ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3758/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3758/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
Sentința penală nr. 158/PI din 09 iulie 2008 pronunțată în dosarul nr.
488/59/2008 Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondată plângerea formulată
de petentul G.I. împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale dispusă
în dosarul nr. 99/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara
față de intimata P.V.I.
Pentru a se pronunța astfel instanța a
reținut că printr-o plângere înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la
28 mai 2008 petentul G.I. a solicitat desființarea rezoluției de neînceperea
urmăririi penale dispusă față de intimată și trimiterea cauzei la procuror în
vederea începerii urmăririi penale împotriva notarului public P.V.I., pe care a
acuzat-o de încălcarea atribuțiilor de serviciu cu prilejul încheierii și
autentificării Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1597 din
16 octombrie 2006, fapta constând în omisiunea notarului de a solicita
societății comerciale care a înstrăinat terenul prezentarea titlurilor de
proprietate.
A mai susținut petentul că s-a menționat în
fals că terenul care a făcut obiectul vânzării a fost dobândit prin cumpărare,
când în realitate a fost dobândit prin donație.
După examinarea actelor de la dosar prima
instanță a reținut că prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la
Biroul Notarului Public V.P. sub nr. 1597 din 16 octombrie 2006 SC G.M.C.
Company SRL T.M. a vândut numiților P.N. și H.D. un teren în suprafață de 4.973
m
2
înscris în C.F. nr. 952 Șustra, nr. top 778 - 784/13, 778 -
784/15, 778 - 784/17/1/3.
Ulterior petentul G.I. a formulat plângere
penală împotriva notarului public afirmând că și-ar fi încălcat atribuțiile de
serviciu cu prilejul încheierii actului respectiv deoarece nu a solicitat
titlurile de proprietate, ocazie cu care ar fi observat că, la data la care s-a
încheiat contractul de vânzare-cumpărare, vânzătoarea nu mai era proprietara
terenului, întrucât prin Sentința civilă nr. 1354/1998 terenul a revenit în
proprietatea petentului, urmare a revocării donației în baza căreia societatea
comercială a devenit inițial proprietară.
În urma actelor premergătoare efectuate în
cauză, prin rezoluția din 15 aprilie 2008, în dosarul nr. 99/P/2008 al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea
urmăririi penale față de notarul P.V., soluție împotriva căreia petentul G.I. a
formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., care a fost respinsă de
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Instanța Curții de Apel Timișoara învestită
cu soluționarea plângerii formulată de petentul G.I. potrivit dispozițiilor
art. 278
1
C. proc. pen., a constatat că pentru încheierea actului de
vânzare-cumpărare intimata, în calitatea sa de notar public, a solicitat un
extras CF de la Serviciul de Carte Funciară din care rezulta că societatea
comercială vânzătoare era proprietara imobilului cu titlu de cumpărare și un
certificat de atestare fiscală prin care D.G.F.P.S. Timiș atesta existența
rolului fiscal deschis pe numele societății comerciale GMC Company SRL
Topolovățu Mare, acte pe baza cărora notarul public a fost îndreptățit să
procedeze la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare și la autentificarea
actului respectiv, neexistând indicii că datele inserate în extrasul de CF sau
în certificatul fiscal nu ar corespunde realității.
A mai reținut prima instanță că situația
creată și reclamată de petent s-a datorat și lipsei de diligență a acestuia
care deși a promovat la instanța de judecată o acțiune civilă prin care
solicita anularea titlului în baza căruia societatea comercială vânzătoare a devenit
proprietara terenului, nu a înscris în cartea funciară procesul, iar ulterior
pronunțării sentinței prin care i-a fost admisă acțiunea nu a mai solicitat
reînscrierea dreptului său de proprietate.
S-a concluzionat în sensul că nu se poate
reține în sarcina intimatei săvârșirea infracțiunii imputate.
Împotriva sentinței penale pronunțată de
prima instanță a declarat recurs petentul G.I. care a criticat-o pentru
nelegalitate și netemeinicie și a solicitat casarea hotărârii și pe fond
admiterea plângerii sale, desființarea rezoluției de neînceperea urmăririi
penale dispusă față de intimată și trimiterea cauzei la procuror în vederea
începerii urmăririi penale împotriva acesteia.
