ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2552/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2552/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 545 din 24

august 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în baza art. 174 C.

pen., a fost condamnat inculpatul P.M., zis R. la o pedeapsă de 12 ani

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 140/2000, a Judecătoriei Calafat și s-a

dispus ca inculpatul să execute separat și această pedeapsă, în total să

execute 12 ani și 6 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 3 ani.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și i s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestului

preventiv, începând cu data de 21 octombrie 2001, la zi.

În baza art. 113 C. pen., s-a luat

față de inculpat măsura de siguranță privind obligarea la tratament medical de

specialitate pe perioada executării pedepsei într-o unitate medicală a A.D.N.

și ulterior după eliberare, într-o unitate medicală de specialitate până la

însănătoșire.

A fost obligat inculpatul să

plătească părții civile P.I. suma de 10.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri

civile.

În temeiul art. 118 C. pen., s-a

dispus confiscarea specială a unor bunuri aparținând inculpatului ca: o pereche

de pantaloni blugi și o geacă.

De asemenea, a fost obligat

inculpatul să plătească către stat suma de 11.000.000 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii avocați din oficiu, taxe rapoarte

medico-legale, etc.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond, față de materialul probator de la dosar, a arătat

în esență că reține următoarea situație de fapt:

La data de 13 august 2001, victima T.C.,

în vârstă de 35 de ani, a fost internată la Spitalul de Neuropsihiatrie Poiana

Mare, cu diagnosticul epilepsie cu tulburări psihice. Aceasta, pe perioada

internării obișnuia să intre în contact cu diverși bărbați din comună cu care

întreținerea relații intime, unul dintre aceștia fiind chiar inculpatul P.M.,

zis R. care și el, la rândul său a fost internat în această unitate sanitară.

În ziua de 20 octombrie 2001,

inculpatul P.M. a mers la terenul de fotbal din localitate, iar în jurul orelor

17,00, a ajuns la Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare, unde a stat de vorbă cu

victima T.C., până în jurul orelor 17,00-18,30, în fața pavilionului pe o

bancă, după care s-au deplasat în spatele cantinei, iar după ce au întreținut

raport sexual, inculpatul a lovit-o cu o coadă de mătură și cu două cărămizi,

apoi părăsind locul faptei.

Leziunile cauzate victimei au

determinat decesul, iar noaptea mirosul de sânge a atras câinii din incinta

Spitalului Poiana Mare, care au consumat tegumentele, țesuturile musculare de

la cap și gât, oasele feței, precum și organele toracice și abdominale.

Potrivit raportului de necropsie

întocmit de către I.M.L. Craiova și avizat de către Comisia de Avizare și

Control de pe lângă I.M.L. Mina Minovici București, rezultă că moarta numitei T.C.,

în vârstă de 35 de ani, a fost violentă și s-a datorat contuziei

meningo-cerebrale și cerebeloase urmare a unui traumatism cranio-cerebral.

S-a mai arătat că leziunile de la

nivelul capului s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, iar în sângele

recoltat de la victimă s-a găsit o alcoolemie de 1,25 gr %o, prezența urmelor

de spermatozoizi în secrețiile vaginale atestă un contact sexual recent de

maximul 24 de ore.

În reținerea acestei stări de fapt,

instanța de fond a arătat că au fost avute în vedere mijloace de probă ca:

procesele verbale de cercetarea locului faptei, foaia de observație clinică a

victimei, raportul medico legal de necropsie, raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică privindu-l pe inculpat, și potrivit căruia are discernământul

păstrat în raport de fapta pentru care este cercetat, buletinele de analiză nr.

