ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2552/2006

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 545 din 24 august 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în baza art. 174 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M., zis R. la o pedeapsă de 12 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 140/2000, a Judecătoriei Calafat și s-a dispus ca inculpatul să execute separat și această pedeapsă, în total să execute 12 ani și 6 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și i s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 21 octombrie 2001, la zi. În baza art. 113 C. pen., s-a luat față de inculpat măsura de siguranță privind obligarea la tratament medical de specialitate pe perioada executării pedepsei într-o unitate medicală a A.D.N. și ulterior după eliberare, într-o unitate medicală de specialitate până la însănătoșire. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile P.I. suma de 10.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile. În temeiul art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unor bunuri aparținând inculpatului ca: o pereche de pantaloni blugi și o geacă.

De asemenea, a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 11.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii avocați din oficiu, taxe rapoarte medico-legale, etc. Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, față de materialul probator de la dosar, a arătat în esență că reține următoarea situație de fapt: La data de 13 august 2001, victima T.C., în vârstă de 35 de ani, a fost internată la Spitalul de Neuropsihiatrie Poiana Mare, cu diagnosticul epilepsie cu tulburări psihice. Aceasta, pe perioada internării obișnuia să intre în contact cu diverși bărbați din comună cu care întreținerea relații intime, unul dintre aceștia fiind chiar inculpatul P.M., zis R. care și el, la rândul său a fost internat în această unitate sanitară.

În ziua de 20 octombrie 2001, inculpatul P.M. a mers la terenul de fotbal din localitate, iar în jurul orelor 17,00, a ajuns la Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare, unde a stat de vorbă cu victima T.C., până în jurul orelor 17,00-18,30, în fața pavilionului pe o bancă, după care s-au deplasat în spatele cantinei, iar după ce au întreținut raport sexual, inculpatul a lovit-o cu o coadă de mătură și cu două cărămizi, apoi părăsind locul faptei. Leziunile cauzate victimei au determinat decesul, iar noaptea mirosul de sânge a atras câinii din incinta Spitalului Poiana Mare, care au consumat tegumentele, țesuturile musculare de la cap și gât, oasele feței, precum și organele toracice și abdominale.

Potrivit raportului de necropsie întocmit de către I.M.L. Craiova și avizat de către Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.M.L. Mina Minovici București, rezultă că moarta numitei T.C., în vârstă de 35 de ani, a fost violentă și s-a datorat contuziei meningo-cerebrale și cerebeloase urmare a unui traumatism cranio-cerebral. S-a mai arătat că leziunile de la nivelul capului s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, iar în sângele recoltat de la victimă s-a găsit o alcoolemie de 1,25 gr %o, prezența urmelor de spermatozoizi în secrețiile vaginale atestă un contact sexual recent de maximul 24 de ore.

În reținerea acestei stări de fapt, instanța de fond a arătat că au fost avute în vedere mijloace de probă ca: procesele verbale de cercetarea locului faptei, foaia de observație clinică a victimei, raportul medico legal de necropsie, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privindu-l pe inculpat, și potrivit căruia are discernământul păstrat în raport de fapta pentru care este cercetat, buletinele de analiză nr. 172 și 3118 ale I.M.L. Craiova, mijloace de probă care coroborate cu declarațiile martorilor T.M., G.A.C., C.P., N.Șt., M.I.

potrivit cărora, în după amiaza zilei de 20 octombrie 2001, inculpatul și victima au stat pe o bancă din fața pavilionului amplasat în imediata apropiere a cantinei între orele 17,00 - 18,30, după care aceștia nu au mai fost văzuți, a martorului F.L., care arată că i-a văzut pe cei doi când s-au ridicat de pe bancă și s-au deplasat în spatele cantinei pe un teren viran, iar el i-a urmărit, și după ce a u avut raport sexual inculpatul a lovit-o pe numita T.C. cu un ciomag, apoi a fugit.

În contextul acestor mijloace de probă, cum și a declarațiilor inculpatului, care s-a apreciat că sunt contradictorii, întrucât nu a putut justifica unele echimoze de pe corpul său, precum și unele situații de fapt pe care le-a redat, referitor la petrecerea timpului după orele 17,00, s-a reținut că acesta în seara zilei de 20 octombrie 2001, după ce a întreținut raport sexual cu victima, în mod nejustificat a lovit-o cu o coadă de mătură și două cărămizi, cauzându-i leziuni ce au dus la decesul acesteia. În contextul situației de fapt expusă și reținută s-a dat activității materiale desfășurată de inculpat, încadrarea juridică legală în infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea.

