ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2184/2003

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Dolj, prin sentința penală nr. 372 din 3 iulie 2002, a condamnat pe inculpații: - S.D.A. la 9 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în temeiul art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 10 alin. (1) din Legea 137/1997 s-a revocat grațierea pedepsei de un an și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 517/1997 a Judecătoriei Calafat, care a fost cumulată cu pedeapsa de 9 ani, urmând să execute în total 10 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor 64 și art. 71 C. pen., a fost menținută starea de arest și s-a dedus detenția de la 9 octombrie 2000, la zi, și; - N.R.ȘT. la 9 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în temeiul art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 și art. 71 C. pen., a fost menținută starea de arest și s-a dedus detenția de la 27 septembrie 2000, la zi. Inculpații au fost obligați în solidar la 5.000.000 lei daune morale către partea civilă, la 3.219.267 lei despăgubiri către Spitalul nr. 1 Craiova și au fost confiscate corpurile delicte.

Inculpatul S.D.A. a fost obligat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului, iar inculpatul N.R.Șt. la 1.250.000 lei cheltuieli judiciare statului. Instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: Partea vătămată S.V. a întreținut relații de concubinaj cu S.D., mama inculpatului S.D.A. și au locuit împreună în casa acesteia din comuna Moțăței. Între partea vătămată și concubina sa au avut loc mai multe certuri generate de starea de beție a părții vătămate, aceasta fiind nevoită de mai multe ori să părăsească domiciliul. Inculpatul S.D.A. le-a atras atenția părții vătămate să aibă un comportament civilizat față de mama sa, în caz contrar, îi va aplica o corecție fizică. La 31 august 2000, mama inculpatului a fost din nou bătută și a părăsit din nou domiciliul.

În seara zilei de 7 septembrie 2000, cei doi inculpați s-au întâlnit la barul S. din comuna Moțăței, unde au consumat băuturi alcoolice, și în timp ce aceștia se aflau în bar, a venit și partea civilă, care avea asupra sa o țeavă metalică. Inculpatul S.D.A. și-a manifestat dorința de a se răzbuna pe partea vătămată pentru comportamentul acestuia față de mama sa. La cca. o oră după ce a venit, partea vătămată a plecat spre drumul său și imediat cei doi inculpați au plecat în urmărirea sa. Martorii P.J., G.M. și B.I., care în prealabil fuseseră rugați de inculpatul S.D.A. să-l ajute pentru a-l bate pe concubinul mamei sale, și care au refuzat, au pornit și ei în urmărirea celor doi inculpați să vadă ce se întâmplă.

Când martorii au ajuns la cca. 30 m de ulița în care stătea partea vătămată, au văzut-o pe aceasta căzută și pe cei doi inculpați care o loveau cu o bară metalică și cu un par. Martorul B.I. a cerut celor doi inculpați să înceteze cu agresiunea față de partea vătămată, după care a fugit de frică, cei doi continuând să aplice lovituri celui căzut la pământ. Ulterior, martorii s-au întâlnit cu cei doi inculpați, care au recunoscut că i-au aplicat lovituri părții vătămate și le-au cerut să păstreze tăcerea. Partea vătămată a fost găsită a doua zi de către martorii G.M. și R.V. în stare de inconștiență și au transportat-o la spital, unde a fost internat și s-a constatat că avea leziuni, respectiv fracturile coastelor 8, 9, fractură femur stâng, fractură cubitus stâng și alte leziuni ce au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale și au pus în pericol viața acestuia.

Împotriva sentinței de mai sus, au declarat apel ambii inculpați. În apelul său inculpatul S.D.A. a criticat sentința pentru netemeinicie, respectiv individualizarea pedepsei, în sensul că aceasta este prea mare și că se puteau aplica circumstanțe atenuante judiciare. În apelul său inculpatul N.R. a criticat sentința sub aspectul nelegalității și netemeiniciei. Un prim motiv de nelegalitate este acela că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, pentru că nu a participat la agresiunea față de partea civilă.

