ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3137/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Petiționarul P.I. a formulat

plângere penală, adresată Parchetului, împotriva notarului public V.M.,

învinuind-o de săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals, cu

ocazia autentificării actului de vânzare-cumpărare nr. 1966 din 14 mai 2004

încheiat între I.L., prin mandatar și B.M., privind înstrăinarea unei suprafețe

de teren de 1394,71 mp., situat în intravilanul localității Ștefănești, jud.

Argeș.

Petentul a invocat faptul că

notarul public a autentificat actul de vânzare-cumpărare, fără să existe acte

care să ateste cu certitudine dreptul de proprietate al vânzătoarei, atât cu

privire la întinderea suprafeței de teren cât și referitoare la amplasamentul

acesteia.

Prin rezoluția nr.

227/P/2004 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus neînceperea

urmăririi penale împotriva notarului, cu motivarea că faptele reclamate nu

există, în sensul că notarul a consemnat în cuprinsul actului date care

corespund adevărului.

Plângerea petentului

împotriva acestei rezoluții a fost respinsă, ca neîntemeiată, de Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, conform adresei nr. 141 din

3 februarie 2005.

La 11 februarie 2005,

petentul a adresat Curții de Apel Pitești în conformitate cu dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., plângere împotriva soluției de neînceperea

urmăririi penale, susținând că datorită faptului că notarul public V.M. și-a

încălcat atribuțiile de serviciu, a fost grav prejudiciat, încălcându-i-se

dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 200 mp care se

suprapune peste terenul ce a fost înstrăinat cumpărătorului B.M., precum și a

construcției unei case compuse din parter și etaj, edificată legal pe acel

teren.

Analizând plângerea astfel

formulată în raport de dispozițiile legii nr. 36/1995 privind activitatea

notarială, Curtea precizează că este întemeiată.

Astfel, în baza art. 45 din

legea sus-arătată, notarul public are obligația deslușirii raporturilor reale

dintre părți, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate

cu legea, să ceară părților documentele justificative necesare pentru

încheierea actului, sau va putea obține el însuși documentația necesară.

Potrivit art. 51,

neprezentarea documentelor necesare, sau prezentarea ei incompletă, de către

părți, conduce la respingerea îndeplinirii actului notarial.

Or, notarul public V.M. cu

ocazia autentificării actului de vânzare-cumpărare nr. 1966 din 14 mai 2004, nu

a solicitat vânzătoarei să prezinte actele de proprietate cu privire la terenul

în suprafață de 139 mp care a constituit obiectul vânzării.

Adeverința din 15 decembrie

1999 eliberată de Comisia Comunală Ștefănești se referă la o suprafață de 7,66

ha, atât cât se menționează și în procesul verbal din 1 iulie 1992 de punere în

posesie, în timp ce în adeverința eliberată de Primăria Ștefănești la 13 mai

2004 se menționează că vânzătoarea este înscrisă în registrul agricol cu o

suprafață de 49.900 mp.

Aceste acte nu dovedesc însă

întinderea și amplasamentul suprafeței de teren de 1394 mp, vândută, de I.L.,

în cadrul celor 7,66 ha cu privire la care s-a reconstituit ei dreptul de

proprietate.

De asemeni, Curtea consideră

că notarul trebuia să solicite părților să prezinte titlul de proprietate, nu

numai niște adeverințe care nu îndeplinesc condițiile de dovedire a dreptului

de proprietate.

Așa fiind, Curtea consideră

că sentința penală nr. 16 din 15 martie 2005 a Curții de Apel Pitești, este

netemeinică și nelegală, atâta timp cât reține greșit că mențiunile din

contractul de vânzare-cumpărare au corespondent în titlurile de proprietate

atașate „cererii de vânzare-cumpărare” și că în sarcina notarului public nu

poate fi reținută săvârșirea vreunei infracțiuni.

Drept urmare, în baza art.

385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea urmează a admite

recursul, va casa hotărârea atacată și în temeiul art. 278

1

pct. 8

lit. b) C. proc. pen., va desființa rezoluția nr. 227/P/2004 din 11 ianuarie

2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și va trimite cauza

procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimata V.M. Se va

verifica în ce măsură au fost respectate dispozițiile art. 45 și art. 51 din

Legea nr. 36/1995 cu ocazia autentificării actului de vânzare-cumpărare nr.

1966/2004 dacă au fost lămurite raporturile reale dintre părți precum și

întinderea și amplasarea drepturilor de proprietate ale vânzătoarei sau dacă a

fost verificată schița provizorie în care se evidenția construcția unei case pe

terenul în litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de petiționarul P.I. împotriva sentinței penale nr. 16/ F din

15 martie 2005 a Curții de Apel Pitești.

Casează sentința penală

sus-menționată, desființează rezoluția nr. 227/P/2004 din 11 ianuarie 2005 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și trimite cauza procurorului în

vederea începerii urmăririi penale față de V.M., pentru faptele reclamate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 mai 2005.