ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5021/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5021/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Deliberând asupra recursului penal de
față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 29/ F din 11
aprilie 2006, Curtea de Apel Pitești, secția penală, conform art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată
de petentul P.I. împotriva rezoluției din 1 februarie 2006, emisă de Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 227/P/2004.
Petentul a fost obligat să plătească
50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima
instanță a reținut în fapt următoarele:
Persoana vătămată P.I., a formulat
plângere penală împotriva notarului public V.M. din municipiul Pitești, Județul
Argeș, solicitând să fie cercetat și trimis în judecată pentru infracțiunile de
fals și uz de fals prevăzute de art. 289 și 291 C. pen., săvârșite cu ocazia
întocmirii contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1966 din 14
mai 2004 intervenit între I.L., prin mandatarul său S.L.C. și B.M., act prin
care a fost înstrăinat acestuia din urmă un teren cu suprafața de 1394,71 m.p.
situat în intravilanul orașului Ștefănești, pe strada Drumul Morii, Județul Argeș.
În motivarea plângerii s-a susținut
că notarul public menționat mai sus, a autentificat actul fără să existe dovezi
care să ateste cu certitudine dreptul de proprietate al vânzătorului și să
dovedească dimensiunile și amplasamentul terenului înstrăinat.
Într-un prim ciclu procesual s-a
emis Rezoluția din 11 ianuarie 2005 prin care Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Pitești, a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva notarului public
V.M. conform art. 228 alin. (5), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.
pen.
După epuizarea căilor legale de atac
de competența organelor parchetului, persoana vătămată P.I. a uzat de
dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen. și a introdus plângere
împotriva rezoluției la instanța competentă.
Prin decizia penală nr. 3137 din 18
mai 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 2126/2005,
s-a admis recursul petiționarului, s-a casat sentința penală nr. 16/ F din 15
martie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția penală și desființându-se rezoluția
nr. 227/P/2004 din 11 ianuarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Pitești s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale
față de notarul public V.M.
Instanța supremă a reținut în esență
că, organele de urmărire penală sesizate cu soluționarea acestei cauze, nu au
verificat în suficientă măsură dacă au fost respectate dispozițiile art. 45 și
51 din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarilor publici și nici nu s-au
depus acte corespunzătoare cu care să se dovedească întinderea și amplasamentul
dreptului de proprietate al vânzătorului.
De asemenea, s-a reținut că nu s-a
verificat dacă notarul public care a instrumentat actul de vânzare – cumpărare
a lămurit raporturile reale dintre părți și dacă a verificat schița provizorie
în care se evidențiază construcția unei case pe terenul în litigiu.
Urmare acestei hotărâri, au fost
reluate cercetările penale și prin Rezoluția din 1 februarie 2006 emisă de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 227/P/2004 s-a
dispus, de asemenea, neînceperea urmăririi penale împotriva notarului public V.M.
cu motivarea că vânzătorul a prezentat o adeverință de validare și un proces
verbal de punere în posesie emise de Primăria orașului Ștefănești încă din anul
1992 pentru suprafața de 7,66 ha., precum și certificatul de moștenitor emis în
anul 1997, acte care potrivit Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2001 constituie
titlu provizoriu de proprietate valabil până la eliberarea titlului definitiv
de către Comisia Județeană de fond funciar.
Totodată, s-a reținut că vânzătorul I.L.
a prezentat prin mandatarul său adeverința de rol și certificatul fiscal
eliberate de Primăria Ștefănești la data de 13 ianuarie 2005 cu o zi înainte de
încheierea contractului autentic de vânzare – cumpărare.
Împreună cu aceste documente
notarului i-a fost prezentată și schița terenului întocmită de o firmă autorizată
și apoi certificată prin semnăturile vânzătorului și ale cumpărătorului date cu
ocazia autentificării actului.
În sfârșit, s-a reținut că întreaga
documentație a fost vizată de Oficiul Județean de Cadastru și astfel notarul
public și-a îndeplinit în totalitate atribuțiile sale de serviciu fără să
existe motive care să conducă la refuzul autentificării actului solicitat de
părți.
Rezoluția menționată mai sus a fost
confirmată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Pitești, prin Rezoluția din 1 martie 2006 emisă în dosarul nr. 177/2006, în
sensul că s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva acesteia de
aceeași persoană vătămată P.I.
Petiționarul a uzat și de această
dată de dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen. și a sesizat această
curte de apel, secția penală cu o plângere prin care a solicitat infirmarea
soluției adoptată de organele de urmărire penală și trimiterea dosarului la
procuror, pentru a se administra și alte probe și pentru a se începe urmărirea
penală împotriva notarului public V.M. din Pitești, în legătură cu
infracțiunile prevăzute de art. 289 și 291 C. pen.
În motivarea acestei plângeri, s-a
reținut că nu s-au respectat dispozițiile din hotărârea Înaltei Curți de
Casație și Justiție referitoare la verificarea documentelor prezentate de
vânzător cu ocazia autentificării actului de vânzare – cumpărare și nu s-au
stabilit pe bază de probe certe dacă întinderea și amplasamentul terenului care
a făcut obiectul înstrăinării corespund realității.
Totodată, s-a susținut că deși
instanța supremă a dispus să se înceapă urmărirea penală împotriva notarului
public, organele parchetului nu au respectat această dispoziție.
Analizând actele dosarului și
motivele invocate de petiționar, s-a constatat că plângerea nu este întemeiată.
