ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.09.2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5021/2006

HOTĂRÂRE
05.09.2006
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5021/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Deliberând asupra recursului penal de

față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29/ F din 11

aprilie 2006, Curtea de Apel Pitești, secția penală, conform art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petentul P.I. împotriva rezoluției din 1 februarie 2006, emisă de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 227/P/2004.

Petentul a fost obligat să plătească

50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut în fapt următoarele:

Persoana vătămată P.I., a formulat

plângere penală împotriva notarului public V.M. din municipiul Pitești, Județul

Argeș, solicitând să fie cercetat și trimis în judecată pentru infracțiunile de

fals și uz de fals prevăzute de art. 289 și 291 C. pen., săvârșite cu ocazia

întocmirii contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1966 din 14

mai 2004 intervenit între I.L., prin mandatarul său S.L.C. și B.M., act prin

care a fost înstrăinat acestuia din urmă un teren cu suprafața de 1394,71 m.p.

situat în intravilanul orașului Ștefănești, pe strada Drumul Morii, Județul Argeș.

În motivarea plângerii s-a susținut

că notarul public menționat mai sus, a autentificat actul fără să existe dovezi

care să ateste cu certitudine dreptul de proprietate al vânzătorului și să

dovedească dimensiunile și amplasamentul terenului înstrăinat.

Într-un prim ciclu procesual s-a

emis Rezoluția din 11 ianuarie 2005 prin care Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Pitești, a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva notarului public

V.M. conform art. 228 alin. (5), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen.

După epuizarea căilor legale de atac

de competența organelor parchetului, persoana vătămată P.I. a uzat de

dispozițiile art. 278

1

împotriva rezoluției la instanța competentă.

Prin decizia penală nr. 3137 din 18

mai 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 2126/2005,

s-a admis recursul petiționarului, s-a casat sentința penală nr. 16/ F din 15

martie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția penală și desființându-se rezoluția

nr. 227/P/2004 din 11 ianuarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Pitești s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale

față de notarul public V.M.

Instanța supremă a reținut în esență

că, organele de urmărire penală sesizate cu soluționarea acestei cauze, nu au

verificat în suficientă măsură dacă au fost respectate dispozițiile art. 45 și

51 din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarilor publici și nici nu s-au

depus acte corespunzătoare cu care să se dovedească întinderea și amplasamentul

dreptului de proprietate al vânzătorului.

De asemenea, s-a reținut că nu s-a

verificat dacă notarul public care a instrumentat actul de vânzare – cumpărare

a lămurit raporturile reale dintre părți și dacă a verificat schița provizorie

în care se evidențiază construcția unei case pe terenul în litigiu.

Urmare acestei hotărâri, au fost

reluate cercetările penale și prin Rezoluția din 1 februarie 2006 emisă de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 227/P/2004 s-a

dispus, de asemenea, neînceperea urmăririi penale împotriva notarului public V.M.

cu motivarea că vânzătorul a prezentat o adeverință de validare și un proces

verbal de punere în posesie emise de Primăria orașului Ștefănești încă din anul

1992 pentru suprafața de 7,66 ha., precum și certificatul de moștenitor emis în

anul 1997, acte care potrivit Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2001 constituie

titlu provizoriu de proprietate valabil până la eliberarea titlului definitiv

de către Comisia Județeană de fond funciar.

Totodată, s-a reținut că vânzătorul I.L.

a prezentat prin mandatarul său adeverința de rol și certificatul fiscal

eliberate de Primăria Ștefănești la data de 13 ianuarie 2005 cu o zi înainte de

încheierea contractului autentic de vânzare – cumpărare.

Împreună cu aceste documente

notarului i-a fost prezentată și schița terenului întocmită de o firmă autorizată

și apoi certificată prin semnăturile vânzătorului și ale cumpărătorului date cu

ocazia autentificării actului.

