ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 193/2008

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Pe data de 8 august 2007,

petiționarul C.V., în calitate de persoană vătămată, a adresat o plângere

penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând efectuarea de

cercetări față de notarul public R.I., sub aspectul infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și fals

intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

În susținerea plângerii,

petiționarul a învederat faptul că, în mod abuziv, făptuitorul, cu ocazia

dezbaterii succesiunii de pe urma defunctului C.C., eliberând certificatul de

moștenitor nr. 139 din 20 mai 2004, ca supliment al certificatului de

moștenitor nr. 53/2004, a trecut-o la moștenire cu o cotă de ¼ și pe C.I.,

soția supraviețuitoare, deși în procesul verbal de punere în posesie a

terenului, din 25 martie 2004, aceasta nu este menționată.

Prin rezoluția nr. 559/P/2007,

din 14 septembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus,

în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de notarul public R.I., reținându-se că

faptele reclamate de petiționar nu există.

Împotriva acestei rezoluții

petiționarul a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 278 C.

proc. pen., solicitând tragerea la răspundere penală a făptuitorului pentru

abuzurile săvârșite în dauna sa.

Prin rezoluția nr. 2079/II/2/2007,

din 3 octombrie 2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Craiova a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiționarului, constatând

că în cauză nu se impune infirmarea soluției procurorului.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul R.I. s-a adresat cu o plângere Curții de Apel

Craiova, solicitând desființarea rezoluției nr. 559/P/2007 și trimiterea

dosarului la procuror în vederea începerii urmăririi penale și tragerea la

răspundere a celui vinovat.

Curtea de Apel Craiova, prin

sentința penală nr. 160 din 12 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 2243/54/2007

a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, menținând rezoluția atacată.

Împotriva acestei hotărâri

petiționarul a declarat recurs, solicitând tragerea la răspundere penală a

notarului public R.I.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 200 C. proc.

pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la

existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea

răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună

trimiterea în judecată.

În vederea realizării

obiectului urmăririi penale, astfel cum a fost definit de textul menționat,

legea procesual penală a determinat precis și coerent regulile de desfășurare a

acestei faze a procesului penal.

Sesizat în unul din modurile

reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte

premergătoare și de urmărire penală în succesiunea determinată de lege.

În anumite situații, actele

premergătoare, având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă

existența unei infracțiuni cu a cărei săvârșire organul de urmărire penală a

fost sesizat pot duce la constatarea existenței unora dintre cazurile

reglementate în art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare a acțiunii

penale sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În raport de această

împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și respectiv

declanșarea procesului penal, se confirmă referatul de urmărire penală sau,

după caz, când urmărirea penală este de competența procurorului se dispune

neînceperea urmăririi penale.

Examinând cauza sub acest

aspect și constatând că nu se relevă indicii ale săvârșirii unor infracțiuni,

în mod judicios, prima instanță a dispus în sensul respingerii plângerii și

implicit în sensul menținerii soluției de neîncepere a urmăririi penale.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că notarul public și-a exercitat corect atribuțiile

de serviciu prevăzute de lege, neexistând nicio dovadă că activitatea

desfășurată de acesta s-ar afla în sfera ilicitului penal.

Așa fiind, Înalta Curte, în

temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.V.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petiționarul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul C.V. împotriva sentinței penale nr. 160 din

12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 ianuarie 2008.