172 și 3118 ale I.M.L. Craiova, mijloace de probă care coroborate cu

declarațiile martorilor T.M., G.A.C., C.P., N.Șt., M.I. potrivit cărora, în

după amiaza zilei de 20 octombrie 2001, inculpatul și victima au stat pe o

bancă din fața pavilionului amplasat în imediata apropiere a cantinei între

orele 17,00 - 18,30, după care aceștia nu au mai fost văzuți, a martorului F.L.,

care arată că i-a văzut pe cei doi când s-au ridicat de pe bancă și s-au

deplasat în spatele cantinei pe un teren viran, iar el i-a urmărit, și după ce

a u avut raport sexual inculpatul a lovit-o pe numita T.C. cu un ciomag, apoi a

fugit.

În contextul acestor mijloace de

probă, cum și a declarațiilor inculpatului, care s-a apreciat că sunt

contradictorii, întrucât nu a putut justifica unele echimoze de pe corpul său,

precum și unele situații de fapt pe care le-a redat, referitor la petrecerea

timpului după orele 17,00, s-a reținut că acesta în seara zilei de 20 octombrie

2001, după ce a întreținut raport sexual cu victima, în mod nejustificat a

lovit-o cu o coadă de mătură și două cărămizi, cauzându-i leziuni ce au dus la

decesul acesteia.

În contextul situației de fapt

expusă și reținută s-a dat activității materiale desfășurată de inculpat,

încadrarea juridică legală în infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C.

pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat la o pedeapsă cu

închisoarea.

La individualizarea și aplicarea

pedepsei s-a arătat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art.

72 C. pen., astfel că o pedeapsă cu închisoare de 12 ani, cu executarea în

regim privativ de libertate, este de natură să ducă la reeducarea acestuia.

Potrivit fișei de cazier rezultă că

inculpatul, prin sentința penală nr. 140 din 23 martie 2000, a Judecătoriei

Calafat, a fost condamnat, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru comiterea

infracțiunii de violare de domiciliu, cu aplicarea art. 81 C. pen.

Față de conținutul fișei și că în

perioada termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, inculpatul a comis

infracțiunea de față, în conformitate cu art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea

suspendării condiționate a executării acestei pedepse, astfel ca acesta să se

execute separat de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în total să

execute 12 ani și 6 luni închisoare.

Față de recomandarea Comisiei

Superioare de pe lângă I.M.L. Mina Minovici București, privind aplicarea

măsurii de siguranță prevăzută de art. 113 C. pen., instanța și-a însușit-o,

astfel că a dispus obligarea inculpatului la tratament medical până la

însănătoșire, atât pe perioada executării pedepsei cât și ulterior într-o

unitate sanitară.

În cauză s-a constituit ca parte

civilă P.I., mama victimei, cu suma de 15.000.000 lei, ce reprezintă

cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei.

Instanța, în raport de dispozițiile

înscrise la art. 14 și 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., și potrivit actelor

și lucrărilor de la dosar, a apreciat că aceste cheltuieli sunt dovedite în parte,

în limita sumei de 10.000.000 lei, sumă la care a fost obligat inculpatul cu

titlu de despăgubiri civile.

Sentința a fost atacată cu apel de

către inculpat, care prin apărător a criticat-o pe aspecte de nelegalitate și

netemeinicie, constând în aceea că, deși nu sunt probe din conținutul cărora să

rezulte că inculpatul a comis infracțiunea de omor, totuși instanța l-a

condamnat ignorând probe esențiale care arată că nu el este autorul

infracțiunii de omor, solicitând achitarea.

Curtea de Apel Craiova, secția penală,

a examinat apelul declarat de inculpat, în raport de motivul invocat, actele și

lucrările de la dosar, sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, și prin

decizia penală nr. 402 din 14 decembrie 2005, a fost admis apelul, desființată

sentința iar în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost

arestat de la 21 octombrie 2001 la 05 iulie 2005, când s-a înlocuit măsura

arestării preventive prevăzută de art. 136 lit. d) cu cea prevăzută de aret.136

lit. c) C. proc. pen., măsură care a fost revocată.

S-a respins acțiunea civilă

formulată de partea civilă P.I., privind obligarea inculpatului la despăgubiri

civile.