În sfârșit, s-a reținut că întreaga

documentație a fost vizată de Oficiul Județean de Cadastru și astfel notarul

public și-a îndeplinit în totalitate atribuțiile sale de serviciu fără să

existe motive care să conducă la refuzul autentificării actului solicitat de

părți.

Rezoluția menționată mai sus a fost

confirmată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, prin Rezoluția din 1 martie 2006 emisă în dosarul nr. 177/2006, în

sensul că s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva acesteia de

aceeași persoană vătămată P.I.

Petiționarul a uzat și de această

dată de dispozițiile art. 278

1

curte de apel, secția penală cu o plângere prin care a solicitat infirmarea

soluției adoptată de organele de urmărire penală și trimiterea dosarului la

procuror, pentru a se administra și alte probe și pentru a se începe urmărirea

penală împotriva notarului public V.M. din Pitești, în legătură cu

infracțiunile prevăzute de art. 289 și 291 C. pen.

În motivarea acestei plângeri, s-a

reținut că nu s-au respectat dispozițiile din hotărârea Înaltei Curți de

Casație și Justiție referitoare la verificarea documentelor prezentate de

vânzător cu ocazia autentificării actului de vânzare – cumpărare și nu s-au

stabilit pe bază de probe certe dacă întinderea și amplasamentul terenului care

a făcut obiectul înstrăinării corespund realității.

Totodată, s-a susținut că deși

instanța supremă a dispus să se înceapă urmărirea penală împotriva notarului

public, organele parchetului nu au respectat această dispoziție.

Analizând actele dosarului și

motivele invocate de petiționar, s-a constatat că plângerea nu este întemeiată.

După reluarea cercetărilor, organele

de urmărire penală au verificat toate actele referitoare la situația terenului

care a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1966

din 14 mai 2004 și au stabilit corect că vânzătorul a dovedit în totalitate

dreptul său de proprietate în raport cu petiționarul P.I., care deși a pretins

că la rândul său deține un teren în orașul Ștefănești, Județul Argeș, nu a

făcut dovada constituirii au reconstituirii dreptului său de proprietate.

În același scop s-a făcut

verificarea actelor la organele emitente și s-a stabilit că au fost legal

întocmite, iar documentația prezentată de vânzător, printre care și o schiță

întocmită de o firmă autorizată, a fost vizată de oficiul Județean de Cadastru

Argeș.

În aceste condiții, s-a stabilit că

au fost dovedite în fața notarului public, atât întinderea, cât și

amplasamentul suprafeței de teren care a făcut obiectul contractului de vânzare

– cumpărare menționat mai sus și că nu existau motive care să justifice refuzul

autentificării acestui contract.

De altfel, organele de urmărire

penală au stabilit că părțile sunt implicate în prezent într-un litigiu civil

care se află pe rol la Judecătoria Pitești, Județul Argeș, litigiu în cadrul

căruia se va verifica dacă vânzătorul a fost proprietarul terenului înstrăinat,

sau dimpotrivă dreptul de proprietate aparține petiționarului P.I. sau altei

persoane.

Cu mențiunea că aceasta era de fapt

calea legală de urmat pentru petiționarul parte vătămată P.I., s-a reținut că

soluția de neînceperea urmăririi penale adoptată de organele parchetului este

legală și temeinică.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, susținând că nu au fost respectate dispozițiile instanței de

recurs după casarea primei hotărâri, solicitând trimiterea cauzei spre

rejudecare.

Examinând hotărârea pronunțată în

cauză, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, sentința primei

instanțe fiind legală și temeinică.

Potrivit art. 200 C. proc. pen.,

urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la

existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea

răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este cazul sau nu să se dispună

trimiterea în judecată.

În vederea realizării obiectului

urmăririi penale, legiuitorul a prevăzut regulile de desfășurare a acestei faze

procesuale.

Sesizat printr-unul din modurile reglementate

în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte premergătoare și

de urmărire penală.

În unele cazuri, actele

premergătoare, având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența

infracțiunii, pot conduce la constatarea existenței unora dintre cazurile

prevăzute de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare sau exercitarea

acțiunii penale este împiedicată.

