ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5430/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin plângerea înregistrată sub nr. 4799 din 16 iulie 2002 petentul A.I.

a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească să dispună anularea

dispoziției nr. 180 din 5 iunie 2000 emisă de Primarul comunei Dragomirești,

județul Maramureș, prin care s-a respins notificarea nr. 4/2001 privind

acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul din Dragomirești

nr. 1128 (nr. vechi 45).

În motivarea plângerii se arată că

prin sentința penală nr. 141 din 3 martie 1950 N.I. a fost condamnat și s-a

dispus confiscarea averii acestuia, reținându-se vinovăția pentru delictul de

uneltire contra ordinii sociale. Toate bunurile au fost confiscate, familia

fiind evacuată din locuință, care a fost sigilată, întreaga avere fiind predată

în custodia Comitetului provizoriu al comunei Dragomirești, aspecte consemnate

în procesul-verbal din 14 aprilie 1950.

Între anii 1950–1954 familia

contravenientului a plătit chirie pentru folosință Comisiei, iar în anul 1954

casa a fost demolată, materialul lemnos rezultat fiind incorporat în

construcțiile Băilor vechi de tratament din comuna Dragomirești, aflate în

patrimoniul Consiliului local Dragomirești.

Petentul a învederat că este soțul

supraviețuitor al fiicei proprietarului bunurilor preluate abuziv, fiind

îndreptățit la măsuri reparatorii.

Prin sentința civilă 144 din 2

februarie 2003 Tribunalul Maramureș a respins plângerea petentului A.I.

împotriva dispoziției nr. 180 din 5 iunie 2002 emisă de Primarul comunei

Dragomirești.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut că prin Dispoziția nr. 180 din 5 iunie 2002, Primarul

comunei Dragomirești a respins pretențiile solicitate conform notificării nr.

4/2001, de către A.I. și O.I. cu măsuri reparatorii în echivalent pentru

imobilul situat în comuna Dragomirești nr. 1128, cu motivarea că acesta nu a

fost intabulat niciodată ca proprietatea Statului Român și nici înscris în

inventarul comunei Dragomirești, nefiind întrunite cerințele prevăzute de Legea

nr. 10/2001 pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.

Dispoziția emisă de Primarul comueni

Dragomirești nu a fost contestată de către descendenții M.A., decedată la 3

august 1990 (A.I. și O.I.) moștenitoarea (fiica) proprietarului tabular al

imobilului, N.I.

S-a reținut că petentul este tatăl

celor doi și soțul supraviețuitor al M.A., nefiind cuprins în dispoziție care

nu are vocație succesorală și pe cale de consecință nici calitate procesuală

activă.

Prin apelul declarat de contestatori

se critică hotărârea instanței de fond pentru greșita soluționare a cauzei pe

excepția lipsei calității sale procesuale active, în condițiile în care a

dovedit calitatea sa de moștenitor după proprietarul de la care s-a preluat

abuziv imobilul, prin succesiuni succesive, conform certificatului de

moștenitor nr. 41/2002.

Se mai susține că omisiunea sa din

dispoziția contestată se datorează necunoașterii procedurii de soluționare a

notificărilor la Legea nr. 10/2001 de către persoanele abilitate.

Apelul a fost respins ca nefondat

prin decizia civilă nr. 94 din 4 iunie 2003 a Curții de Apel Cluj.

Față de criticile formulate s-a

reținut că apelantul, prevalându-se de calitatea sa de moștenitor a lui N.I. a

formulat o notificare separată de a fiilor săi A.I. și O.I., care nu a fost

soluționată.

Dispoziția contestată de A.I. vizează

soluționarea notificării petenților A.I. și O.I., astfel că plângerea enunțată

de el împotriva acestei dispoziții apare ca fiind formulată de o persoană fără

legitimare procesuală activă, dreptul său la exercitarea căii de atac nefiind

încă născut.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs contestatorul A.I. invocând în drept motivele prevăzute de art. 304 pct.

8, 9, 10 C. proc. civ.

Ca și în apel, recurentul prezintă

starea de fapt a cauzei și modalitatea în care imobilul în discuție a fost

preluat de stat prin confiscarea de la proprietarul N.I., socrul său.

