ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1781/2008

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.

64 din 6 martie 2008 a Curții de Apel

Craiova, secția l penală, a fost respinsă, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul N.M. împotriva ordonanței dată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova

în dosarul nr.

738/P/2007, la data de 30

noiembrie 2007, pe care a menținut-o.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut

că, prin plângerea formulată la

data de 29 octombrie 2007, petentul

N.M. a solicitat efectuarea de cercetări penală față de

notarul public P.E. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de

fals material în

înscrisuri oficiale, fals intelectual și uz de fals.

În fapt, acesta a

arătat că prin contractul de vânzare cumpărare

autentificat de notarul public P.E.

sub nr. 91 din 17 ianuarie

2000, soția sa N.C. a cumpărat de la vânzătorul I.

G. un teren intravilan în suprafață de 536

mp, situat în

Craiova jud. Dolj. A mai

arătat că, în cursul anului

2007, a

constatat că deși obiectul contractului l-a reprezentat terenul

în suprafață de 536 mp, în exemplarul original pe

care soția sa l-a

primit de la notar este înscrisă suprafața de 500 mp,

aceeași modificare fiind făcută și în cuprinsul actului de partaj voluntar

intervenit între C.F. și I.G. și autentificat de

același notar public sub nr. 90 din 17 ianuarie

2000.

Prin ordonanța dată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, în dosarul nr. 738/P/2007, la data de 30

noiembrie 2007, s-a

dispus

neînceperea urmăririi penale față de notarul public P.E. pentru infracțiunile

prevăzute de art. 288, 289 și 291 C. pen.,

cu motivarea că în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a

răspunderii

penale prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen., s-a mai

dispus disjungerea materialului de urmărire penală și declinarea

competenței în favoarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria Craiova

în legătură cu

fapta ce constă în dispariția Cărții Funciare nr. 5939 din

cadrul O.C.P.I.

și trimiterea

cauzei la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Craiova, pentru

efectuarea

de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută

de art. 242 C.

pen.

Plângerea formulată de petentul N.M.

împotriva

acestei ordonanțe în temeiul art. 278

C. proc. pen., a fost

respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr. 2567/11/2/2007

din 20

decembrie 2007, pronunțată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova,

reținându-se că pentru posibilele fapte penale comise de

notarul public în anul 2000 a intervenit

prescripția răspunderii penale,

iar în legătură cu celelalte fapte ce

vizează persoane care nu au calitatea de notar, competența revine Parchetului

de pe lângă Judecătoria Craiova.

Împotriva soluției de

neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat plângere în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.,

solicitând trimiterea dosarului la parchet în vederea începerii

urmăririi

penale, față de

notarul public P.E.

Instanța de fond a reținut că plângerea

petentuiui este

nefondată întrucât, în mod

corect s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de notarul public pentru fapte pretins a fi fost comise în

anul 2000', prevăzute de art. 288, 289 și 291 C.

pen. S-a constatat

că pentru aceste

fapte termenul de prescriere a răspunderii penale

este de 5 ani potrivit art. 122 lit. d) C. proc.

pen., termen care

s-a împlinit,

astfel că, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art.

10 lit. g) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a

declarat recurs petentul N.M.

În motivele de recurs

susținute oral s-a arătat că în mod greșit

s-a dispus neînceperea urmăririi

penale reținându-se eronat că, în

cauză

s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Recurentul petent a arătat că faptele reclamate

au fost comise în anul

2007, când vecinul său căruia îi profita această

modificare, a fost

parte într-un proces ce

avea ca obiect această suprafață de teren.

Examinând sentința

recurată în raport de motivele de recurs formulate și de dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul petentuiui este

nefondat pentru

considerentele

ce se vor arăta în continuare.

La data de 17 ianuarie

2000 notarul public P.E. a

autentificat

sub nr. 91 din aceeași dată, contractul de vânzare

cumpărare prin care N.C. (soția petentuiui N.M.) a cumpărat de la

vânzătorul I.G. un teren intravilan în

suprafață

de 536 mp, situat în Craiova Str. Măcinului, jud. Dolj.

întrucât la data încheierii contractului,

petentul N.M. nu a

fost prezent, s-a făcut mențiunea în contract că,

sunt incidente

dispozițiile art. 30 C. fam.,

terenul cumpărat fiind bun comun al

soților N.

Din declarația numitei N.C.

rezultă că deși contractul de vânzare cumpărare

s-a încheiat, la data

de 17 ianuarie

2000, aceasta a ridicat originalul contractului în cursul lunii mai 2000, când

nu a mai verificat exactitatea datelor înscrise în

contrat, iar ulterior, în anul 2006, cu ocazia

unui proces cu numiții

C.G. și A. a observat că în originalul

contractului era trecută suprafața de 500 mp. în

loc de 536 mp.

Rezultă astfel că,

modificarea suprafeței de teren în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare

s-a făcut între data semnării

contractului,

17 ianuarie 2000, si data ridicării acestuia de la notar de către N.C.,

respectiv luna mai 2000.

În raport de această dată, considerată ca

dată a comiterii faptelor penale reclamate, prevăzute de art. 288, 289 și 291 C.

pen.

, se calculează termenul de prescripție,

prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen., care pentru toate cele trei infracțiuni,

este de 5 ani. în

aceste condiții termenul de prescripție a răspunderii

penale s-a împlinit în luna mai 2005.

Se constată că, în mod corect atât procurorul

cât și prima instanță, au reținut că în cauză există o cauză care împiedică

începerea urmăririi penale, față de notarul public sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288, 289

și 291 C. pen.,

respectiv împlinirea

termenului de prescripție a răspunderii penale.

Pentru constatarea prescripției răspunderii

penale este

irelevantă data la care

persoanele vătămate prin comiterea faptelor

penale, au luat cunoștință de existența acestora. Critica formulată de

petent în acest sens este nefondată, urmând să fie

respinsă. Nici

susținerea acestuia că faptele au fost comise după ce au

pornit

procesul civil cu numiții C. nu este

fondată deoarece, la data

când soția

sa a ridicat contractul în luna mai 2000, acesta era deja

modificat, iar

efectele modificării s-au produs de la acea dată și nu

de la data când fiecare parte a luat cunoștință de această modificare.

În concluzie, Înalta Curte constată că

faptele reclamate de intimat au fost comise până în luna mai 2000 și că, în

raport de această dată s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii

penale, așa cum corect a stabilit și prima

instanță când a constatat că ordonanța de neîncepere a urmăririi penale a

Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova este temeinică și legală.

Fată de aceste

considerente, Înalta Curte constată că sentința

primei instanțe este temeinică

și legală, că nu există niciun motiv de

casare a acesteia, urmând ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

, să respingă recursul petentului N.M., ca

nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul petent

va

fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petentul N.M.

împotriva sentinței penale nr. 64 din 6 martie 2008 a Curții de Craiova, secția

penală.

Obligă recurentul petent

la plata sumei de 100 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 mai 2008.