ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 541/2006

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 51 din 21

septembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 13862/RG/2005, Curtea de Apel Cluj, secția

penală și de minori, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată potrivit art.

278

1

C. proc. pen., de petiționara B.T. împotriva Rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale din 7 aprilie 2005, din dosarul nr. 8/P/2005 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, confirmată de procurorul general

al aceluiași parchet, privind pe intimații G.T., M.V. și M.A.

În baza art. 192 alin. (2) din același

cod, petiționara a fost obligată la 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Curtea de Apel Oradea a reținut

netemeinicia plângerii petentei B.T. considerând că notarul public G.T. a

autentificat legal, la data de 25 iunie 1999, contractul de vânzare cumpărare

încheiat între B.T., în calitate de vânzătoare, și M.V. și M.A., în calitate de

cumpărători, având ca obiect cota de 6/20 din imobilul situat în Ciucea,

județul Cluj, proprietate dobândită cu titlu de moștenire, bun propriu.

La încheierea acestui contract de

vânzare – cumpărare, vânzătoarea a susținut că nu a fost prezentă, nu a semnat

actul, de existența căruia a aflat abia în anul 2004 când încercând să intabuleze

dreptul său de proprietate a constatat că intimații M.V. și M.A. figurează ca proprietari

în Cartea Funciară.

Instanța a reținut că notarul public

și-a îndeplinit corect atribuțiile conferite de lege, luând consimțământul

părților, care au și semnat contractul de vânzare cumpărare. Nu s-a reținut, în

sarcina notarului, săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C.

pen., iar cu privire la M.V. și M.A. nu s-a reținut săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 25, raportat la art. 289 C. pen., și art. 217 alin. (1) C.

pen. Instanța și-a întemeiat soluția pe constatările expertizei grafologice

precum și pe probele efectuate în perioada premergătoare urmăririi penale.

Împotriva acestei sentințe,

petiționara B.T. a declarat recurs, susținând că a fost prejudiciată prin

faptele intimatelor, întrucât, în realitate, nu a intenționat să vândă imobilul

moștenit, contestând semnarea actului de vânzare cumpărare. A mai susținut că

între cele intimați a existat o înțelegere tacită pentru a o deposeda de

imobilul moștenit, prin întocmirea unor acte false.

Examinând recursul declarat de

petentă, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că este

fondat, pentru motivele ce urmează:

Potrivit art. 43 alin. (3) din Legea

nr. 36/1995, înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează

potrivit voinței părților și în condițiile prevăzute de lege.

Notarul public G.T. nu a

autentificat, conform acestor dispoziții legale, actul de vânzare – cumpărare contestat

de petentă.

Astfel, din examinarea contractului

de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 642 din 25 iunie 1999 de notarul

public G.T., rezultă că B.T. a vândut soților M.V. și M.A. cota sa de

proprietate de 6/20 din imobilul situat în Ciucea, județul Cluj, dobândită cu

titlu de moștenire ca bun propriu.

Din încheierea finală din 14 iunie

1999 a aceluiași notar rezultă că B.T. a moștenit cota de 4/20 din același

imobil.

Or, este evident că B.T. moștenind o

cotă de 4/20 din imobil nu putea înstrăina o cotă de 6/20, mai mult decât

deținea conform legii.

Totodată, nu rezultă nici din

contractul de vânzare cumpărare, nici din dosarul de cercetare penală, dacă

petiționarei i s-a eliberat certificatul de moștenitor, dispus a se elibera

prin Încheierea finală menționată.

De asemenea, procurorul nu a

verificat, prin audierea ca martoră a maicii starețe S.V.G., dacă petiționara B.T.

a „fost ocrotită”, respectiv a locuit la M. I.S.C. Cășiel, județul Cluj, în

perioada mai – august 1999 și dacă avea posibilitatea (din punctul de vedere al

stării sănătății sale) să se deplaseze la data de 25 iunie 1999 la Huedin, unde

se afla biroul notarului public G.T. Petenta a depus în acest sens actul semnat

de maica stareță, aflat la dosarul instanței de fond, act care trebuia

verificat, în modul menționat mai sus.

Întrucât petenta a contestat

concluziile raportului de expertiză grafologică, se impunea efectuarea unei noi

expertize de către un alt laborator de expertize criminalistice, analizându-se

și alte probe aparținând petentei, pentru a se stabili cu certitudine dacă

semnătura de pe contractul de vânzare cumpărare aparține, într-adevăr acesteia.

De asemenea, trebuia stabilit dacă

ulterior „vânzării”, terenul a fost folosit de „noii proprietari”, în ce

condiții, sau a continuat să fie folosit de familia B.

Pentru că la dosar s-a depus o copie

a sentinței civile nr. 656 din 1 iulie 2005 a Judecătoriei Huedin, județul

Cluj, trebuia ca instanța de fond să facă referire la constatările

judecătoriei, verificând dacă a rămas definitivă și în raport cu aceasta să

stabilească în ce măsură petenta este prejudiciată în continuare și care este

încadrarea juridică a faptelor penale imputate de petentă intimaților.

Înalta Curte constată că faptele

penale reclamate nu au fost verificate și nu s-au administrat suficiente probe

pentru descoperirea adevărului, respectiv a existenței sau inexistenței

acestora, a vinovăției făptuitorilor, așa cum s-a argumentat, astfel încât,

constatând că prin hotărârea atacată s-a făcut o greșită aplicare a

prevederilor art. 278

1

C. proc. pen., în baza art. 385

9

pct.

17

1

C. proc. pen., recursul petentei va fi admis, casându-se

sentința atacată.

În baza art. 278

1

alin. (8)

lit. b) C. proc. pen., rejudecând, Înalta Curte va admite plângerea formulată

de petentă, conform art. 278

1

C. proc. pen., va desființa rezoluția nr.

8/ P din 7 aprilie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj,

confirmată de Procurorul general al acelui Parchet și va trimite cauza

procurorului pentru redeschiderea urmăririi penale împotriva intimaților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de petiționara

B.T. împotriva sentinței penale nr. 51 din 21 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj.

Casează sentința penală atacată și

rejudecând:

Admite plângerea petiționarei,

desființează Rezoluția nr. 8/ P din 7 aprilie 2005 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Cluj și trimite cauza procurorului pentru redeschiderea

urmăririi penale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

ianuarie 2006.