În raport de această împrejurare,

nejustificându-se declanșarea procesului penal, se dispune neînceperea

urmăririi penale.

Revenind la cauză se constată că, la

data de 14 mai 2004, la Biroul Notarial al intimatei V.M., s-au prezentat S.L.,

mandatar al vânzătoarei I.L. și cumpărătorul B.M., care au solicitat redactarea

și autentificarea unui contract de vânzare – cumpărare pentru o suprafață de

teren de 1394 m

2

, dintr-un total de 1907 m

2

, deținuți de

vânzătoare, teren situat pe raza orașului Ștefănești, Jud. Argeș.

Cu acest prilej, vânzătorul a

prezentat notarului o adeverință de validare și un proces – verbal de punere în

posesie emise de primăria Ștefănești din 1992 pentru o suprafață de 7,66 ha,

precum și un certificat de moștenitor, acte care în baza Legilor nr. 18/1991 și

nr. 1/2001, constituie titlu de proprietate până la eliberarea acestuia de

către comisia județeană de fond funciar.

Totodată, vânzătorul a mai prezentat

și adeverința de rol și certificatul fiscal eliberate de primăria Ștefănești la

data de 13 ianuarie 2005, cu o zi înainte de încheierea contractului de vânzare

– cumpărare.

Împreună cu aceste documente,

notarului i-a fost prezentată și schița terenului în suprafață de 1394 m

2

,

care a făcut obiectul contractului, în care sunt trecute și vecinătățile.

Schița a fost întocmită de o firmă

autorizată și certificată prin semnăturile părților contractante în fața

notarului, iar întreaga documentație cadastrală a fost avizată de oficiul

județean de cadastru.

Recurentului i-a fost reconstituit

un drept de proprietate prin hotărârea Comisiei Județene Argeș de Fond Funciar nr.

1228 din 12 februarie 2004, terenul nefiind identificat printr-un proces -

verbal de punere în posesie, motiv pentru care nu se putea reține că aceasta

deținea acte de proprietate pentru suprafața de teren, care a făcut obiectul

contractului de vânzare – cumpărare, autentificat sub nr. 1966 din 14 mai 2004,

la momentul încheierii convenției.

Împrejurarea că ulterior acestei

date, petentul ar fi dobândit un titlu de proprietate asupra terenului care a

făcut obiectul contractului autentificat de intimată, nu are relevanță asupra

soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză, însă situația poate

fi rezolvată potrivit legislației civile în vigoare.

Corect a stabilit prima instanță că

în raport de faptul că atât întinderea, cât și amplasamentul suprafeței de

teren care a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare menționat,

intimata nu avea motive pentru a refuza autentificarea contractului.

În consecință, având în vedere

considerentele expuse, cât și împrejurarea că intimata a respectat dispozițiile

Legii nr. 36/1995, corect s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. și, respectiv, art. 291 C.

pen.

Potrivit art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., recursul formulat de petentul P.I. va fi respins ca

nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.I.

împotriva sentinței penale nr. 29/ F din 11 aprilie 2006 a Curții de Apel

Pitești.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

septembrie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-05-18
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3137/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petiționarul P.I. a formulat plângere penală, adresată Parchetului, împotriva notarului public V.M., învinuind-o de săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual
ÎCCJ 2005-03-17
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1872/2005
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 102/ F din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel Pitești pronunțată în dosarul nr. 937/2004 au fost respinse, ca nefondate plângerile form
ÎCCJ 2005-03-14
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1788/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petiționarul P.D. s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești susținând că intimata S.A., în calitate de notar public în cadrul Biroului
ÎCCJ 2006-02-03
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 721/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 29 din 3 septembrie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.G. împotriva rezoluției nr.
ÎCCJ 2006-09-04
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4995/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 24/ F pronunțată la 21 martie 2006 de Curtea de Apel Pitești, secția penală, în dosarul nr. 1041/1/2005, s-a dispus respingerea, ca neîn
Sursă