ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 721/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29 din 3

septembrie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul T.G. împotriva rezoluției nr. 111/P/2005 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Suceava și a menținut soluția adoptată de procuror prin

această rezoluție.

A obligat petentul să plătească

statului suma de 80 lei RON cheltuieli judiciare.

Prin plângerea penală formulată,

petentul a solicitat a se efectua cercetări penale față de S.A., notar public

în municipiul Rădăuți, H.P și P.A., motivat de faptul că, la data de 22

ianuarie 1997, notarul a întocmit procura nr. 153, în care a menționat date

nereale, respectiv faptul că ar fi împuternicit pe P.A. să vândă un imobil

proprietatea sa, deși nu a avut această intenție, iar mandatara a folosit actul

cu ocazia întocmirii și autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 1155

din 14 ianuarie 1998, prin care H.P. a cumpărat imobilul acestuia.

După efectuarea actelor

premergătoare în cauză, prin rezoluția din 5 iulie 2005, emisă de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Suceava, în dosarul penal nr. 111/P/2005, s-a dispus,

în temeiul art. 228 raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de S.A. pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. și față de H.P. și P.A. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. și art. 291 C.

pen.

În motivarea rezoluției s-a reținut

că, în cauză, față de datele întocmirii și autentificării înscrisurilor, respectiv

22 ianuarie 1997 și 14 ianuarie 1998, și până în prezent s-a împlinit termenul

de prescripție a răspunderii penale prevăzută de art. 122 alin. (1) lit. c) C.

pen. și nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului

prescripției.

Împotriva acestei rezoluții a

formulat plângere petentul, plângere pe care a adresat-o inițial P.N.A. și care

ulterior a fost înaintată spre competentă soluționare către Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Suceava.

Prin rezoluția nr. 243/II/2 din 2

august 2005 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a dispus,

în temeiul art. 278 C. proc. pen., respingerea, ca nefondată, a plângerii.

În motivarea rezoluției s-a reținut

că, în speță, pentru nici una din faptele pentru care s-au efectuat cercetări

pedeapsa prevăzută de lege nu este mai mare de 5 ani, iar în termenul de

prescripție nu s-a împlinit nici un act care să conducă la întreruperea sau

suspendarea acestuia.

Împotriva acestei rezoluții, în

termen legal, a formulat din nou plângere petentul.

Curtea de Apel Suceava a constatat

că aceasta este nefondată întrucât în cauză rezoluțiile procurorului sunt

legale și temeinice.

Astfel, față de data întocmirii

actelor notariale, respectiv 22 ianuarie 1997 și 14 ianuarie 1998, în mod

corect s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 122 C. pen.,

privind împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, nefiind

incidente condițiile de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție.

În ceea ce privește motivul invocat

de petent în plângerea adresată instanței, precum că făptuitorii se fac

vinovați de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 și art. 255 C. pen.,

și se impune trimiterea cauzei la P.N.A., acesta este nefondat, întrucât

petentul nu a probat aceste susțineri, iar din actele premergătoare efectuate

în cauză nu rezultă indicii de existență a acestor infracțiuni.

Împotriva acestei hotărâri petentul

T.G. a declarat recurs, susținând că este nelegală și netemeinică, solicitând

condamnarea intimaților.

Recursul este nefondat.

Curtea de apel a analizat temeinic

plângerea petentului și actele dosarului și a reținut corect că în raport de

datele comiterii faptelor 22 ianuarie 1997 și 14 ianuarie 1998 și de faptul că

nu a intervenit nici un act de întrerupere a prescripției s-a îndeplinit

termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 122 alin. (1) lit.

c) C. pen.

De altfel, petiționarul nu a probat

susținerile sale, iar din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă

indicii de existență a infracțiunilor pretinse.

Față de aceste considerente și

întrucât nu rezultă nici motive care ar putea fi luate în considerare din

oficiu, recursul urmează a se respinge, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a obliga pe recurent la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul T.G. împotriva sentința penale nr. 29 din 3 octombrie

2005 a Curții de Apel Suceava.

Obligă recurentul la plata sumei de

60 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

februarie 2006.