ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5021/2006

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 29/ F din 11 aprilie 2006, Curtea de Apel Pitești, secția penală, conform art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.I. împotriva rezoluției din 1 februarie 2006, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 227/P/2004. Petentul a fost obligat să plătească 50 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Persoana vătămată P.I., a formulat plângere penală împotriva notarului public V.M. din municipiul Pitești, Județul Argeș, solicitând să fie cercetat și trimis în judecată pentru infracțiunile de fals și uz de fals prevăzute de art. 289 și 291 C. pen., săvârșite cu ocazia întocmirii contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1966 din 14 mai 2004 intervenit între I.L., prin mandatarul său S.L.C.

și B.M., act prin care a fost înstrăinat acestuia din urmă un teren cu suprafața de 1394,71 m.p. situat în intravilanul orașului Ștefănești, pe strada Drumul Morii, Județul Argeș. În motivarea plângerii s-a susținut că notarul public menționat mai sus, a autentificat actul fără să existe dovezi care să ateste cu certitudine dreptul de proprietate al vânzătorului și să dovedească dimensiunile și amplasamentul terenului înstrăinat. Într-un prim ciclu procesual s-a emis Rezoluția din 11 ianuarie 2005 prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva notarului public V.M. conform art. 228 alin. (5), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. După epuizarea căilor legale de atac de competența organelor parchetului, persoana vătămată P.I. a uzat de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. și a introdus plângere împotriva rezoluției la instanța competentă. Prin decizia penală nr. 3137 din 18 mai 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 2126/2005, s-a admis recursul petiționarului, s-a casat sentința penală nr. 16/ F din 15 martie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția penală și desființându-se rezoluția nr. 227/P/2004 din 11 ianuarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de notarul public V.M.

Instanța supremă a reținut în esență că, organele de urmărire penală sesizate cu soluționarea acestei cauze, nu au verificat în suficientă măsură dacă au fost respectate dispozițiile art. 45 și 51 din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarilor publici și nici nu s-au depus acte corespunzătoare cu care să se dovedească întinderea și amplasamentul dreptului de proprietate al vânzătorului. De asemenea, s-a reținut că nu s-a verificat dacă notarul public care a instrumentat actul de vânzare – cumpărare a lămurit raporturile reale dintre părți și dacă a verificat schița provizorie în care se evidențiază construcția unei case pe terenul în litigiu. Urmare acestei hotărâri, au fost reluate cercetările penale și prin Rezoluția din 1 februarie 2006 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 227/P/2004 s-a dispus, de asemenea, neînceperea urmăririi penale împotriva notarului public V.M.

cu motivarea că vânzătorul a prezentat o adeverință de validare și un proces verbal de punere în posesie emise de Primăria orașului Ștefănești încă din anul 1992 pentru suprafața de 7,66 ha., precum și certificatul de moștenitor emis în anul 1997, acte care potrivit Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2001 constituie titlu provizoriu de proprietate valabil până la eliberarea titlului definitiv de către Comisia Județeană de fond funciar. Totodată, s-a reținut că vânzătorul I.L. a prezentat prin mandatarul său adeverința de rol și certificatul fiscal eliberate de Primăria Ștefănești la data de 13 ianuarie 2005 cu o zi înainte de încheierea contractului autentic de vânzare – cumpărare. Împreună cu aceste documente notarului i-a fost prezentată și schița terenului întocmită de o firmă autorizată și apoi certificată prin semnăturile vânzătorului și ale cumpărătorului date cu ocazia autentificării actului.

În sfârșit, s-a reținut că întreaga documentație a fost vizată de Oficiul Județean de Cadastru și astfel notarul public și-a îndeplinit în totalitate atribuțiile sale de serviciu fără să existe motive care să conducă la refuzul autentificării actului solicitat de părți. Rezoluția menționată mai sus a fost confirmată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin Rezoluția din 1 martie 2006 emisă în dosarul nr. 177/2006, în sensul că s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva acesteia de aceeași persoană vătămată P.I. Petiționarul a uzat și de această dată de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. și a sesizat această curte de apel, secția penală cu o plângere prin care a solicitat infirmarea soluției adoptată de organele de urmărire penală și trimiterea dosarului la procuror, pentru a se administra și alte probe și pentru a se începe urmărirea penală împotriva notarului public V.M.

din Pitești, în legătură cu infracțiunile prevăzute de art. 289 și 291 C. pen. În motivarea acestei plângeri, s-a reținut că nu s-au respectat dispozițiile din hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la verificarea documentelor prezentate de vânzător cu ocazia autentificării actului de vânzare – cumpărare și nu s-au stabilit pe bază de probe certe dacă întinderea și amplasamentul terenului care a făcut obiectul înstrăinării corespund realității. Totodată, s-a susținut că deși instanța supremă a dispus să se înceapă urmărirea penală împotriva notarului public, organele parchetului nu au respectat această dispoziție. Analizând actele dosarului și motivele invocate de petiționar, s-a constatat că plângerea nu este întemeiată.

