ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2201/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 117

din 4 februarie 2004, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpații:

- P.V. la o pedeapsă de 6

luni închisoare, grațiată integral și condiționat în baza art. 1 din Legea nr.

543/2002, pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr.

31/1990, cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. d) C. pen.; la 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen.; la 2 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 –

art. 76 lit. e) C. pen.; la 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de

art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. e) C. pen.; la 5 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991,

raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. e) C. pen.,

urmând ca, în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art.

71 – art. 64 C. pen.

Totodată, s-a dedus, din

pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 25 ianuarie 2001 la 24

ianuarie 2002.

- P.M. la o pedeapsă de 6

luni închisoare, grațiată integral și condiționat în baza art. 1 din Legea nr.

543/2002, pentru fiecare din cele 3 infracțiuni prevăzute de art. 266 pct. 2

din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. d) C. pen.; la 2

luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. e) C. pen.; la 2 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit.

e) C. pen., la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C.

pen.; la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215

alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

74 – art. 76 lit. c) C. pen.; la câte 2 ani și 6 luni închisoare, pentru

fiecare din cele două infracțiuni, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și

(4) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen.; la 2 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art.

76 lit. c) C. pen.; la câte 5 luni închisoare, pentru fiecare dintre cele 6

infracțiuni, prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289

C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. e) C. pen. și la câte 2 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pentru fiecare dintre cele 3 infracțiuni, prevăzute de art. 12 din

Legea nr. 84/1994, cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen.

A fost descontopită pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 335 din 4

februarie 2003 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 1237

din 18 septembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, în pedepsele componente de 3

ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3)

C. pen., un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1)

C. pen. și de 10 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C.

pen.

În baza art. 36 alin. (2) C.

pen., au fost contopite pedepsele de mai sus cu pedepsele aplicate în prezenta

cauză, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

S-a dedus, din pedeapsa

aplicată, durata arestării preventive, de la 24 ianuarie 2001 la 21 septembrie

2003.

S-a constatat că inculpatul

este arestat în altă cauză și s-a anulat mandatul de executare emis în baza

sentinței penale nr. 335/2003 a Judecătoriei Craiova, dispunându-se emiterea

unui alt mandat de executare.

De asemenea, inculpații au

fost obligați la plata despăgubirilor civile, așa cum rezultă din dispozitivul

sentinței.

S-au reținut, în esență,

următoarele:

Inculpații P.M. și P.V.,

administratori ai mai multor societăți comerciale cu sediul în Craiova, în

perioada anilor 1999 - 2000, au desfășurat împreună, precum și separat,

activități infracționale prin care au prejudiciat mai mulți agenți economici,

bănci și bugetul de stat, cu importante sume de bani.

În sarcina inculpatului

P.M., s-a reținut că, prin fals și uz de fals, a reușit să inducă în eroare și

să prejudicieze următorii agenți economici, după cum urmează:

- B.C.R., sucursala Jiul

Craiova, cu suma de 3,5 miliarde lei;

- SC A. SA, cu 188.173.750

lei;

- SC G.I.C. SRL București,

cu 186.000.570 lei;

- SC E. SA Craiova, cu

160.646.525 lei;

- SC E.F. SA Arad, cu suma

de 352.843.210 lei.

Totodată, s-a reținut că

același inculpat s-a sustras de la plata taxelor și impozitelor datorate

bugetului de stat, cu suma totală de 4.234.529.524 lei.

În sarcina inculpatului

P.V., s-a reținut că, tot prin înșelăciune, uzând de aceleași procedee, prin

fals și uz de fals, a reușit să prejudicieze I.C.I.T.P.M.L. S.A. Craiova, cu

suma de 1.593.470.700 lei.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia penală nr. 461 din 22 octombrie 2004, admițând apelul parchetului și al

inculpaților, a desființat, în parte, sentința și a încetat procesul penal față

de cei doi inculpați, pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din

Legea nr. 31/1990, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. f), raportat la art. 11

pct. 2 lit. b) C. proc. pen. și a redus, referitor la inculpatul P.M.,

pedepsele pentru fiecare dintre infracțiunile prevăzute de art. 12 din Legea nr.

87/1994, la câte un an și 6 luni închisoare, reținând aplicarea art. 74 – art.

76 C. pen. și a art. 13 C. pen.

În urma recontopirilor, s-a

dispus ca inculpatul P.V. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni

închisoare, iar inculpatul P.M., pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În cauză, au declarat recurs

parchetul și inculpații.

