ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4995/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 24/ F

pronunțată la 21 martie 2006 de Curtea de Apel Pitești, secția penală, în

dosarul nr. 1041/1/2005, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii

formulată de petiționara parte vătămată I.G. împotriva rezoluției din 26 iulie

2005 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 186/P/2005,

precum și împotriva Ordonanței din 1 noiembrie 2005 a aceluiași organ în

dosarul nr. 1369/2005.

Pentru a pronunța această sentință

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Petiționarul I.G. a formulat

plângere penală împotriva notarului public G.A. pentru săvârșirea infracțiunii

de fals și abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzută de art. 289

și 246 C. pen.

În motivarea plângerii s-a arătat că

notarul G.A. a falsificat actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 2788

din 7 iunie 1984 cu privire la terenul situat în punctul P. din municipiul Curtea

de Argeș, fiind instigat de numita S.G. (nora petiționarului).

Petiționarul a mai susținut că S.G. a

prezentat, cu ocazia soluționării unei cauze civile la Judecătoria Curtea de

Argeș, procese-verbale de punere în posesie false, despre care a afirmat că  i-au

fost eliberate de M.C., fost membru al C.F.F. din localitate.

Prin rezoluția din 26 iulie 2005

dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 186/P/2005,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public G.A. în legătură

cu săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 și 246 C. pen.

De asemenea, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de numita S.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 291 și 292 C. pen., precum și față de făptuitorul M.C. pentru

infracțiunile prevăzute de art. 289 și 292 C. pen.

S-a reținut că notarul public G.A. a

întocmit actul de partaj voluntar nr. autentic 2788 din 7 iulie 1994,

intervenit între: S.G., I.G., I.C., I.E., M.M., P.A. și P.M.

Înainte de a proceda la semnarea

actului s-a constatat că în cuprinsul acestuia s-au strecurat două greșeli

materiale în sensul că:

- în loc de suprafața totală (care

urma a fi partajată) de 6.500 m.p. s-a dactilografiat 4.500 m.p.; și

- în loc de 3.000 m.p., suprafață de

teren care îi revenea numitei S.G. s-a trecut suprafața de 5.000 m.p.

Pentru aceste considerente părțile

au solicitat modificarea actului de partaj, chiar în momentul întocmirii.

Notarul public G.A. a efectuat aceste modificări cu acordul tuturor părților,

semnând modificarea și aplicând ștampila conform legii.

După efectuarea actelor

premergătoare s-a mai stabilit că făptuitorii L.G. și N.I. nu au făcut

declarații necorespunzătoare adevărului în înscrisurile autentificate sub nr. 1295

și nr. 1294 din 25 aprilie 2005, iar în ce-l privește pe făptuitorul M.C. s-a

stabilit că acesta și-a respectat atribuțiile de serviciu și a întocmit legal procesele-verbale

de punere în posesie din 15 iunie 1992 și 2 iunie 1994.

Împotriva rezoluției sus-menționate

a formulat plângere în temeiul art. 278 C. pen., petiționarul I.G., solicitând

continuarea urmăririi penale împotriva făptuitorilor menționați.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, prin Ordonanța din 1 noiembrie 2005 (dosar nr. 1369/2005), a infirmat

în parte rezoluția atacată, în sensul că a menținut soluția de neîncepere a

urmăririi penale față de notarul public G.A., și s-a disjuns cauza față de făptuitorii

S.G. și M.C., L.G. și N.I. în legătură cu săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 31 raportat la art. 289, 291 și 292 C. pen.

Petiționarul, I.G., a formulat

plângere atât împotriva rezoluției din 26 iulie 2005 (dosar nr. 186/P/2005)

dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, cât și împotriva

Ordonanței din 1 noiembrie 2005 (dosar nr. 1369/2005), criticându-le pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Analizând actele dosarului curtea de

apel a constatat că plângerea formulată nu e întemeiată și a respins-o ca

atare.

Astfel, instanța a reținut, în mod

corect, că în cauză au fost administrate toate probele solicitate, care

confirmând nevinovăția notarului public G.A., au condus la adoptarea soluției

de neîncepere a urmăririi penale.

Împotriva sentinței pronunțate de

instanța de fond, în termen legal, a declarat recurs petiționarul, care a

criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, apărătorul recurentului

petiționar a învederat că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 17 C. proc. pen., susținând oral motivele de recurs,

susțineri care au fost consemnate detaliat în practicaua prezentei decizii.

Curtea, examinând hotărârea atacată

sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de I.G.

este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel, Curtea reține că în cauză

s-a stabilit în mod corect situația de fapt, analizându-se întreaga gamă a

condițiilor în care a fost încheiat actul de partaj, iar instanța de judecată

în mod judicios, temeinic și motivat a pronunțat sentința prin care a fost

respinsă, ca nefondată, plângerea petiționarului, menținând atât rezoluția

atacată cât și ordonanța din 1 noiembrie 2005, ca fiind temeinice și legale.

Înalta Curte consideră că în cauză a

fost făcută o evaluare justă asupra actelor efectuate de procuror care au

condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva lui G.A., față de

care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 289 și 246 C. pen.

Așa cum rezultă din cauză au fost

evaluate criticile formulate de petiționar în raport cu persoana făptuitorului

și faptele pretins a fi săvârșite de acesta, constatându-se că notarul public G.A.

a făcut modificările corespunzătoare în actul de partaj voluntar pe care l-a

autentificat, cu acordul tuturor părților și în condițiile prevăzute de lege.

De asemenea, nu a putut fi avută în

vedere nici critica petiționarului referitoare la schimbarea încadrării faptei

săvârșite de G.A. în infracțiunea prevăzută de art. 288 C. pen., în condițiile

în care acesta nu a falsificat înscrisul prin contrafacerea scrierii sau prin

alterarea acestuia, de natură să producă consecințe juridice, acest înscris nefiind

fals, fiind încheiat la biroul notarial cu respectarea prevederilor legale.

În raport cu cele menționate, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a pronunțat o soluție

legală și temeinică, pe baza evaluării ansamblului probator administrat,

nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C.

proc. pen., și nici vreun alt caz de casare care s-ar fi putut invoca din oficiu

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.G., în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petiționarul I.G. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.G.

împotriva sentinței penale nr. 24/ F din 21 martie 2006 a Curții de Apel Pitești,

secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 80 lei noi cu

titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

septembrie 2006.