

toraco-abdominală. Ulterior agresării victimei M.T., inculpatul C.M. s-a

deplasat la locuința mamei sale C.A., căreia i-a solicitat să meargă la el

acasă întrucât M.T. este decedată. Numita C.A. s-a deplasat la locuința

inculpatului, unde a găsit-o pe victima M.T. care era întinsă pe jos în holul

casei, lângă aceasta, pe podea aflându-se un cuțit pe care C.A. l-a luat și l-a

aruncat pe un pat din acel hol.

Văzând-o pe victima

M.T., numita C.A. a început să țipe, iar vocea acesteia a fost auzită de către

martorul B.C. care s-a deplasat, de asemenea, la locuința inculpatului. În

aceste împrejurări, inculpatul i-a solicitat numitului B.C. să apeleze

serviciul 112, fapt care s-a și întâmplat.

Ulterior, la locuința

victimei M.T., s-a deplasat o ambulanță, iar echipajul medical al acesteia a

constatat decesul victimei M.T.

Cu ocazia cercetării

efectuate la fața locului a fost găsit și ridicat un cuțit pe lama căruia s-au

observat pete de culoare brun-roșcată.

Conform Buletinului

de analiză din 6 ianuarie 2012 întocmit de Institutul de Medicină Legală

Craiova, examenele de laborator efectuate pe petele existente pe lama

cuțitului, au evidențiat sânge de origine umană, sângele respectiv putând

aparține grupei sanguine A sau grupei sanguine 0.

Din fișa de

constatare la fața locului întocmită de I.M.L. Craiova - Laboratorul de

Prosectură, a rezultat că unele dintre leziunile traumatice prezentate de M.T.

(leziunile descrise la punctele 1, 2, 3, 4 din fișa respectivă) au putut fi

produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător (posibil cuțitul corp delict

găsit la examenul la fața locului) și lovire cu sau de corpuri dure.

Fiind audiat în

cursul urmăririi penale, inculpatul C.M. a prezentat date contradictorii,

susținând că obiectul corp delict (cuțit) care i-a produs o leziune gravă victimei

M.T., s-ar fi aflat în mâna acesteia, învederând că nu își explică modul în

care s-a produs decesul victimei.

S-a mai reținut că

din Raportul de constatare medico-legală întocmit de I.M.L. Craiova din 11

ianuarie 2012, rezultă că moartea victimei a fost violentă datorându-se unei

hemoragii interne, urmare a unei plăgi înjunghiate toraco-abdominale și a unei

plăgi transfixiante prin ficat. Leziunile de violență s-au putut produce prin

lovire cu corpuri dure și tăietoare-înțepătoare, posibil cuțitul corp delict

examinat pentru plaga înjunghiată toraco-abdominală, iar lovitura care a produs

plaga înjunghiată toraco-abdominală tanatogeneratoare a putut fi aplicată din

față lateral stânga.

Totodată, prin

localizare și caracteristici s-a apreciat că leziunea toraco-abdominală

tanatogeneratoare nu se putea produce prin căderea victimei într-un cuțit pe

care aceasta îl avea în mână și între leziunile de violență și deces există

legătură de cauzalitate directă necondiționată, moartea numitei M.T. putând

data din 8 decembrie 2011. Din același raport de constatare medico-legală mai

rezultă că sângele recoltat de la cadavru aparține grupei sanguine A și conține

2 g ‰ alcool etilic.

Și în instanță,

inculpatul audiat fiind, a susținut că nu a avut intenția să provoace moartea

concubinei sale, s-a apropiat de victimă pentru a-i lua cuțitul din mână și în

timpul altercației victima a căzut accidental în acel cuțit provocându-i-se

leziunile care au dus la deces.

S-a audiat și

martorul B.C., care a precizat că fiind vecin cu inculpatul, în seara de 8

decembrie 2011, a auzit țipete în curtea acestuia și când s-a dus să vadă ce se

întâmplă și a intrat în casă, a văzut-o pe concubina inculpatului - M.T.,

căzută la pământ pe sală, inculpatul suna la salvare, iar în casă se afla și

mama acestuia.

A mai precizat

martorul că între inculpat și victimă aveau loc frecvent certuri, că victima

obișnuia să consume alcool și de multe ori pleca la mama inculpatului și că

anterior victima i-a mai spus că era agresată de inculpat.

