ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4995/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 24/ F pronunțată la 21 martie 2006 de Curtea de Apel Pitești, secția penală, în dosarul nr. 1041/1/2005, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petiționara parte vătămată I.G. împotriva rezoluției din 26 iulie 2005 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 186/P/2005, precum și împotriva Ordonanței din 1 noiembrie 2005 a aceluiași organ în dosarul nr. 1369/2005. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarea situație de fapt: Petiționarul I.G. a formulat plângere penală împotriva notarului public G.A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals și abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzută de art. 289 și 246 C. pen.

În motivarea plângerii s-a arătat că notarul G.A. a falsificat actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 2788 din 7 iunie 1984 cu privire la terenul situat în punctul P. din municipiul Curtea de Argeș, fiind instigat de numita S.G. (nora petiționarului). Petiționarul a mai susținut că S.G. a prezentat, cu ocazia soluționării unei cauze civile la Judecătoria Curtea de Argeș, procese-verbale de punere în posesie false, despre care a afirmat că i-au fost eliberate de M.C., fost membru al C.F.F. din localitate. Prin rezoluția din 26 iulie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 186/P/2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public G.A. în legătură cu săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 și 246 C. pen.

De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita S.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 291 și 292 C. pen., precum și față de făptuitorul M.C. pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 și 292 C. pen. S-a reținut că notarul public G.A. a întocmit actul de partaj voluntar nr. autentic 2788 din 7 iulie 1994, intervenit între: S.G., I.G., I.C., I.E., M.M., P.A. și P.M. Înainte de a proceda la semnarea actului s-a constatat că în cuprinsul acestuia s-au strecurat două greșeli materiale în sensul că: - în loc de suprafața totală (care urma a fi partajată) de 6.500 m.p. s-a dactilografiat 4.500 m.p.; și - în loc de 3.000 m.p., suprafață de teren care îi revenea numitei S.G.

s-a trecut suprafața de 5.000 m.p. Pentru aceste considerente părțile au solicitat modificarea actului de partaj, chiar în momentul întocmirii. Notarul public G.A. a efectuat aceste modificări cu acordul tuturor părților, semnând modificarea și aplicând ștampila conform legii. După efectuarea actelor premergătoare s-a mai stabilit că făptuitorii L.G. și N.I. nu au făcut declarații necorespunzătoare adevărului în înscrisurile autentificate sub nr. 1295 și nr. 1294 din 25 aprilie 2005, iar în ce-l privește pe făptuitorul M.C. s-a stabilit că acesta și-a respectat atribuțiile de serviciu și a întocmit legal procesele-verbale de punere în posesie din 15 iunie 1992 și 2 iunie 1994. Împotriva rezoluției sus-menționate a formulat plângere în temeiul art. 278 C. pen., petiționarul I.G., solicitând continuarea urmăririi penale împotriva făptuitorilor menționați.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin Ordonanța din 1 noiembrie 2005 (dosar nr. 1369/2005), a infirmat în parte rezoluția atacată, în sensul că a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale față de notarul public G.A., și s-a disjuns cauza față de făptuitorii S.G. și M.C., L.G. și N.I. în legătură cu săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 31 raportat la art. 289, 291 și 292 C. pen. Petiționarul, I.G., a formulat plângere atât împotriva rezoluției din 26 iulie 2005 (dosar nr. 186/P/2005) dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, cât și împotriva Ordonanței din 1 noiembrie 2005 (dosar nr. 1369/2005), criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie. Analizând actele dosarului curtea de apel a constatat că plângerea formulată nu e întemeiată și a respins-o ca atare.

Astfel, instanța a reținut, în mod corect, că în cauză au fost administrate toate probele solicitate, care confirmând nevinovăția notarului public G.A., au condus la adoptarea soluției de neîncepere a urmăririi penale. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, în termen legal, a declarat recurs petiționarul, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, apărătorul recurentului petiționar a învederat că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., susținând oral motivele de recurs, susțineri care au fost consemnate detaliat în practicaua prezentei decizii. Curtea, examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., constată că recursul declarat de I.G. este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Astfel, Curtea reține că în cauză s-a stabilit în mod corect situația de fapt, analizându-se întreaga gamă a condițiilor în care a fost încheiat actul de partaj, iar instanța de judecată în mod judicios, temeinic și motivat a pronunțat sentința prin care a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petiționarului, menținând atât rezoluția atacată cât și ordonanța din 1 noiembrie 2005, ca fiind temeinice și legale. Înalta Curte consideră că în cauză a fost făcută o evaluare justă asupra actelor efectuate de procuror care au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva lui G.A., față de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289 și 246 C. pen.

Așa cum rezultă din cauză au fost evaluate criticile formulate de petiționar în raport cu persoana făptuitorului și faptele pretins a fi săvârșite de acesta, constatându-se că notarul public G.A. a făcut modificările corespunzătoare în actul de partaj voluntar pe care l-a autentificat, cu acordul tuturor părților și în condițiile prevăzute de lege. De asemenea, nu a putut fi avută în vedere nici critica petiționarului referitoare la schimbarea încadrării faptei săvârșite de G.A. în infracțiunea prevăzută de art. 288 C. pen., în condițiile în care acesta nu a falsificat înscrisul prin contrafacerea scrierii sau prin alterarea acestuia, de natură să producă consecințe juridice, acest înscris nefiind fals, fiind încheiat la biroul notarial cu respectarea prevederilor legale.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, pe baza evaluării ansamblului probator administrat, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., și nici vreun alt caz de casare care s-ar fi putut invoca din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.G., în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul I.G. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.G. împotriva sentinței penale nr. 24/ F din 21 martie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 80 lei noi cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 septembrie 2006.