Pachetul a invocat, în

esență, următoarele:

- în mod greșit instanța de

apel a încetat procesul penal față de cei 2 inculpați, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1991;

- în mod greșit instanța de

apel nu a constatat grațierea integrală a pedepselor cu închisoarea, aplicate

inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991,

raportat la art. 289 C. pen.

Inculpații au solicitat, în

principal, achitarea pentru infracțiunea de înșelăciune, iar, în subsidiar,

constatarea grațierii pedepselor aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art.

40 din Legea nr. 82/1991.

Recursurile sunt, în parte,

fondate.

Critica referitoare la

greșita încetare a procesului penal față de cei doi inculpați, în baza art. 10

alin. (1) lit. f), raportat la art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., nu este

întemeiată.

Potrivit art. 150 din Legea

nr. 31/1990, așa cum a fost ea republicată, acțiunea în răspundere contra

fondatorilor, administratorilor, cenzorilor și directorilor societăților

comerciale aparține Adunării generale, care va decide cu majoritatea prevăzută

de art. 112 din aceeași lege și va desemna, cu aceeași majoritate, persoana

care să exercite acțiunea în justiție.

Pe de altă parte, conform

art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în

mișcare sau nu mai poate fi exercitată, dacă lipsește autorizarea sau sesizarea

organului competent ori altă condiție prevăzută de lege.

În cauză, așa cum a reținut

instanța de apel în considerentele deciziei, referitor la infracțiunea

prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, textul art. 150 din Legea

nr. 31/1990 conține o condiție de sesizare specială, la cererea organului

competent, care este Adunarea generală a acționarilor.

Or, se constată că această

condiție impusă de textul de lege sus-menționat nu a fost îndeplinită, întrucât

Adunarea generală nu a decis introducerea unei acțiuni în răspundere civilă sau

pentru tragerea la răspundere penală împotriva celor doi inculpați.

Așa fiind, față de cei doi

inculpați, instanța de apel a încetat, corect, procesul penal pentru

infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

Nu este întemeiată nici

critica inculpaților referitoare la greșita lor condamnare pentru infracțiunea

de înșelăciune.

Din probele existente în

dosar, corect evaluate de către instanțe, rezultă că activitatea inculpaților

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

Sub acest aspect, inculpații

reiterează obiecțiile invocate în apel care au fost examinate de către instanța

de control și au fost temeinic înlăturate, așa cum rezultă din considerentele

deciziei.

Din examinarea lucrărilor dosarului

rezultă, însă, că instanța de apel a omis să constate incidența prevederilor

art. 1 din Legea nr. 543/2002, referitor la pedepsele de câte 5 luni

închisoare, aplicate inculpaților P.M. și P.V., pentru infracțiunea prevăzută

de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea

art. 74 – art. 76 C. pen.

Sub acest aspect, urmează a

se constata că recursurile parchetului și inculpaților sunt fondate și, în

consecință, să fie admise, să fie casate hotărârile atacate și să se constate

grațierea integrală, condiționată a celor două pedepse.

Drept urmare, după

descontopirea celor două pedepse de câte 5 luni închisoare și constatării

grațierii lor, pedepsele rămase vor fi recontopite, urmând ca inculpatul P.V.

să execute 2 ani și 6 luni închisoare, iar inculpatul P.M., 5 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admire recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații P.M. și P.V.

împotriva deciziei penale nr. 461 din 22 octombrie 2004 a Curții de Apel

Craiova.

Casează

decizia atacată și sentința penală nr. 117 din 4 februarie 2004 a Tribunalului

Dolj, numai privitor la omisiunea constatării grațierii integrale a pedepselor

de câte 5 luni închisoare, aplicate inculpaților P.M. și P.V., pentru

infracțiunile prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289,

cu aplicarea art. 74 – art. 76lit. e) C. pen.

Descontopește pedepsele de

câte 5 luni închisoare, aplicate celor doi inculpați, pentru infracțiunile

sus-menționate și constată că aceste pedepse sunt grațiate integral conform

art. 1 din Legea nr. 543/2002.

În urma recontopirii

pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente inculpatul P.V. va executa

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În urma recontopirii

pedepselor aplicate, pentru infracțiunile concurente inculpatul P.M. va executa

5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului P.M., timpul arestării preventive de la 24 ianuarie 2001 la 22

septembrie 2003.

Constată că inculpatul P.M.

este arestat în altă cauză.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor.

Onorariile pentru apărarea

din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 martie 2005.