De asemenea, un alt

martor, P.I., audiat nemijlocit în instanță, a declarat că a mai văzut-o și

anterior pe concubina inculpatului, pe M.T., cu urme de lovituri, că aceștia se

mai certau în familie și că în seara când s-a produs decesul victimei a auzit

din nou ceartă în domiciliul acestora, fiind vecini și după ceva timp a văzut

mașina Poliției și când a ieșit afară a auzit că victima M.T. a decedat, iar pe

inculpat l-a luat Poliția.

Au fost audiați și

părinții inculpatului, respectiv C.A.A. și C.A., care au relatat că în seara de

8 decembrie 2011, M.T. a venit în domiciliul lor.

Martora C.A. în

instanță a dat o declarație oscilantă și oarecum părtinitoare, prezentând

într-o altă manieră decât cea arătată în faza de urmărire penală, modul în care

a aflat despre incidentul dintre părți.

Astfel, deși în faza

de urmărire penală, martora a declarat că în seara de 8 decembrie 2011, M.T.,

concubina fiului său, a venit în domiciliul lor plângând și după ceva timp a

venit și inculpatul care i-a spus că s-au certat deoarece a găsit-o pe victimă

în stare de ebrietate.

A mai relatat tot în

faza de urmărire penală, că inculpatul a început să profereze injurii față de

victimă și a convins-o să plece acasă, deși martora i-a cerut victimei să

rămână și chiar a sfătuit-o ca - dacă inculpatul se va manifesta violent și îi

va fi frică, să se întoarcă în domiciliul martorei.

În instanță, nu a mai

relatat aceste aspecte, ci doar faptul că l-a sfătuit pe fiul său să fie

liniștit și chiar s-a dus peste ceva timp să vadă ce se întâmplă, însă a

constatat că părțile s-au potolit și a plecat spre casă.

Totodată, cu prilejul

declarației date în instanță, a precizat că după ce a părăsit domiciliul fiului

său, la 30 de minute, acesta a strigat-o la poartă spunându-i că victima este

moartă, când a intrat în casa inculpatului a constatat că victima era decedată,

iar lângă aceasta a văzut un cuțit care însă nu avea urme de sânge, l-a luat și

l-a aruncat în pat.

Însă atât în

instanță, cât și în faza de urmărire penală, mama inculpatului - C.A., a declarat

că părțile se certau frecvent, că victima i se plângea despre acest lucru și că

uneori inculpatul o mai și lovea, deranjat de aspectul că victima consuma

zilnic alcool.

Inculpatul a

solicitat prin apărător să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei

pentru care a fost trimis în judecată, din infracțiunea de omor prev. de art.

174 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte, prev. de art. 183 C. pen., arătând că acesta nu a avut nicio clipă

intenția să suprime viața victimei M.T., că nu a făcut decât să o dezarmeze de

acel cuțit pe care victima îl avea în mână și în timp ce se îmbrânceau este

posibil ca victima să fi căzut în respectivul obiect înțepător producându-se

astfel leziunile care au dus la deces.

Analizând această

cerere prin prisma întregului probator administrat atât în faza de urmărire

penală, cât și în instanță, tribunalul a constatat că cererea de schimbare a

încadrării juridice este nefondată pentru următoarele considerente:

Infracțiunea de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. este

infracțiune praeterintenționată, presupunând că lovirea sau fapta de vătămare

corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai grav produsă, moartea

victimei, are loc din culpa făptuitorului.

Cu alte cuvinte,

făptuitorul își dă seama și vrea să lovească victima sau să-i producă o

vătămare corporală, dar nu urmărește și nici nu acceptă posibilitatea

producerii morții victimei, iar dacă totuși acest rezultat se produce, el va

atrage răspunderea penală, în baza art. 183 C. pen., numai dacă făptuitorul a

avut în raport cu acest rezultat mai grav poziția subiectivă a culpei.

Ca atare, calificarea

juridică a unei fapte ca infracțiune de omor prev. de art. 174 C. pen. sau ca

infracțiune de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., este

determinată de forma vinovăției infractorului care în primul caz este intenția

de a ucide, iar în al doilea caz praeterintenția - intenția de a lovi sau a

produce o vătămare a integrității corporale, fără a prevedea rezultatul mai

grav, moartea, deși făptuitorul ar fi trebuit și putut să îl prevadă.

În cauza de față, în

ceea ce privește agresiunea produsă asupra victimei - M.T., probatoriile

administrate îndeosebi actele medico-legale, dar și depozițiile martorilor au

relevat că între inculpat și victimă a izbucnit un conflict determinat de

faptul că inculpatul a găsit-o la revenirea de la muncă pe concubina sa în

stare de ebrietate.

