ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2184/2003

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Dolj, prin sentința

penală nr. 372 din 3 iulie 2002, a condamnat pe inculpații:

- S.D.A. la 9 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în

temeiul art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 10 alin. (1) din Legea

137/1997 s-a revocat grațierea pedepsei de un an și 8 luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 517/1997 a Judecătoriei Calafat, care a fost cumulată

cu pedeapsa de 9 ani, urmând să execute în total 10 ani și 8 luni închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor 64

și art. 71 C. pen., a fost menținută starea de arest și s-a dedus detenția de

la 9 octombrie 2000, la zi, și;

- N.R.ȘT. la 9 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în

temeiul art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.

64 și art. 71 C. pen., a fost menținută starea de arest și s-a dedus detenția

de la 27 septembrie 2000, la zi.

Inculpații au fost obligați în

solidar la 5.000.000 lei daune morale către partea civilă, la 3.219.267 lei

despăgubiri către Spitalul nr. 1 Craiova și au fost confiscate corpurile

delicte.

Inculpatul S.D.A. a fost obligat la

1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului, iar inculpatul N.R.Șt. la

1.250.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Instanța de fond a reținut

următoarea situație de fapt:

Partea vătămată S.V. a întreținut

relații de concubinaj cu S.D., mama inculpatului S.D.A. și au locuit împreună în

casa acesteia din comuna Moțăței.

Între partea vătămată și concubina

sa au avut loc mai multe certuri generate de starea de beție a părții vătămate,

aceasta fiind nevoită de mai multe ori să părăsească domiciliul.

Inculpatul S.D.A. le-a atras atenția

părții vătămate să aibă un comportament civilizat față de mama sa, în caz

contrar, îi va aplica o corecție fizică.

La 31 august 2000, mama inculpatului

a fost din nou bătută și a părăsit din nou domiciliul.

În seara zilei de 7 septembrie 2000,

cei doi inculpați s-au întâlnit la barul S. din comuna Moțăței, unde au

consumat băuturi alcoolice, și în timp ce aceștia se aflau în bar, a venit și

partea civilă, care avea asupra sa o țeavă metalică.

Inculpatul S.D.A. și-a manifestat

dorința de a se răzbuna pe partea vătămată pentru comportamentul acestuia față

de mama sa.

La cca. o oră după ce a venit,

partea vătămată a plecat spre drumul său și imediat cei doi inculpați au plecat

în urmărirea sa.

Martorii P.J., G.M. și B.I., care în

prealabil fuseseră rugați de inculpatul S.D.A. să-l ajute pentru a-l bate pe

concubinul mamei sale, și care au refuzat, au pornit și ei în urmărirea celor

doi inculpați să vadă ce se întâmplă.

Când martorii au ajuns la cca. 30 m

de ulița în care stătea partea vătămată, au văzut-o pe aceasta căzută și pe cei

doi inculpați care o loveau cu o bară metalică și cu un par.

Martorul B.I. a cerut celor doi

inculpați să înceteze cu agresiunea față de partea vătămată, după care a fugit

de frică, cei doi continuând să aplice lovituri celui căzut la pământ.

Ulterior, martorii s-au întâlnit cu

cei doi inculpați, care au recunoscut că i-au aplicat lovituri părții vătămate

și le-au cerut să păstreze tăcerea.

Partea vătămată a fost găsită a doua

zi de către martorii G.M. și R.V. în stare de inconștiență și au transportat-o

la spital, unde a fost internat și s-a constatat că avea leziuni, respectiv

fracturile coastelor 8, 9, fractură femur stâng, fractură cubitus stâng și alte

leziuni ce au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale și au pus în pericol

viața acestuia.

Împotriva sentinței de mai sus, au

declarat apel ambii inculpați.

În apelul său inculpatul S.D.A. a

criticat sentința pentru netemeinicie, respectiv individualizarea pedepsei, în

sensul că aceasta este prea mare și că se puteau aplica circumstanțe atenuante

judiciare.

În apelul său inculpatul N.R. a

criticat sentința sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

Un prim motiv de nelegalitate este

acela că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, pentru că nu a

participat la agresiunea față de partea civilă.

Un al doilea motiv, se referă la

împrejurarea că a săvârșit fapta în stare de puternică tulburare și că în cauză

își fac aplicarea dispozițiile art. 73 lit. c) C. pen., iar într-o a treia

critică se arată că nu se află în stare de recidivă, prevăzută de art. 37 lit.

c) C. pen., deoarece faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.

