ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 232/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 257/

PI din 6 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul M.M. împotriva rezoluției nr. 97/P/2008 din

12 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Petiționarul a solicitat efectuarea

cercetărilor penale cu privire la intimatul D.N.A., notar public, motivând că a

întocmit în fals un contract de vânzare-cumpărare între acesta și numitul G.G.I.

din care rezultă că a vândut 0,50 ha teren deși nu a fost de acord cu acest

lucru.

A susținut că actul nu i-a

fost citit, semnându-l totuși fără a-i cunoaște conținutul.

Cercetările efectuate au

relevat că în luna martie 2003, petiționarul a vândut lui G.G. suprafața de 1,5

ha teren cu suma de 20.000.000 lei, iar sora S.V. – 2 ha, cu suma de 25.000.000

lei, actul de vânzare-cumpărare fiind întocmit de notarul D.N.A.

Petiționarul a susținut că a

dorit să vândă numai 1 ha, restul de 0,50 ha dorind să i-l lase fiicei sale.

Cercetările nu au relevat că

notarul a încheiat contractul de vânzare-cumpărare împotriva voinței

petiționarului, actul fiindu-i citit și l-a și semnat, părțile fiind prezente

în fața notarului.

Pe baza acestor probe, prin

rezoluția nr. 97/P/2008, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în

baza dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) și g) C.

proc. pen.

Împotriva soluției,

petiționarul M.M. a făcut plângere conform dispozițiilor art. 275 – art. 278 C.

proc. pen., respinsă de procurorul ierarhic prin rezoluția nr. 715/II/2/2008.

Plângerea petiționarului

prin care a solicitat desființarea rezoluției procurorului, a fost respinsă de

Curtea de Apel Timișoara prin sentința penală nr. 275/ P din 5 noiembrie 2008.

S-a motivat că din actele

premergătoare efectuate nu a rezultat săvârșirea infracțiunii de fals

reclamate, contractul de vânzare-cumpărare încheiat de notar corespunzând

voinței părților.

Recursul declarat de

petiționar împotriva sentinței este tardiv.

Conform dispozițiilor art. 363

alin. (3) C. proc. pen. și, art. 385

3

C. proc. pen., pentru partea

care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul de 10 zile de

recurs, prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., curge de la pronunțare.

Din examinarea sentinței,

rezultă că la data de 6 noiembrie 2008, petiționarul M.M. a fost prezent la

dezbateri, astfel că putea declara recurs în termen de 10 zile până la data de

17 noiembrie 2008.

Ori, petiționarul M.M. a

declarat recurs la data de 21 noiembrie 2008, cu depășirea termenului prevăzut

de dispozițiile art. 363 alin. (1) C. proc. pen.

În conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul

petiționarului va fi respins ca tardiv.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de petiționarul M.M. împotriva sentinței penale nr. 257 PI

din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 ianuarie 2009.