După reluarea cercetărilor, organele de urmărire penală au verificat toate actele referitoare la situația terenului care a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1966 din 14 mai 2004 și au stabilit corect că vânzătorul a dovedit în totalitate dreptul său de proprietate în raport cu petiționarul P.I., care deși a pretins că la rândul său deține un teren în orașul Ștefănești, Județul Argeș, nu a făcut dovada constituirii au reconstituirii dreptului său de proprietate. În același scop s-a făcut verificarea actelor la organele emitente și s-a stabilit că au fost legal întocmite, iar documentația prezentată de vânzător, printre care și o schiță întocmită de o firmă autorizată, a fost vizată de oficiul Județean de Cadastru Argeș.

În aceste condiții, s-a stabilit că au fost dovedite în fața notarului public, atât întinderea, cât și amplasamentul suprafeței de teren care a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare menționat mai sus și că nu existau motive care să justifice refuzul autentificării acestui contract. De altfel, organele de urmărire penală au stabilit că părțile sunt implicate în prezent într-un litigiu civil care se află pe rol la Judecătoria Pitești, Județul Argeș, litigiu în cadrul căruia se va verifica dacă vânzătorul a fost proprietarul terenului înstrăinat, sau dimpotrivă dreptul de proprietate aparține petiționarului P.I. sau altei persoane. Cu mențiunea că aceasta era de fapt calea legală de urmat pentru petiționarul parte vătămată P.I., s-a reținut că soluția de neînceperea urmăririi penale adoptată de organele parchetului este legală și temeinică.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu au fost respectate dispozițiile instanței de recurs după casarea primei hotărâri, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare. Examinând hotărârea pronunțată în cauză, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică. Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este cazul sau nu să se dispună trimiterea în judecată. În vederea realizării obiectului urmăririi penale, legiuitorul a prevăzut regulile de desfășurare a acestei faze procesuale.

Sesizat printr-unul din modurile reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte premergătoare și de urmărire penală. În unele cazuri, actele premergătoare, având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunii, pot conduce la constatarea existenței unora dintre cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată. În raport de această împrejurare, nejustificându-se declanșarea procesului penal, se dispune neînceperea urmăririi penale. Revenind la cauză se constată că, la data de 14 mai 2004, la Biroul Notarial al intimatei V.M., s-au prezentat S.L., mandatar al vânzătoarei I.L.

și cumpărătorul B.M., care au solicitat redactarea și autentificarea unui contract de vânzare – cumpărare pentru o suprafață de teren de 1394 m 2 , dintr-un total de 1907 m 2 , deținuți de vânzătoare, teren situat pe raza orașului Ștefănești, Jud. Argeș. Cu acest prilej, vânzătorul a prezentat notarului o adeverință de validare și un proces – verbal de punere în posesie emise de primăria Ștefănești din 1992 pentru o suprafață de 7,66 ha, precum și un certificat de moștenitor, acte care în baza Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2001, constituie titlu de proprietate până la eliberarea acestuia de către comisia județeană de fond funciar. Totodată, vânzătorul a mai prezentat și adeverința de rol și certificatul fiscal eliberate de primăria Ștefănești la data de 13 ianuarie 2005, cu o zi înainte de încheierea contractului de vânzare – cumpărare.

Împreună cu aceste documente, notarului i-a fost prezentată și schița terenului în suprafață de 1394 m 2 , care a făcut obiectul contractului, în care sunt trecute și vecinătățile. Schița a fost întocmită de o firmă autorizată și certificată prin semnăturile părților contractante în fața notarului, iar întreaga documentație cadastrală a fost avizată de oficiul județean de cadastru. Recurentului i-a fost reconstituit un drept de proprietate prin hotărârea Comisiei Județene Argeș de Fond Funciar nr. 1228 din 12 februarie 2004, terenul nefiind identificat printr-un proces - verbal de punere în posesie, motiv pentru care nu se putea reține că aceasta deținea acte de proprietate pentru suprafața de teren, care a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare, autentificat sub nr. 1966 din 14 mai 2004, la momentul încheierii convenției.

Împrejurarea că ulterior acestei date, petentul ar fi dobândit un titlu de proprietate asupra terenului care a făcut obiectul contractului autentificat de intimată, nu are relevanță asupra soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză, însă situația poate fi rezolvată potrivit legislației civile în vigoare. Corect a stabilit prima instanță că în raport de faptul că atât întinderea, cât și amplasamentul suprafeței de teren care a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare menționat, intimata nu avea motive pentru a refuza autentificarea contractului. În consecință, având în vedere considerentele expuse, cât și împrejurarea că intimata a respectat dispozițiile Legii nr. 36/1995, corect s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen.

și, respectiv, art. 291 C. pen. Potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul formulat de petentul P.I. va fi respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.I. împotriva sentinței penale nr. 29/ F din 11 aprilie 2006 a Curții de Apel Pitești. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 septembrie 2006.