Referitor la împrejurarea că nu a

fost menționat în dispoziția contestată, învederează că este vorba despre o

omisiune a Primarului comunei Dragomirești, județul Maramureș care nu cunoaște

procedura pentru soluționarea notificărilor formulate în baza Legii nr.

10/2001.

În privința calității procesuale

active, precizează că este dovedită prin certificatul de moștenitor nr. 41/2002

emis de Biroul Notarului Public S.C., ce atestă calitatea de moștenitor după

N.I. prin succesiuni succesive. Se mai arată că a formulat notificare separat

de fii săi, dar pentru că au în discuție același imobil, dosarele trebuiau

conexate și soluționate împreună. Procedându-se astfel, prin neincluderea sa în

dispoziția nr. 180/2002 s-a săvârșit un abuz și o îngrădire a dreptului său de

a formula contestație.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente.

Se impune a fi reținut în primul

rând că recursul nu e structurat conform prevederilor art. 303 raportat la art.

304 pct. 1–10 C. proc. civ.

Simpla indicare a pct. 8–10 ale art.

304 C. proc. civ la începutul motivării recursului, fără ca acestea să fie

dezvoltate separat, crează o dificultate majoră pentru analizarea criticilor

formulate în recurs și încalcă normele de procedură.

Din ampla motivare nu poate fi

evidențiat motivul prevăzut la pct. 8 din art. 304 C. proc. civ.

Mai este de menționat că instanțele

de fond și apel au soluționat cauza pe o excepție, respectiv aceea a lipsei

calității procesuale active a contestatorului, celelalte aspecte privind fondul

cauzei, nefiind pertinente rezolvării recursului.

În ceea ce privește modul de

soluționare a excepției urmează a se constata că instanțele au reținut în mod

temeinic și legal că potrivit certificatului de moștenitor nr. 41 din 2

decembrie 2002 eliberat de Notarul Public S.C., N.I.(proprietarul imobilului) a

decedat la 21 septembrie 1980, unica moștenitoare fiind fiica lui A.M.,

decedată și ea la 3 august 1990. Moștenitorii acesteia sunt contestatorul A.I.

în calitate de soț supraviețuitor, A.I. și O.I. în calitate de descendenți.

Invocând dispozițiile art. 2 lit. b)

din Legea nr. 10/2001 și prevalându-se de calitatea de moștenitori după N.I.,

prin succesiuni succesive, în temeiul art. 21 din aceeași lege prin cereri

separate, pe de o parte I.A., iar pe de altă parte A.I. și O.I. au notificat

Primăria comunei Dragomirești pentru a li se restitui imobilul confiscat,

notificări ce s-au comunicat prin același executor judecătoresc.

Conform înscrisurilor din dosarul

nr. 4799/2002 al Tribunalului Maramureș se reține că s-a soluționat prin

dispoziția nr. 180 din 5 iunie 2002 a Primarului comunei Dragomirești doar

notificarea numiților A.I. și O.I. în sensul respingerii ei.

Potrivit art. 24 alin. (1) și (7)

din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită la măsuri reparatorii, care a notificat

în termen deținătorul imobilului, este îndreptățită să atace în justiție

decizia sau dispoziția motivată prin care s-a respins notificarea.

Notificarea adresată de

contestatorul A.I. nu a fost soluționată până în prezent, așa cum prevede

legea, împrejurare față de care plângerea, apare a fi formulată de o persoană

fără legitimare procesuală activă.

Atâta timp cât notificarea sa nu a

fost soluționată printr-o decizie sau dispoziție, care să-i fie comunicată,

dreptul prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 pentru exercitarea

căii de atac nu s-a născut încă.

Față de aceste considerente,

criticile formulate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9–10 C. proc. civ.

sunt nefondate, lipsa calității procesuale active a contestatorului constituind

un impediment legal pentru cercetarea contestației pe fond, așa cum corect s-a

reținut prin decizia recurată.

În consecință, urmează ca recursul

de față să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul A.I. împotriva deciziei nr. 94 din 4 iunie 2003 a Curții de Apel

Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie

2004.