ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 232/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 257/ PI din 6 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.M. împotriva rezoluției nr. 97/P/2008 din 12 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Petiționarul a solicitat efectuarea cercetărilor penale cu privire la intimatul D.N.A., notar public, motivând că a întocmit în fals un contract de vânzare-cumpărare între acesta și numitul G.G.I. din care rezultă că a vândut 0,50 ha teren deși nu a fost de acord cu acest lucru. A susținut că actul nu i-a fost citit, semnându-l totuși fără a-i cunoaște conținutul. Cercetările efectuate au relevat că în luna martie 2003, petiționarul a vândut lui G.G.

suprafața de 1,5 ha teren cu suma de 20.000.000 lei, iar sora S.V. – 2 ha, cu suma de 25.000.000 lei, actul de vânzare-cumpărare fiind întocmit de notarul D.N.A. Petiționarul a susținut că a dorit să vândă numai 1 ha, restul de 0,50 ha dorind să i-l lase fiicei sale. Cercetările nu au relevat că notarul a încheiat contractul de vânzare-cumpărare împotriva voinței petiționarului, actul fiindu-i citit și l-a și semnat, părțile fiind prezente în fața notarului. Pe baza acestor probe, prin rezoluția nr. 97/P/2008, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în baza dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) și g) C. proc. pen. Împotriva soluției, petiționarul M.M. a făcut plângere conform dispozițiilor art. 275 – art. 278 C. proc.

pen., respinsă de procurorul ierarhic prin rezoluția nr. 715/II/2/2008. Plângerea petiționarului prin care a solicitat desființarea rezoluției procurorului, a fost respinsă de Curtea de Apel Timișoara prin sentința penală nr. 275/ P din 5 noiembrie 2008. S-a motivat că din actele premergătoare efectuate nu a rezultat săvârșirea infracțiunii de fals reclamate, contractul de vânzare-cumpărare încheiat de notar corespunzând voinței părților. Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este tardiv. Conform dispozițiilor art. 363 alin. (3) C. proc. pen. și, art. 385 3 C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul de 10 zile de recurs, prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc.

pen., curge de la pronunțare. Din examinarea sentinței, rezultă că la data de 6 noiembrie 2008, petiționarul M.M. a fost prezent la dezbateri, astfel că putea declara recurs în termen de 10 zile până la data de 17 noiembrie 2008. Ori, petiționarul M.M. a declarat recurs la data de 21 noiembrie 2008, cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 363 alin. (1) C. proc. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul petiționarului va fi respins ca tardiv. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționarul M.M. împotriva sentinței penale nr. 257 PI din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2009.