ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1781/2008

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele: Prin sentința penală nr. 64 din 6 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția l penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul N.M. împotriva ordonanței dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 738/P/2007, la data de 30 noiembrie 2007, pe care a menținut-o. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin plângerea formulată la data de 29 octombrie 2007, petentul N.M. a solicitat efectuarea de cercetări penală față de notarul public P.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual și uz de fals.

În fapt, acesta a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de notarul public P.E. sub nr. 91 din 17 ianuarie 2000, soția sa N.C. a cumpărat de la vânzătorul I. G. un teren intravilan în suprafață de 536 mp, situat în Craiova jud. Dolj. A mai arătat că, în cursul anului 2007, a constatat că deși obiectul contractului l-a reprezentat terenul în suprafață de 536 mp, în exemplarul original pe care soția sa l-a primit de la notar este înscrisă suprafața de 500 mp, aceeași modificare fiind făcută și în cuprinsul actului de partaj voluntar intervenit între C.F. și I.G. și autentificat de același notar public sub nr. 90 din 17 ianuarie 2000. Prin ordonanța dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 738/P/2007, la data de 30 noiembrie 2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public P.E.

pentru infracțiunile prevăzute de art. 288, 289 și 291 C. pen., cu motivarea că în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen., s-a mai dispus disjungerea materialului de urmărire penală și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova în legătură cu fapta ce constă în dispariția Cărții Funciare nr. 5939 din cadrul O.C.P.I. și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 242 C. pen. Plângerea formulată de petentul N.M. împotriva acestei ordonanțe în temeiul art. 278 C. proc.

pen., a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr. 2567/11/2/2007 din 20 decembrie 2007, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, reținându-se că pentru posibilele fapte penale comise de notarul public în anul 2000 a intervenit prescripția răspunderii penale, iar în legătură cu celelalte fapte ce vizează persoane care nu au calitatea de notar, competența revine Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova. Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat plângere în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., solicitând trimiterea dosarului la parchet în vederea începerii urmăririi penale, față de notarul public P.E. Instanța de fond a reținut că plângerea petentuiui este nefondată întrucât, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public pentru fapte pretins a fi fost comise în anul 2000', prevăzute de art. 288, 289 și 291 C. pen.

S-a constatat că pentru aceste fapte termenul de prescriere a răspunderii penale este de 5 ani potrivit art. 122 lit. d) C. proc. pen., termen care s-a împlinit, astfel că, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs petentul N.M. În motivele de recurs susținute oral s-a arătat că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale reținându-se eronat că, în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale. Recurentul petent a arătat că faptele reclamate au fost comise în anul 2007, când vecinul său căruia îi profita această modificare, a fost parte într-un proces ce avea ca obiect această suprafață de teren.

Examinând sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și de dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul petentuiui este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. La data de 17 ianuarie 2000 notarul public P.E. a autentificat sub nr. 91 din aceeași dată, contractul de vânzare cumpărare prin care N.C. (soția petentuiui N.M.) a cumpărat de la vânzătorul I.G. un teren intravilan în suprafață de 536 mp, situat în Craiova Str. Măcinului, jud. Dolj. întrucât la data încheierii contractului, petentul N.M. nu a fost prezent, s-a făcut mențiunea în contract că, sunt incidente dispozițiile art. 30 C. fam., terenul cumpărat fiind bun comun al soților N. Din declarația numitei N.C.

rezultă că deși contractul de vânzare cumpărare s-a încheiat, la data de 17 ianuarie 2000, aceasta a ridicat originalul contractului în cursul lunii mai 2000, când nu a mai verificat exactitatea datelor înscrise în contrat, iar ulterior, în anul 2006, cu ocazia unui proces cu numiții C.G. și A. a observat că în originalul contractului era trecută suprafața de 500 mp. în loc de 536 mp. Rezultă astfel că, modificarea suprafeței de teren în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare s-a făcut între data semnării contractului, 17 ianuarie 2000, si data ridicării acestuia de la notar de către N.C., respectiv luna mai 2000. În raport de această dată, considerată ca dată a comiterii faptelor penale reclamate, prevăzute de art. 288, 289 și 291 C. pen.

, se calculează termenul de prescripție, prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen., care pentru toate cele trei infracțiuni, este de 5 ani. în aceste condiții termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit în luna mai 2005. Se constată că, în mod corect atât procurorul cât și prima instanță, au reținut că în cauză există o cauză care împiedică începerea urmăririi penale, față de notarul public sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288, 289 și 291 C. pen., respectiv împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale. Pentru constatarea prescripției răspunderii penale este irelevantă data la care persoanele vătămate prin comiterea faptelor penale, au luat cunoștință de existența acestora.

Critica formulată de petent în acest sens este nefondată, urmând să fie respinsă. Nici susținerea acestuia că faptele au fost comise după ce au pornit procesul civil cu numiții C. nu este fondată deoarece, la data când soția sa a ridicat contractul în luna mai 2000, acesta era deja modificat, iar efectele modificării s-au produs de la acea dată și nu de la data când fiecare parte a luat cunoștință de această modificare. În concluzie, Înalta Curte constată că faptele reclamate de intimat au fost comise până în luna mai 2000 și că, în raport de această dată s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, așa cum corect a stabilit și prima instanță când a constatat că ordonanța de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova este temeinică și legală.

Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că sentința primei instanțe este temeinică și legală, că nu există niciun motiv de casare a acesteia, urmând ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , să respingă recursul petentului N.M., ca nefondat. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul N.M. împotriva sentinței penale nr. 64 din 6 martie 2008 a Curții de Craiova, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2008.