ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 721/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 29 din 3 septembrie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.G. împotriva rezoluției nr. 111/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a menținut soluția adoptată de procuror prin această rezoluție. A obligat petentul să plătească statului suma de 80 lei RON cheltuieli judiciare. Prin plângerea penală formulată, petentul a solicitat a se efectua cercetări penale față de S.A., notar public în municipiul Rădăuți, H.P și P.A., motivat de faptul că, la data de 22 ianuarie 1997, notarul a întocmit procura nr. 153, în care a menționat date nereale, respectiv faptul că ar fi împuternicit pe P.A.

să vândă un imobil proprietatea sa, deși nu a avut această intenție, iar mandatara a folosit actul cu ocazia întocmirii și autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 1155 din 14 ianuarie 1998, prin care H.P. a cumpărat imobilul acestuia. După efectuarea actelor premergătoare în cauză, prin rezoluția din 5 iulie 2005, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în dosarul penal nr. 111/P/2005, s-a dispus, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de S.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. și față de H.P. și P.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.

și art. 291 C. pen. În motivarea rezoluției s-a reținut că, în cauză, față de datele întocmirii și autentificării înscrisurilor, respectiv 22 ianuarie 1997 și 14 ianuarie 1998, și până în prezent s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzută de art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen. și nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul, plângere pe care a adresat-o inițial P.N.A. și care ulterior a fost înaintată spre competentă soluționare către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Prin rezoluția nr. 243/II/2 din 2 august 2005 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a dispus, în temeiul art. 278 C. proc.

pen., respingerea, ca nefondată, a plângerii. În motivarea rezoluției s-a reținut că, în speță, pentru nici una din faptele pentru care s-au efectuat cercetări pedeapsa prevăzută de lege nu este mai mare de 5 ani, iar în termenul de prescripție nu s-a împlinit nici un act care să conducă la întreruperea sau suspendarea acestuia. Împotriva acestei rezoluții, în termen legal, a formulat din nou plângere petentul. Curtea de Apel Suceava a constatat că aceasta este nefondată întrucât în cauză rezoluțiile procurorului sunt legale și temeinice. Astfel, față de data întocmirii actelor notariale, respectiv 22 ianuarie 1997 și 14 ianuarie 1998, în mod corect s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 122 C. pen., privind împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, nefiind incidente condițiile de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție.

În ceea ce privește motivul invocat de petent în plângerea adresată instanței, precum că făptuitorii se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 și art. 255 C. pen., și se impune trimiterea cauzei la P.N.A., acesta este nefondat, întrucât petentul nu a probat aceste susțineri, iar din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii de existență a acestor infracțiuni. Împotriva acestei hotărâri petentul T.G. a declarat recurs, susținând că este nelegală și netemeinică, solicitând condamnarea intimaților. Recursul este nefondat. Curtea de apel a analizat temeinic plângerea petentului și actele dosarului și a reținut corect că în raport de datele comiterii faptelor 22 ianuarie 1997 și 14 ianuarie 1998 și de faptul că nu a intervenit nici un act de întrerupere a prescripției s-a îndeplinit termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen.

De altfel, petiționarul nu a probat susținerile sale, iar din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii de existență a infracțiunilor pretinse. Față de aceste considerente și întrucât nu rezultă nici motive care ar putea fi luate în considerare din oficiu, recursul urmează a se respinge, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.G. împotriva sentința penale nr. 29 din 3 octombrie 2005 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurentul la plata sumei de 60 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2006.