ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1334/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 68 din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul parte vătămată Ș.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 255/P/2004 din 20 iunie 2004, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație: Partea vătămată Ș.I. a formulat plângere, potrivit art. 278 1 C. proc. pen., împotriva soluției de netrimitere în judecată a numiților G.I., notar public, A.I.V.

și A.M., Ș.G., plângerea fiind înregistrată la Curtea de Apel Craiova sub nr. 1284/2004 din 30 august 2004. În ce privește pe notarul public, partea vătămată a cerut cercetarea lui pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 și art. 289 C. pen., deoarece ar fi redactat și autentificat nelegal contractele nr. 1359 și nr. 1360 din 21 aprilie 1999, în condițiile în care el ar fi avut „drepturi succesorale” asupra imobilului care a făcut obiectul vânzării. Prin rezoluția nr. 255/P/2004 din 20 iunie 2004, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 și art. 289 C. pen. și față de A.M., A.I.V. și Ș.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 289 C. pen.

și art. 282 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (5) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece faptele sesizate nu există în materialitatea lor. Ulterior, partea vătămată Ș.I. a formulat plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată la procurorul ierarhic superior, care și ea a fost respinsă prin rezoluția nr. 3733/II/2/2004 din 9 august 2004 a aceluiași parchet, ca nefondată. Instanța de fond a mai reținut că, notarul public G.I. a încheiat la 21 aprilie 1999, în formă autentică, două contracte, unul de vânzare-cumpărare a unui apartament din Craiova și având ca părți pe mama părții vătămate, numita Ș.G., în calitate de vânzător și soții A.I.V. și A.M., în calitate de cumpărători, obiectul vânzării fiind constituit de un apartament ce avea ca proprietar pe vânzător și altul de uzufruct pe durata vieții vânzătorului, acordat de cumpărători, acestuia.

La data întocmirii celor două contracte, autentificarea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale și că partea vătămată nu avea și nici nu are vreun drept de proprietate asupra imobilului menționat, iar pretinsele drepturi succesorale nu existau, mama sa fiind în viață și în prezent. S-a motivat soluția de respingere a plângerii pe faptul că, înscrisurile contestate nu conțin date sau împrejurări care să nu corespundă adevărului, iar autentificarea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie. În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul Ș.I., recurs pe care nu l-a motivat în scris și deși legal citat pentru 23 februarie 2005, când s-a soluționat cauza, acesta nu s-a prezentat pentru susținerea orală a motivelor.

În consecință, nefiind respectate dispozițiile art. 385 10 alin. (1) (2) și (4) C. proc. pen., instanța conformându-se art. 385 10 alin. (3) C. proc. pen., va lua în considerare numai cazurile de casare, care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se examinează din oficiu. Urmare a verificării din oficiu a hotărârii recurate nu se constată însă motive de casare, așa încât, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petent se va respinge, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul Ș.I. împotriva sentinței penale nr. 68 din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2005 .