După reluarea cercetărilor, organele
de urmărire penală au verificat toate actele referitoare la situația terenului
care a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1966
din 14 mai 2004 și au stabilit corect că vânzătorul a dovedit în totalitate
dreptul său de proprietate în raport cu petiționarul P.I., care deși a pretins
că la rândul său deține un teren în orașul Ștefănești, Județul Argeș, nu a
făcut dovada constituirii au reconstituirii dreptului său de proprietate.
În același scop s-a făcut
verificarea actelor la organele emitente și s-a stabilit că au fost legal
întocmite, iar documentația prezentată de vânzător, printre care și o schiță
întocmită de o firmă autorizată, a fost vizată de oficiul Județean de Cadastru
Argeș.
În aceste condiții, s-a stabilit că
au fost dovedite în fața notarului public, atât întinderea, cât și
amplasamentul suprafeței de teren care a făcut obiectul contractului de vânzare
– cumpărare menționat mai sus și că nu existau motive care să justifice refuzul
autentificării acestui contract.
De altfel, organele de urmărire
penală au stabilit că părțile sunt implicate în prezent într-un litigiu civil
care se află pe rol la Judecătoria Pitești, Județul Argeș, litigiu în cadrul
căruia se va verifica dacă vânzătorul a fost proprietarul terenului înstrăinat,
sau dimpotrivă dreptul de proprietate aparține petiționarului P.I. sau altei
persoane.
Cu mențiunea că aceasta era de fapt
calea legală de urmat pentru petiționarul parte vătămată P.I., s-a reținut că
soluția de neînceperea urmăririi penale adoptată de organele parchetului este
legală și temeinică.
Împotriva acestei sentințe, în
termen legal, a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, susținând că nu au fost respectate dispozițiile instanței de
recurs după casarea primei hotărâri, solicitând trimiterea cauzei spre
rejudecare.
Examinând hotărârea pronunțată în
cauză, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, sentința primei
instanțe fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 200 C. proc. pen.,
urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la
existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea
răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este cazul sau nu să se dispună
trimiterea în judecată.
În vederea realizării obiectului
urmăririi penale, legiuitorul a prevăzut regulile de desfășurare a acestei faze
procesuale.
Sesizat printr-unul din modurile reglementate
în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte premergătoare și
de urmărire penală.
În unele cazuri, actele
premergătoare, având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența
infracțiunii, pot conduce la constatarea existenței unora dintre cazurile
prevăzute de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare sau exercitarea
acțiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare,
nejustificându-se declanșarea procesului penal, se dispune neînceperea
urmăririi penale.
Revenind la cauză se constată că, la
data de 14 mai 2004, la Biroul Notarial al intimatei V.M., s-au prezentat S.L.,
mandatar al vânzătoarei I.L. și cumpărătorul B.M., care au solicitat redactarea
și autentificarea unui contract de vânzare – cumpărare pentru o suprafață de
teren de 1394 m
2
, dintr-un total de 1907 m
2
, deținuți de
vânzătoare, teren situat pe raza orașului Ștefănești, Jud. Argeș.
Cu acest prilej, vânzătorul a
prezentat notarului o adeverință de validare și un proces – verbal de punere în
posesie emise de primăria Ștefănești din 1992 pentru o suprafață de 7,66 ha,
precum și un certificat de moștenitor, acte care în baza Legilor nr. 18/1991 și
nr. 1/2001, constituie titlu de proprietate până la eliberarea acestuia de
către comisia județeană de fond funciar.
Totodată, vânzătorul a mai prezentat
și adeverința de rol și certificatul fiscal eliberate de primăria Ștefănești la
data de 13 ianuarie 2005, cu o zi înainte de încheierea contractului de vânzare
– cumpărare.
Împreună cu aceste documente,
notarului i-a fost prezentată și schița terenului în suprafață de 1394 m
2
,
care a făcut obiectul contractului, în care sunt trecute și vecinătățile.
Schița a fost întocmită de o firmă
autorizată și certificată prin semnăturile părților contractante în fața
notarului, iar întreaga documentație cadastrală a fost avizată de oficiul
județean de cadastru.
Recurentului i-a fost reconstituit
un drept de proprietate prin hotărârea Comisiei Județene Argeș de Fond Funciar nr.
1228 din 12 februarie 2004, terenul nefiind identificat printr-un proces -
verbal de punere în posesie, motiv pentru care nu se putea reține că aceasta
deținea acte de proprietate pentru suprafața de teren, care a făcut obiectul
contractului de vânzare – cumpărare, autentificat sub nr. 1966 din 14 mai 2004,
la momentul încheierii convenției.
Împrejurarea că ulterior acestei
date, petentul ar fi dobândit un titlu de proprietate asupra terenului care a
făcut obiectul contractului autentificat de intimată, nu are relevanță asupra
soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză, însă situația poate
fi rezolvată potrivit legislației civile în vigoare.
Corect a stabilit prima instanță că
în raport de faptul că atât întinderea, cât și amplasamentul suprafeței de
teren care a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare menționat,
intimata nu avea motive pentru a refuza autentificarea contractului.
În consecință, având în vedere
considerentele expuse, cât și împrejurarea că intimata a respectat dispozițiile
Legii nr. 36/1995, corect s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive
ale infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. și, respectiv, art. 291 C.
pen.
Potrivit art. 385
15
pct. 1
lit. b) C. proc. pen., recursul formulat de petentul P.I. va fi respins ca
nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.
(2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.I.
împotriva sentinței penale nr. 29/ F din 11 aprilie 2006 a Curții de Apel
Pitești.
Obligă recurentul petiționar la
plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5
septembrie 2006.