În considerentele deciziei s-a

arătat că, din conținutul probelor existente la dosar nu rezultă că inculpatul

ar fi comis infracțiunea de omor.

Se dezvoltă această motivare,

arătându-se că în mod nejustificat, în reținerea vinovăției inculpatului,

instanța de fond a pus temei pe declarațiile martorului F.L., care a arătat că

personal a văzut pe victimă și inculpat când au avut raport sexual în spatele

cantinei, pe terenul viran și că inculpatul după aceasta i-a aplicat victimei

lovituri cu un ciomag în cap, după care a părăsit locul faptei, fără a analiza

cât temei se poate pune pe declarația acestuia, în condițiile în care este

internat în spital cu diagnosticul oligofrenie cu tulburare de comportament.

Față de conținutul expertizei

psihiatrice care arată că martorul nu are discernământ și nu l-a avut nici la

data la care s-a comis fapta și nici la data la care a fost audiat, că raportul

de expertiză medico-legală, examenul ADN efectuat de I.M.L. Mina Minovici,

potrivit căruia analiza fracției spermei prin prelucrarea lamei cu secreție

vaginală nu a detectat material genetic de proveniență masculină, iar

caracterele genetice din profilul ADN de referință ale inculpatului nu se

regăsesc pe lama cu secreție vaginală, sunt tot atâtea elemente ce duc la

concluzia că nu inculpatul este autorul infracțiunii de omor.

Prin urmare, reținând că această

probă științifică coroborată cu susținerile inculpatului sunt tot atâtea

elemente de natură ce duc la concluzia că nu inculpatul este autorul

infracțiunii de omor, iar declarația martorului care îl încrimina, respectiv F.L.,

s-a înlăturat în totalitate, întrucât, potrivit expertizei psihiatrice acesta

este întârziat mintal, are un QI-40.

Așa fiind, s-a apreciat că nefiind

probe la dosar care să ateste că inculpatul a fost cel care a săvârșit fapta,

instanța a desființat sentința primei instanțe prin admiterea apelului și a

dispus achitarea acestuia.

În temeiul art. 385

3

C. proc.

pen., decizia a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova, pe motiv că decizia pronunțată în cauză privind achitarea

inculpatului este vădit nelegală și esențial netemeinică, întrucât deși sunt

probe la dosar care duc la concluzia certă că inculpatul este autorul

infracțiunii de omor, în mod greșit instanța de apel l-a achitat.

Examinând recursul declarat, în

raport de motivul invocat și care constituie caz de casare înscris la pct. 18

de la art. 385

9

C. proc. pen., de actele și lucrările de la dosar,

de decizia și sentința pronunțate în cauză, se constată că recursul de față

este nefondat și se va respinge pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.

Potrivit materialului probator

existent la dosar, rezultă în mod indubitabil că nu inculpatul este autorul

infracțiunii de omor cum corect a reținut instanța de apel și aceasta rezultă

din următoarele mijloace de probă.

Este de necontestat, așa cum rezultă

din declarațiile martorilor T.M., M.N., G.A.C., C.P., N.Șt. că inculpatul, în

ziua de 20 octombrie 2001, după ce a fost pe stadionul din localitate, în jurul

orelor 17,00, a venit în incinta Spitalului de Psihiatrie Poiana Mare pentru a

discuta cu o parte din persoanele aflate aici și pe care le cunoștea, întrucât

și el a fost internat pentru unele afecțiunii psihice, context în care a

cunoscut-o și pe victima T.C., internată cu diagnosticul epilepsie cu tulburări

psihice, cu care a întreținut relații intime, au trăit chiar în concubinaj, iar

în ziua menționată au stat pe o bancă în fața pavilionului din apropierea

cantinei, între orele 17,00-18,30.

Potrivit declarațiilor familiei

inculpatului cum și ale acestuia, rezultă că inculpatul a ajuns la domiciliu,

în seara zilei de 20 octombrie 2001, când începea să se însereze, iar după ce a

servit masa împreună cu familia, iar la televizor s-a uitat foarte puțin

întrucât unul era defect iar celălalt avea defecțiuni la imagine, s-a culcat

iar a doua zi a fost chemat de către organele de poliție și s-a deplasat în

aceleași haine cu care a venit seara și a dormit în ele.