Un al doilea motiv, se referă la împrejurarea că a săvârșit fapta în stare de puternică tulburare și că în cauză își fac aplicarea dispozițiile art. 73 lit. c) C. pen., iar într-o a treia critică se arată că nu se află în stare de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. c) C. pen., deoarece faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 365 de la 2 iulie 1998 și sentința penală nr. 521 de la 3 decembrie 1998, sunt concurente și nu pot constitui primul termen al micii recidive, prevăzută de art. 37 lit. c) C. pen. Prin decizia penală nr. 18 din 27 ianuarie 2003, pronunțată de secția penală a Curții de Apel Craiova apelurile au fost respinse ca nefondate. În termen legal prin cererile trimise din penitenciar, inculpații au declarat recurs împotriva deciziei pe care au criticat-o ca nelegală și netemeinică.

Inculpații S.D.A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., susținând că pedeapsa aplicată este exagerată. A cerut casarea hotărârilor și reducerea pedepsei. Inculpatul N.R.Șt. a criticat decizia și sentința susținând în esență că partea vătămată l-a reclamat din cauză că era prieten cu inculpatul S.D.A. și profitând de faptul că s-a aflat în apropierea locului incidentului și a avut o altercație cu frații P. propuși martori de partea vătămată. Examinând hotărârile atacate în raport cu motivele invocate, Curtea constată în baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei că recursurile sunt nefondate. Prima instanță a reținut pe baza probelor administrate nemijlocit o situație de fapt corectă și a încadrat juridic faptele comise de inculpați în tentativă la infracțiunea de omor calificat.

Inculpatul S.D.A. audiat în cursul urmăririi penale a negat săvârșirea infracțiunii și a susținut că în seara respectivă nu l-a întâlnit pe S.V., concubinul mamei sale. Inculpații N.R.Șt., zis S. audiat la 28 septembrie 2000, a declarat că în seara de 7 septembrie 2000 a fost la bar împreună cu S.D.A., că în jurul orelor 22,00, a venit la local și partea vătămată, iar S.D.A. le-a cerut ajutor să-l bată, lucru cu care el n-a fost de acord. A relatat că la plecarea din bufet partea vătămată a fost urmărită de S.D.A. și B.I., zis D. care au luat niște pari și l-au bătut. Audiați în instanță, inculpatul S.D.A. a revenit și a recunoscut că l-a bătut în seara de 7 septembrie 2000 pe S.V., iar inculpatul N.R.Șt.

nu numai că a negat comiterea faptei dar a precizat că nu cunoaște nimic în legătură cu fapta pentru care a fost trimis în judecată și că nu știe ce conflict a avut S.D.A. cu partea vătămată. Martorii P.J. și P.M., audiați în prezența părinților au declarat în cursul urmăririi penale că au căzut când inculpații S.D.A. și N.R.Șt. zis F.S. l-au bătut pe S.V. Audiați în instanță minorii au declarat că nu cunosc nimic în legătură cu fapta și că nu știu cine l-a bătut pe S.V., dar că au auzit ulterior din zvon public că cei care l-au bătut sunt inculpații S.D.A. și N.R.Șt. Declarațiile martorilor au fost considerate corect de către prima instanță ca fiind nesincere și încercând să-i ajute pe inculpați.

Având în vedere plângerea părții vătămate care a arătat că a fost bătută de cei doi inculpați de declarațiile inculpaților coroborate cu depozițiile martorilor la care s-a făcut referire, vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită. Pedepsele aplicate au fost just individualizate, prima instanță având în vedere gravitatea faptei comisă, limitele de pedeapsă și atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului S.D.A. și nesinceră a inculpatului N.R.Șt., astfel că pedepsele situate în apropierea minimului special sunt în măsură să realizeze scopul prevăzut în articolul 52 C. pen. În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații S.D.A.

și N.R.Șt. În temeiul art. 385 17 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților arestul preventiv. Recurenții inculpați urmează să fie obligați conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.R.Șt. și S.D.A. împotriva deciziei penale nr. 18 din 27 ianuarie 2003 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedepse durata reținerii și arestării preventive de la 27 septembrie 2000, până la 13 mai 2003, pentru inculpatul N.R.Șt., și de la 9 octombrie 2000, până la 13 mai 2003, pentru inculpatul S.D.A. Obligă inculpații la câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2003.