Deși inculpatul a

susținut că nu a agresat victima, totuși în cuprinsul declarației recunoaște că

a aruncat cu un patent în direcția acesteia, care s-a ferit, iar mama

inculpatului a declarat că victima în seara respectivă a venit în domiciliul

său plângând, spunându-i că îi este frică să mai stea cu inculpatul, martora

C.A. chiar sfătuind-o să rămână în domiciliul său, aspect care denotă că

inculpatul obișnuia să aibă un comportament agresiv atunci când o găsea pe

concubina sa în stare de ebrietate.

De altfel, și mama

victimei, numita M.G., a precizat atât în declarația dată în faza de urmărire

penală, cât și în instanță, că anterior decesului victima a venit în domiciliul

mamei sale cu urme de echimoze pe față și pe corp, cu dantura ruptă și a spus

că a bătut-o concubinul său C.M., precizând de asemenea că la înmormântarea fiicei

sale, de la părinții inculpatului a aflat că în seara respectivă, victima s-a

refugiat de frica inculpatului în domiciliul părinților săi, dar inculpatul a

venit după ea și a readus-o acasă, iar după puțin timp, fiind chemată de fiul

său, a găsit-o pe M.T. decedată.

Relevante însă, s-au

apreciat a fi concluziile constatărilor preliminare, precum și a raportului de

constatare medico-legală, care a concluzionat că lovitura care a produs plaga

înjunghiată, toraco-abdominală, soldată cu decesul victimei M.T., a putut fi

aplicată din față lateral stânga și prin localizare și prin caracteristici s-a

apreciat că leziunea generatoare a decesului nu se putea produce prin căderea

victimei într-un cuțit pe care aceasta îl avea în mână.

Trebuie subliniat că

în cuprinsul declarației, dată în instanță, inculpatul a dat explicații

evazive, arătând că i-a fost teamă - văzând-o pe victimă aflată pe holul

locuinței, având în mână acel cuțit, că îl va agresa pentru ca apoi să susțină

că el se afla în cameră, că victima stătea pe hol și că de fapt acesta a ieșit

din cameră și s-a apropiat de victimă care nu făcea decât să îl injurieze,

inculpatul nu a putut oferi nicio explicație plauzibilă cu privire la modul în

care victima s-ar fi lovit singură cu acel cuțit, făcând afirmația "este

posibil să fi căzut în cuțit atunci când s-au îmbrâncit".

Însă așa cum s-a

arătat anterior, susținerile inculpatului au fost infirmate de concluziile

actelor medicale din care rezultă că victima prezenta pe corp și alte urme de

leziuni, escoriații în zona feței, a hemitoracelui, a gambelor, ce denotă că a

suferit și alte agresiuni din partea inculpatului, iar leziunea

toraco-abdominală, tanatogeneratoare, nu se putea produce prin căderea victimei

într-un cuțit pe care aceasta îl avea în mână.

Față de cele mai sus

menționate, prima instanță a constatat că inculpatul și victima s-au certat,

după care inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri, una din ele fiind

aplicată cu un cuțit în zona toraco-abdominală, lovitură care a produs o plagă

transfixiantă prin ficat și hemoragie internă și deci decesul lui M.T., acest

mod de derulare a incidentului conducând la concluzia că inculpatul a acționat

cu intenția chiar și indirectă de a ucide.

În consecință, s-a

apreciat că starea de fapt descrisă în actul de inculpare, cu precizările

descrise mai sus, este corectă, și a fost reținută ca atare și de prima

instanță, constatându-se că fapta inculpatului care pe fondul unei altercații,

a lovit-o pe concubina sa M.T. cu un cuțit provocându-i decesul, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C.

pen.

Vinovăția

inculpatului, fiind pe deplin stabilită și dovedită, la individualizarea

pedepsei s-a ținut seama de pericolul social al faptei, dat de împrejurările în

care a fost comisă, de consecințele produse, precum și de persoana

inculpatului.

Deși inculpatul, prin

apărător, a solicitat să se rețină în favoarea acestuia circumstanțe atenuante

decurgând din aspectul că înainte de săvârșirea faptei a avut o bună comportare,

era încadrat în muncă, că nu are antecedente penale, prima instanță a apreciat

că recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu

este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea

măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea

manieră persoana inculpatului încât numai prin aplicarea unei pedepse sub

minimul special se învederează a se satisface în cazul concret imperativul

justei individualizări a pedepsei.

Însă, doar buna

conduită în sensul art. 74 lit. a) C. pen. nu se reduce în mod exclusiv la

absența antecedentelor penale, ci trebuie avute în vedere și celelalte date

personale ale inculpatului.