În motivele sale de recurs petentul
reiterează, în esență, susținerile din plângerea penală formulată împotriva
intimatei, pe care o acuză de încălcarea atribuțiilor sale de serviciu cu
ocazia întocmirii și autentificării contractului de vânzare-cumpărare a
terenului în litigiu.
Recursul declarat de petiționar este
nefondat.
Cât timp din actele premergătoare efectuate
în cauză a rezultat că intimata, în calitatea sa de notar public a respectat
dispozițiile impuse de legea notarilor publici și a activității notariale nr.
36/1995 și a Regulamentului de punere în aplicare a acestei legi referitoare la
verificarea situației proprietății cu ocazia încheierii și autentificării unor
acte de transmisiune a dreptului de proprietate, soluția de neînceperea
urmăririi penale dispusă față de aceasta este corectă.
În condițiile în care din cuprinsul
extrasului de carte funciară, eliberat chiar în ziua autentificării Actului de
vânzare-cumpărare a terenului, respectiv 16 octombrie 2006, rezultă că
societatea comercială G.M.C. Company SRL Topolovățu Mare figura ca unică
proprietară a terenurilor pentru care s-a transmis ulterior proprietatea prin
vânzare-cumpărare, iar în partea referitoare la sarcini nu figura nici o
mențiune, iar pe de altă parte certificatul fiscal eliberat de D.G.F.P.S. Timiș
atesta faptul că aceeași societate comercială figura în evidența fiscală cu
terenul respectiv pentru care achita impozit, intimata nu avea motive să refuze
încheierea actului respectiv.
Pe de altă parte, așa cum de altfel a
susținut chiar petentul și cum rezultă din cuprinsul cărții funciare, la data
de 29 ianuarie 2002, cu mult timp înaintea perfectării vânzării de către
societatea comercială, petentul G.I. împreună și cu fratele său G.C. au
solicitat radierea unei notații pe care o solicitaseră anterior, la 27 aprilie
1998 referitoare la existența unui proces împotriva proprietarei SC GMC Company
SRL Topolovățu Mare, astfel că, potrivit mențiunilor existente la 16 octombrie
2006, data autentificării contractului de vânzare-cumpărare a terenului
respectiv, proprietatea aparținea societății comerciale și era liberă de
sarcini.
Chiar dacă anterior datei de 16 octombrie
2006 petentul redobândise dreptul de proprietate asupra terenului ca urmare a
desființării parțiale a contractului de donație autentificat sub nr. 2230/16
august 1996, prin Sentința civilă nr. 1354 din 01 iunie 1998 a Judecătoriei
Lugoj rămasă definitivă și irevocabilă la 27 aprilie 2000 prin respingerea
apelului și recursului, cât timp acesta nu și-a reînscris dreptul de
proprietate în Cartea Funciară, intimata în calitatea de notar nu avea cum să
ia cunoștință despre existența hotărârii judecătorești prin care s-a dispus
restabilirea situației anterioare încheierii contractului de donație.
Lipsa de diligență a petentului sub acest
aspect nu poate fi imputabilă intimatei care a solicitat, potrivit legii
eliberarea unui extras de carte funciară pentru imobilul supus vânzării și a
avut în vedere mențiunile existente în cuprinsul actului respectiv, pe care
le-a preluat în conținutul actului de vânzare-cumpărare, inclusiv mențiunea
referitoare la modul de dobândire a terenului de către vânzătoarea societatea
comercială G.C.M. Company SRL Topolovățu Mare.
Ca urmare soluția de neurmărire penală
dispusă de procuror în cauză față de intimată și menținerea acestei rezoluții
de către Curtea de Apel Timișoara sunt legale și întemeiate pe actele existente
la dosar, astfel că recursul declarat de petent este nefondat și va fi respins
ca atare potrivit art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.
proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
petiționarul G.I. împotriva Sentinței penale nr. 158/PI din 9 iulie 2008 a
Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei
de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18
noiembrie 2008.