La individualizarea și aplicarea pedepsei s-a arătat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen., astfel că o pedeapsă cu închisoare de 12 ani, cu executarea în regim privativ de libertate, este de natură să ducă la reeducarea acestuia. Potrivit fișei de cazier rezultă că inculpatul, prin sentința penală nr. 140 din 23 martie 2000, a Judecătoriei Calafat, a fost condamnat, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, cu aplicarea art. 81 C. pen. Față de conținutul fișei și că în perioada termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, inculpatul a comis infracțiunea de față, în conformitate cu art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării acestei pedepse, astfel ca acesta să se execute separat de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în total să execute 12 ani și 6 luni închisoare.

Față de recomandarea Comisiei Superioare de pe lângă I.M.L. Mina Minovici București, privind aplicarea măsurii de siguranță prevăzută de art. 113 C. pen., instanța și-a însușit-o, astfel că a dispus obligarea inculpatului la tratament medical până la însănătoșire, atât pe perioada executării pedepsei cât și ulterior într-o unitate sanitară. În cauză s-a constituit ca parte civilă P.I., mama victimei, cu suma de 15.000.000 lei, ce reprezintă cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei. Instanța, în raport de dispozițiile înscrise la art. 14 și 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., și potrivit actelor și lucrărilor de la dosar, a apreciat că aceste cheltuieli sunt dovedite în parte, în limita sumei de 10.000.000 lei, sumă la care a fost obligat inculpatul cu titlu de despăgubiri civile.

Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care prin apărător a criticat-o pe aspecte de nelegalitate și netemeinicie, constând în aceea că, deși nu sunt probe din conținutul cărora să rezulte că inculpatul a comis infracțiunea de omor, totuși instanța l-a condamnat ignorând probe esențiale care arată că nu el este autorul infracțiunii de omor, solicitând achitarea. Curtea de Apel Craiova, secția penală, a examinat apelul declarat de inculpat, în raport de motivul invocat, actele și lucrările de la dosar, sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, și prin decizia penală nr. 402 din 14 decembrie 2005, a fost admis apelul, desființată sentința iar în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen. S-a constatat că inculpatul a fost arestat de la 21 octombrie 2001 la 05 iulie 2005, când s-a înlocuit măsura arestării preventive prevăzută de art. 136 lit. d) cu cea prevăzută de aret.136 lit. c) C. proc. pen., măsură care a fost revocată. S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă P.I., privind obligarea inculpatului la despăgubiri civile. În considerentele deciziei s-a arătat că, din conținutul probelor existente la dosar nu rezultă că inculpatul ar fi comis infracțiunea de omor.

Se dezvoltă această motivare, arătându-se că în mod nejustificat, în reținerea vinovăției inculpatului, instanța de fond a pus temei pe declarațiile martorului F.L., care a arătat că personal a văzut pe victimă și inculpat când au avut raport sexual în spatele cantinei, pe terenul viran și că inculpatul după aceasta i-a aplicat victimei lovituri cu un ciomag în cap, după care a părăsit locul faptei, fără a analiza cât temei se poate pune pe declarația acestuia, în condițiile în care este internat în spital cu diagnosticul oligofrenie cu tulburare de comportament. Față de conținutul expertizei psihiatrice care arată că martorul nu are discernământ și nu l-a avut nici la data la care s-a comis fapta și nici la data la care a fost audiat, că raportul de expertiză medico-legală, examenul ADN efectuat de I.M.L.

Mina Minovici, potrivit căruia analiza fracției spermei prin prelucrarea lamei cu secreție vaginală nu a detectat material genetic de proveniență masculină, iar caracterele genetice din profilul ADN de referință ale inculpatului nu se regăsesc pe lama cu secreție vaginală, sunt tot atâtea elemente ce duc la concluzia că nu inculpatul este autorul infracțiunii de omor. Prin urmare, reținând că această probă științifică coroborată cu susținerile inculpatului sunt tot atâtea elemente de natură ce duc la concluzia că nu inculpatul este autorul infracțiunii de omor, iar declarația martorului care îl încrimina, respectiv F.L., s-a înlăturat în totalitate, întrucât, potrivit expertizei psihiatrice acesta este întârziat mintal, are un QI-40.

Așa fiind, s-a apreciat că nefiind probe la dosar care să ateste că inculpatul a fost cel care a săvârșit fapta, instanța a desființat sentința primei instanțe prin admiterea apelului și a dispus achitarea acestuia. În temeiul art. 385 3 C. proc. pen., decizia a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pe motiv că decizia pronunțată în cauză privind achitarea inculpatului este vădit nelegală și esențial netemeinică, întrucât deși sunt probe la dosar care duc la concluzia certă că inculpatul este autorul infracțiunii de omor, în mod greșit instanța de apel l-a achitat. Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat și care constituie caz de casare înscris la pct. 18 de la art. 385 9 C. proc.

pen., de actele și lucrările de la dosar, de decizia și sentința pronunțate în cauză, se constată că recursul de față este nefondat și se va respinge pentru considerente ce vor fi expuse mai jos. Potrivit materialului probator existent la dosar, rezultă în mod indubitabil că nu inculpatul este autorul infracțiunii de omor cum corect a reținut instanța de apel și aceasta rezultă din următoarele mijloace de probă. Este de necontestat, așa cum rezultă din declarațiile martorilor T.M., M.N., G.A.C., C.P., N.Șt.