365 de la 2 iulie 1998 și sentința penală nr. 521 de la 3 decembrie 1998, sunt

concurente și nu pot constitui primul termen al micii recidive, prevăzută de art.

37 lit. c) C. pen.

Prin decizia penală nr. 18 din 27

ianuarie 2003, pronunțată de secția penală a Curții de Apel Craiova apelurile

au fost respinse ca nefondate.

În termen legal prin cererile

trimise din penitenciar, inculpații au declarat recurs împotriva deciziei pe

care au criticat-o ca nelegală și netemeinică.

Inculpații S.D.A. a invocat cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., susținând că

pedeapsa aplicată este exagerată. A cerut casarea hotărârilor și reducerea

pedepsei.

Inculpatul N.R.Șt. a criticat

decizia și sentința susținând în esență că partea vătămată l-a reclamat din

cauză că era prieten cu inculpatul S.D.A. și profitând de faptul că s-a aflat

în apropierea locului incidentului și a avut o altercație cu frații P. propuși martori

de partea vătămată.

Examinând hotărârile atacate în

raport cu motivele invocate, Curtea constată în baza actelor și lucrărilor din

dosarul cauzei că recursurile sunt nefondate.

Prima instanță a reținut pe baza

probelor administrate nemijlocit o situație de fapt corectă și a încadrat

juridic faptele comise de inculpați în tentativă la infracțiunea de omor calificat.

Inculpatul S.D.A. audiat în cursul

urmăririi penale a negat săvârșirea infracțiunii și a susținut că în seara

respectivă nu l-a întâlnit pe S.V., concubinul mamei sale.

Inculpații N.R.Șt., zis S. audiat la

28 septembrie 2000, a declarat că în seara de 7 septembrie 2000 a fost la bar

împreună cu S.D.A., că în jurul orelor 22,00, a venit la local și partea

vătămată, iar S.D.A. le-a cerut ajutor să-l bată, lucru cu care el n-a fost de

acord.

A relatat că la plecarea din bufet

partea vătămată a fost urmărită de S.D.A. și B.I., zis D. care au luat niște

pari și l-au bătut.

Audiați în instanță, inculpatul S.D.A.

a revenit și a recunoscut că l-a bătut în seara de 7 septembrie 2000 pe S.V.,

iar inculpatul N.R.Șt. nu numai că a negat comiterea faptei dar a precizat că

nu cunoaște nimic în legătură cu fapta pentru care a fost trimis în judecată și

că nu știe ce conflict a avut S.D.A. cu partea vătămată.

Martorii P.J. și P.M., audiați în

prezența părinților au declarat în cursul urmăririi penale că au căzut când inculpații

S.D.A. și N.R.Șt. zis F.S. l-au bătut pe S.V.

Audiați în instanță minorii au

declarat că nu cunosc nimic în legătură cu fapta și că nu știu cine l-a bătut

pe S.V., dar că au auzit ulterior din zvon public că cei care l-au bătut sunt

inculpații S.D.A. și N.R.Șt. Declarațiile martorilor au fost considerate corect

de către prima instanță ca fiind nesincere și încercând să-i ajute pe inculpați.

Având în vedere plângerea părții

vătămate care a arătat că a fost bătută de cei doi inculpați de declarațiile

inculpaților coroborate cu depozițiile martorilor la care s-a făcut referire, vinovăția

inculpaților este pe deplin dovedită.

Pedepsele aplicate au fost just

individualizate, prima instanță având în vedere gravitatea faptei comisă,

limitele de pedeapsă și atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului S.D.A. și

nesinceră a inculpatului N.R.Șt., astfel că pedepsele situate în apropierea

minimului special sunt în măsură să realizeze scopul prevăzut în articolul 52 C.

pen.

În consecință, secția penală a Curții

Supreme de Justiție, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. pen., va

respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații S.D.A. și N.R.Șt.

În temeiul art. 385

17

alin.

(4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din

pedepsele aplicate inculpaților arestul preventiv.

Recurenții inculpați urmează să fie

obligați conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații

N.R.Șt.

și

S.D.A.

împotriva deciziei penale nr. 18 din 27 ianuarie 2003 a Curții

de Apel Craiova.

Deduce din pedepse durata reținerii

și arestării preventive de la 27 septembrie 2000, până la 13 mai 2003, pentru

inculpatul N.R.Șt., și de la 9 octombrie 2000, până la 13 mai 2003, pentru

inculpatul S.D.A.

Obligă inculpații la câte 1.400.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 13

mai 2003.