ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4447/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1182 din 4 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția civilă, în dosarul nr. 6619/2003 s-a respins plângerea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, formulată de petentul M.C.M. împotriva hotărârii nr. 10241 din 28 iulie 2003 emisă de Prefectura Mehedinți, hotărâre prin care i s-a refuzat restituirea în natură sau plata de despăgubiri privind un locomobil și o batoză de treierat ce au aparținut numitului M.M., și care au fost preluate abuziv în anul 1952, odată cu pământul proprietatea acestuia. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că plângerea formulată de petiționarul M.C.M. este inadmisibilă, fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, întrucât a fost formulată în nume propriu, cu depășirea limitelor procurii generale date de autorul său, M.M.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel M.C.M., în calitate de procurator al bunicului său, M.M., arătând că s-a făcut dovada confiscării abuzive a bunurilor obiect al notificării, nu se cunoaște care a fost soarta acestora, respectiv, dacă au fost distruse, casate sau înlocuite, iar Prefectura Mehedinți a tergiversat soluționarea cauzei inclusiv după apariția Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. Numita S.P. a formulat întâmpinare, arătând că are calitate procesuală activă, ca unică moștenitoare a defunctului M.M., decedat la 19 mai 2002, și că, la rândul său, îl împuternicește pe M.C.M., fiul său și nepotul decedatului, să o reprezinte, depunând în acest sens la dosarul cauzei procura autentificată sub nr. 847 din 26 februarie 2004 de BNP I.Ș.

și certificatul de moștenitor nr. 25/26 februarie 2004. Prin decizia civilă nr. 615 din 25 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, în dosarul nr. 586/civ/2003, s-a admis apelul, s-a anulat sentința atacată și s-a reținut cauza spre rejudecare. Prin decizia civilă nr. 2344 din 08 iulie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, în dosarul nr. 3348/Civ./2004, s-a respins acțiunea formulată de contestatorul M.M., prin reprezentantul său M.C.M. și continuată de succesoarea S.P., reținându-se că în cauză nu s-a făcut dovada că bunurile au fost preluate odată cu imobilul teren și nici dovada preluării abuzive a acestuia. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta S.P., solicitând admiterea acestuia în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță astfel cum a fost formulată.

Pe parcursul soluționării recursului a intervenit decesul reclamantei S.P., motiv pentru care judecata pricinii a fost suspendată în temeiul art. 243 alin. (1) pct. l C. proc. civ. prin încheierea din 7 iunie 2006. La data de 10 ianuarie 2007, mandatarul reclamantei, numitul M.C.M., a formulat cerere de repunere pe rol și introducerea în cauză a fratelui său, M.L. Prin încheierea de ședință din 7 martie 2007 s-a acordat termen în vederea depunerii certificatului de moștenitor de pe urma defunctei S.P., iar prin încheierea de ședință din 2 mai 2007 judecarea pricinii a fost suspendată în temeiul art. 155 1 C. proc. civ., pentru nedepunerea actelor solicitate de către instanță. Prin cererea formulată la data de 11 mai 2007, numitul M.C.M.

a solicitat din nou repunerea pe rol a cauzei, iar prin încheierea de ședință din 19 martie 2008 s-a dispus menținerea măsurii suspendării judecării recursului conform art. 155 1 C. proc. civ. La data de 4 mai 2010 cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea discutării perimării recursului. Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Recursul reclamantei a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 22 noiembrie 2004, judecata acestuia fiind suspendată inițial la data de 7 iunie 2006, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar apoi suspendată succesiv, în temeiul art. 155 1 C. proc.

civ. la data de 2 mai 2007, iar apoi la 19 martie 2008, dată de la care nici una din părți nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina care, din oficiu, a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., părțile fiind legal citate pentru termenul din 15 septembrie 2010. Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză, „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de un an". Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție. Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege. In speță, de la data când a intervenit ultima suspendare, respectiv, 19 martie 2008, și până la data repunerii pe rol din oficiu, și anume, 4 mai 2010, nici una din părți nu a întrerupt cursul judecății, lăsând în nelucrare recursul.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții, Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și perimarea recursului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta S.P. împotriva deciziei nr. 2344 din 8 iulie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2010.