Ca atare, avându-se

în vedere că inculpatul a încercat să împiedice stabilirea adevărului,

prezentând date contradictorii și relatând incidentul într-o manieră de natură

a-l apăra de răspunderea penală, ținând seama de gravitatea deosebită a faptei

comise de inculpat care într-un mod violent a suprimat viața concubinei sale, față

de care și anterior s-a mai manifestat agresiv producându-i leziuni, așa cum au

relatat martorii, prima instanță a apreciat că numai o pedeapsă privativă de

libertate într-un cuantum cu îndepărtare suficientă de minimul special prevăzut

de a alege este în măsură să realizate scopul social al pedepsei la care face

referire art. 52 C. pen.

Aceasta deoarece

pedeapsa nu este doar un mijloc de reeducare al inculpatului, ci trebuie să

constituie și o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate

prin săvârșirea infracțiunii și în consecință reducerea pedepsei aplicate

inculpatului ar conduce la deturnarea scopului general al pedepsei.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul C.M. Inculpatul nu a depus motive scrise de

apel însă criticile formulate împotriva sentinței au fost prezentate de către

avocatul inculpatului în cadrul dezbaterilor. S-a solicitat admiterea apelului,

desființarea sentinței și schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art.

183 C. pen. A arătat că a existat o stare conflictuală între inculpat și partea

vătămată determinată și de starea în care în care se afla victima ce a

prezentat o alcoolemie de 2 ‰. Inculpatul nu a acționat însă cu intenția de a

ucide, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

omor.

Într-o altă teză a

solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate în sensul reducerii

acesteia, arătând că nu s-au aplicat dispozițiile art. 74, 76 C. pen., deși

inculpatul nu are antecedente penale.

Prin Decizia penală

nr. 244 din 10 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.

S-a reținut că una

dintre criticile formulate de inculpat față de soluția instanței de fond

privește încadrarea juridică a faptei, inculpatul susținând că fapta nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. de art. 174,

ci ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.

Delimitarea

infracțiunii de omor de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte se realizează în primul rând prin acțiunea infracțională. Infracțiunea

de omor presupune o acțiune care să fie aptă să producă în mod obișnuit

rezultatul letal, precum și o legătură imediată de la cauză la efect. Sub

aspectul poziției psihice a inculpatului în momentul săvârșirii infracțiunii

acesta acționează în cazul infracțiunii de omor cu intenție directă sau

indirectă. Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte presupune o

acțiune care nu provoacă în mod obișnuit rezultatul letal și nu se poate

stabili o legătură cauzală directă între actele de violență și deces,

inculpatul acționând cu intenție depășită.

În speță, fapta inculpatului

de a lovi cu cuțitul victima în zona toraco-abdominală a condus la decesul

victimei, existând o legătură directă între acțiunea inculpatului și rezultatul

produs, decesul victimei. Față de obiectul folosit de inculpat - cuțit -

intensitatea loviturii aplicate în zona vizată - toraco-abdominală, se poate

aprecia că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, întrucât din

modul în care a acționat a putut prevedea rezultatul faptei sale și a acceptat

posibilitatea producerii lui.

Potrivit Raportului

de constatare medico-legală din 11 ianuarie 2012 întocmit de I.M.L. Craiova,

moartea victimei s-a datorat hemoragiei interne ca urmare a unei plăgi

înjunghiate toraco-abdominale cu plaga transfixiantă prin ficat.

Inculpatul a

prezentat în mod diferit modul în care s-a produs decesul victimei. Inițial

și-a formulat apărarea în sensul că victima a văzut-o pe victimă cu un cuțit în

mână, a împins-o din spate, iar aceasta a căzut, sângerând în zona toracică

stângă. Medicul legist a exclus însă posibilitatea producerii leziunii ca

urmare a căderii, concluzionând în raportul de constatare medico-legală că prin

localizare și caracteristici, leziunea toraco-abdominală tanatogeneratoare nu

se putea produce prin căderea victimei într-un cuțit pe care aceasta îl avea în

mână. În declarațiile date la instanța de fond și în apel inculpatul nu mai

precizează că victima a căzut și s-a lovit cu cuțitul, declarând însă că s-a

îndreptat spre victimă pentru a o determina să tacă.

Ca urmare, critica

formulată de inculpat în privința greșitei încadrări juridice a faptei este

nefondată. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul s-a certat

cu victima datorită faptului că aceasta consumase alcool, a aruncat spre

aceasta cu un patent, după care s-a îndreptat spre victimă având în mână un

cuțit și a lovit victima cu cuțitul în zona toraco-abdominală. Instanța de fond

a apreciat corect că fapta inculpatului care, pe fondul unei altercații a lovit

victima cu un cuțit, provocându-i decesul, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de omor.

