ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4447/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1182 din 4 noiembrie 2003, pronunțată de

Tribunalul Mehedinți, secția civilă, în dosarul

nr. 6619/2003

s-a respins

plângerea

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, formulată de petentul M.C.M.

împotriva hotărârii nr. 10241 din 28 iulie 2003 emisă de Prefectura Mehedinți,

hotărâre prin care i s-a refuzat restituirea în natură sau plata de despăgubiri

privind un locomobil și o batoză de treierat ce au aparținut numitului M.M., și

care au fost preluate abuziv în anul 1952, odată cu pământul proprietatea

acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut că plângerea formulată de petiționarul M.C.M. este

inadmisibilă, fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă,

întrucât a fost formulată în nume propriu, cu depășirea limitelor procurii

generale date de autorul său, M.M.

Împotriva acestei sentințe a formulat

apel M.C.M., în calitate de procurator al bunicului său, M.M., arătând că s-a

făcut dovada confiscării abuzive a bunurilor obiect al notificării, nu se

cunoaște care a fost soarta acestora, respectiv, dacă au fost distruse, casate

sau înlocuite, iar Prefectura Mehedinți a tergiversat soluționarea cauzei

inclusiv după apariția Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Numita S.P. a formulat întâmpinare,

arătând că are calitate procesuală activă, ca unică moștenitoare a defunctului M.M.,

decedat la 19 mai 2002, și că, la rândul său, îl împuternicește pe M.C.M., fiul

său și nepotul decedatului, să o reprezinte, depunând în acest sens la dosarul

cauzei procura autentificată sub nr. 847 din 26 februarie 2004 de BNP I.Ș. și

certificatul de moștenitor nr. 25/26 februarie 2004.

Prin

decizia civilă nr. 615 din 25 martie 2004 pronunțată de Curtea de

Apel

Craiova, secția civilă, în dosarul nr. 586/civ/2003, s-a admis apelul, s-a

anulat sentința atacată și s-a reținut cauza spre rejudecare.

Prin

decizia civilă nr. 2344 din 08 iulie 2004 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova,

secția civilă, în dosarul nr. 3348/Civ./2004, s-a respins acțiunea formulată de

contestatorul M.M., prin reprezentantul său M.C.M. și continuată de succesoarea

S.P., reținându-se că în cauză nu s-a făcut dovada că bunurile au fost preluate

odată cu imobilul teren și nici dovada preluării abuzive a acestuia.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs reclamanta S.P., solicitând admiterea acestuia în sensul admiterii

acțiunii introductive de instanță astfel cum a fost formulată.

Pe parcursul soluționării recursului a

intervenit decesul reclamantei S.P., motiv pentru care judecata pricinii a fost

suspendată în temeiul art. 243 alin. (1) pct. l C. proc. civ. prin încheierea

din 7 iunie 2006.

La data de 10 ianuarie 2007, mandatarul

reclamantei, numitul M.C.M., a formulat cerere de repunere pe rol și

introducerea în cauză a fratelui său, M.L.

Prin încheierea de ședință din 7 martie

2007 s-a acordat termen în vederea depunerii certificatului de moștenitor de pe

urma defunctei S.P., iar prin încheierea de ședință din 2 mai 2007 judecarea

pricinii a fost suspendată în temeiul art. 155

1

C. proc. civ.,

pentru nedepunerea actelor solicitate de către instanță.

Prin cererea formulată la data de 11 mai

2007, numitul M.C.M. a solicitat din nou repunerea pe rol a cauzei, iar prin

încheierea de ședință din 19 martie 2008 s-a dispus menținerea măsurii suspendării

judecării recursului conform art. 155

1

C. proc. civ.

La data de 4 mai 2010 cauza a fost repusă

pe rol din oficiu, în vederea discutării perimării recursului.

Analizând

lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul reclamantei a fost înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, la data de 22 noiembrie 2004, judecata acestuia fiind suspendată

inițial la data de 7 iunie 2006, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., iar apoi suspendată succesiv, în temeiul art. 155

1

C. proc.

civ. la data de 2 mai 2007, iar apoi la 19 martie 2008, dată de la care nici

una din părți nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare

pricina care, din oficiu, a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării

conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., părțile fiind legal citate pentru

termenul din 15 septembrie 2010.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,

incident în cauză, „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima

de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina

părții mai mult de un an".

Perimării i s-a atribuit o natură

juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru

nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare,

dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură,

în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de

perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea

procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este

reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și

în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni însă perimarea, este

necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei

părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de

stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

In speță, de la data când a intervenit

ultima suspendare, respectiv, 19 martie 2008, și până la data repunerii pe rol

din oficiu, și anume, 4 mai 2010, nici una din părți nu a întrerupt cursul

judecății, lăsând în nelucrare recursul.

Față de cele ce preced, având în vedere

că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții, Înalta Curte

constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și

perimarea recursului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanta S.P. împotriva deciziei nr. 2344 din 8 iulie

2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

15 septembrie 2010.