Fiindu-i expertizate hainele nu s-au

constat pe ele urme de sânge sau fire de păr aparținând victimei.

La data comiterii faptei organele de

urmărire au cercetat locul faptei ridicând o serie de obiecte care ulterior au

fost expertizate, astfel că potrivit expertizei medico – legală, examen ADN

privind prelucrarea lamei cu secreție vaginală nu s-a pus în evidență profilul

ADN al inculpatului, cum și expertizarea hainelor pe care nu s-au constat urme

de sânge sau fire de păr aparținând victimei.

Expertiza psihiatrică efectuată

martorului F.L., a concluzionat că acest martor prezintă diagnosticul

întârziere mintală mijlocie, nu are discernământul faptelor comise și al

consecințelor lor și nu l-a avut nici la data de 20 octombrie 2001.

Încercându-se audierea numitului F.L.

în apel, în calitate de martor, instanța a constatat imposibilitatea audierii

sale datorită faptului că acesta nu poate comunica.

Susținerea inculpatului în legătură

cu excoriațiile de pe mâini și gamba picioarelor, care au fost produse în

condițiile în care a fost cu vaca la păscut și aceasta s-a speriat intrând în

pădure și pentru care nu au necesitat îngrijiri medicale, nu a fost combătută

de organul de urmărire penală prin alte mijloace de probă, astfel că acestea

sunt pertinente, în condițiile în care organul de urmărire penală era cel

îndrituit să facă dovada împrejurărilor în care s-au creat.

Organul de urmărire penală odată cu

cercetarea locului faptei a dat dovadă de lipsă de profesionalism în ceea ce

privește ridicarea de obiecte și materiale, fire de păr, fără însă a se recolta

și de la părțile bănuite, iar în legătură cu aceste excoriații pe care le-a

constatat I.M.L. Craiova, trebuia să solicite în rezolvarea acestei chestiuni

și în ce condiții se puteau produce, mai precis dacă au fost produse de

unghiile victimei sau de crengile de la arborii din pădure așa cum pretinde

inculpatul.

Având în vedere aceste mijloace de

probă științifice, respectiv expertiza întocmită de către I.M.L. Mina Minovici

București privind examenul ADN, coroborată cu expertiza psihiatrică, rezultă în

mod neîndoielnic că în mod corect instanța de apel a reținut că nu inculpatul

este autorul infracțiunii de omor, în condițiile în care raportul ADN

stabilește că el nu a întreținut raport sexual cu victima, iar martorul F.L. pe

baza căruia organul de urmărire penală și-a întemeiat acuzațiile este lipsit de

discernământ, că în cauză oricine putea să fie autorul acestei infracțiuni în

afară de inculpat, în condițiile în care victima întreținerea relații sexuale

cu diverși bărbați din comună și pe care uneori îi aducea chiar în incinta

spitalului.

Faptul că inculpatul a stat cu

victima pe bancă în după amiaza zilei de 20 octombrie 2001, între orele 17,00

-18,30, iar după aceea victima nu a mai fost văzută, nu constituie elemente de

încriminare în condițiile în care marea majoritate a martorilor sunt persoane

bolnave cu discernământul afectat și care nu au o reprezentare clară privind

unele evenimente ce se petrec în jurul lor.

Așa fiind, și cum critica invocată

nu are suport probator, că în cauză ea nu constituie caz de casare, iar

potrivit pct. 3 de la art. 385

9

C. proc. pen., nu se constată alt

motiv care să ducă la reformarea deciziei, că a fost pronunțată o decizie

legală și temeinică, recursul declarat de parchet se va respinge, ca nefondat,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei

penale nr. 402 din 14 decembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, privind pe

inculpatul P.M.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 aprilie 2006.