Pedeapsa aplicată

inculpatului a fost just individualizată, instanța de fond având în vedere

dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege,

gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, împrejurările în care a

fost săvârșită fapta, atitudinea violentă a inculpatului față de victimă

anterior săvârșirii faptei ce rezultă din declarațiile martorilor, pedeapsă ce

e de natură să realizeze scopul educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen. Ca

urmare, s-a apreciat de către instanța de fond că doar lipsa antecedentelor

penale nu e suficientă pentru aplicarea unei pedepse sub minimul special

prevăzut de lege având în vedere gravitatea faptei, dar și comportamentul

agresiv al inculpatului anterior săvârșirii faptei.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul C.M., invocând cazurile de casare prev. de

art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen. în susținerea motivelor de

casare, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea

prev. de art. 183 C. pen., iar, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate,

Curtea constată că recursul este nefondat.

Pe baza materialului

probator administrat în cauză, atât instanța de fond, cât și cea de apel au

reținut în mod corect, ca situație de fapt, că în data de 8 decembrie 2011

inculpatul a lovit-o pe victima M.T. cu cuțitul în zona toraco-abdominală,

producându-i leziuni care au condus la decesul acesteia.

Inculpatul a încercat

să înfățișeze o altă situație de fapt, susținând în esență că în timpul

altercației pe care a avut-o cu victima, aceasta s-ar fi dezechilibrat și ar fi

căzut, înțepându-se în cuțitul pe care ea îl avea în mână.

Acest mecanism de

producere a leziunilor nu este însă susținut de actele medico-legale întocmite

în cauză, care au concluzionat că, prin localizare și caracteristici, leziunea

toraco-abdominală tanatogeneratoare nu se putea produce prin căderea victimei

într-un cuțit pe care aceasta îl avea în mână.

De altfel, inculpatul

nu a oferit explicații pentru numeroasele semne de violență constatate pe

corpul acesteia cu ocazia necropsiei (multiple echimoze și excoriații la

nivelul feței, toracelui, coapselor), în realitate fiind vorba despre mai multe

lovituri aplicate cu același prilej victimei atât cu corpuri dure, cât și cu

cuțitul, ultima fiind letală.

Având în vedere

obiectul vulnerant folosit, ca și împrejurarea că zona corpului vizată de

lovitura aplicată era una vitală, nu se poate susține că decesul victimei s-a

produs din culpă, fiind evident că inculpatul măcar a prevăzut și acceptat

rezultatul letal al faptei sale, ceea ce înseamnă că el a acționat cu intenția

de a ucide.

Prin urmare, critica

referitoare la încadrarea juridică a faptei comise este neîntemeiată.

De asemenea, nefondat

este și cel de-al doilea motiv de recurs, care pune în discuție pedeapsa

aplicată inculpatului.

Este adevărat că

inculpatul se află la primul contact cu legea penală, însă acest fapt nu este

de natură a conduce prin el însuși la o pedeapsă orientată către minimul

special.

Atât instanța de

fond, cât și cea de apel au avut astfel în vedere împrejurările în care fapta a

fost comisă, dar și conduita inculpatului în raport cu victima anterior săvârșirii

infracțiunii, fiind vorba despre acte de violență repetată, așa cum rezultă din

declarațiile martorilor audiați în cauză.

Împrejurarea că

victima consuma băuturi alcoolice, fapt care a avut loc și în ziua incidentului

dedus judecății, nu poate conduce la concluzia că actul comis de inculpat ar

avea un grad mai redus de pericol social.

La acestea se adaugă

și atitudinea procesuală a inculpatului, care în loc să manifeste căință pentru

fapta comisă, a fost mai degrabă preocupat de atenuarea răspunderii sale

penale, prin înfățișarea unei alte situații de fapt decât cea reală.

Ținând seama de toate

aceste circumstanțe reale și personale, pedeapsa aplicată inculpatului, de 14

ani închisoare, apare just individualizată și aptă să răspundă necesităților de

constrângere și reeducare înscrise în art. 52 C. pen., neexistând prin urmare

motive care să justifice coborârea ei sub limita stabilită de instanța de fond.

În consecință,

recursul inculpatului este nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Va fi dedusă prevenția la zi.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat C.M. împotriva Deciziei

penale nr. 244 din 10 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată recurentului-inculpat, durata reținerii și a arestării preventive, de

la 8 decembrie 2011 la 20 septembrie 2012.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 20 septembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