că inculpatul, în ziua de 20 octombrie 2001, după ce a fost pe stadionul din localitate, în jurul orelor 17,00, a venit în incinta Spitalului de Psihiatrie Poiana Mare pentru a discuta cu o parte din persoanele aflate aici și pe care le cunoștea, întrucât și el a fost internat pentru unele afecțiunii psihice, context în care a cunoscut-o și pe victima T.C., internată cu diagnosticul epilepsie cu tulburări psihice, cu care a întreținut relații intime, au trăit chiar în concubinaj, iar în ziua menționată au stat pe o bancă în fața pavilionului din apropierea cantinei, între orele 17,00-18,30.

Potrivit declarațiilor familiei inculpatului cum și ale acestuia, rezultă că inculpatul a ajuns la domiciliu, în seara zilei de 20 octombrie 2001, când începea să se însereze, iar după ce a servit masa împreună cu familia, iar la televizor s-a uitat foarte puțin întrucât unul era defect iar celălalt avea defecțiuni la imagine, s-a culcat iar a doua zi a fost chemat de către organele de poliție și s-a deplasat în aceleași haine cu care a venit seara și a dormit în ele. Fiindu-i expertizate hainele nu s-au constat pe ele urme de sânge sau fire de păr aparținând victimei. La data comiterii faptei organele de urmărire au cercetat locul faptei ridicând o serie de obiecte care ulterior au fost expertizate, astfel că potrivit expertizei medico – legală, examen ADN privind prelucrarea lamei cu secreție vaginală nu s-a pus în evidență profilul ADN al inculpatului, cum și expertizarea hainelor pe care nu s-au constat urme de sânge sau fire de păr aparținând victimei.

Expertiza psihiatrică efectuată martorului F.L., a concluzionat că acest martor prezintă diagnosticul întârziere mintală mijlocie, nu are discernământul faptelor comise și al consecințelor lor și nu l-a avut nici la data de 20 octombrie 2001. Încercându-se audierea numitului F.L. în apel, în calitate de martor, instanța a constatat imposibilitatea audierii sale datorită faptului că acesta nu poate comunica. Susținerea inculpatului în legătură cu excoriațiile de pe mâini și gamba picioarelor, care au fost produse în condițiile în care a fost cu vaca la păscut și aceasta s-a speriat intrând în pădure și pentru care nu au necesitat îngrijiri medicale, nu a fost combătută de organul de urmărire penală prin alte mijloace de probă, astfel că acestea sunt pertinente, în condițiile în care organul de urmărire penală era cel îndrituit să facă dovada împrejurărilor în care s-au creat.

Organul de urmărire penală odată cu cercetarea locului faptei a dat dovadă de lipsă de profesionalism în ceea ce privește ridicarea de obiecte și materiale, fire de păr, fără însă a se recolta și de la părțile bănuite, iar în legătură cu aceste excoriații pe care le-a constatat I.M.L. Craiova, trebuia să solicite în rezolvarea acestei chestiuni și în ce condiții se puteau produce, mai precis dacă au fost produse de unghiile victimei sau de crengile de la arborii din pădure așa cum pretinde inculpatul. Având în vedere aceste mijloace de probă științifice, respectiv expertiza întocmită de către I.M.L. Mina Minovici București privind examenul ADN, coroborată cu expertiza psihiatrică, rezultă în mod neîndoielnic că în mod corect instanța de apel a reținut că nu inculpatul este autorul infracțiunii de omor, în condițiile în care raportul ADN stabilește că el nu a întreținut raport sexual cu victima, iar martorul F.L.

pe baza căruia organul de urmărire penală și-a întemeiat acuzațiile este lipsit de discernământ, că în cauză oricine putea să fie autorul acestei infracțiuni în afară de inculpat, în condițiile în care victima întreținerea relații sexuale cu diverși bărbați din comună și pe care uneori îi aducea chiar în incinta spitalului. Faptul că inculpatul a stat cu victima pe bancă în după amiaza zilei de 20 octombrie 2001, între orele 17,00 -18,30, iar după aceea victima nu a mai fost văzută, nu constituie elemente de încriminare în condițiile în care marea majoritate a martorilor sunt persoane bolnave cu discernământul afectat și care nu au o reprezentare clară privind unele evenimente ce se petrec în jurul lor.

Așa fiind, și cum critica invocată nu are suport probator, că în cauză ea nu constituie caz de casare, iar potrivit pct. 3 de la art. 385 9 C. proc. pen., nu se constată alt motiv care să ducă la reformarea deciziei, că a fost pronunțată o decizie legală și temeinică, recursul declarat de parchet se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 402 din 14 decembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul P.M. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2006.