ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3425/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 104 din 26 februarie 2002, Tribunalul Galați a admis plângerea petentului B.S. și în consecință a anulat dispoziția nr. 599 din 28 decembrie 2001 emisă de Primăria Tecuci și a menținut dispoziția nr. 490/2001 a aceleiași primării. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că petentul a dobândit imobilul situat în Tecuci, prin contractul de vânzare-cumpărare din 27 septembrie 1957, înstrăinarea în favoarea lui fiind autorizată prin actul nr. 7920 din 26 septembrie 2001, eliberat de fostul Sfat popular al orașului Tecuci. Municipiul Tecuci prin primar, căruia petentul s-a adresat pentru restituirea imobilului, a emis dispoziția nr. 490 din 9 octombrie 2001 prin care a propus petentului acordarea despăgubirilor bănești, având în vedere că imobilul a fost în totalitate demolat.

Motivând această măsură, primăria a menționat în cuprinsul deciziei că imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, așa cum rezultă din adresa nr. 7195 din 23 septembrie 1964, că petentul este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului și că cererea lui formulată în temeiul Legii nr. 112/1995 a fost respinsă prin hotărârea nr. 109 din 28 noiembrie 1996, motivat de faptul că imobilul este demolat. Ulterior, la 28 decembrie 2001, intimatul a revenit asupra dispoziției nr. 490 din 9 octombrie 2001 și a emis dispoziția nr. 559/2001 prin care a revocat-o pe cea dintâi, respingând cererea petentului de restituire prin echivalent a imobilului. Această din urmă dispoziție a fost atacată de petent în instanță, plângerea lui a fost admisă, tribunalul anulând actul atacat și menținând dispoziția anterioară.

Apelul introdus de intimatul Municipiul Tecuci prin primar împotriva hotărârii primei instanțe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Galați prin decizia civilă nr. 48/A din 23 august 2002. Analizând criticile apelantului, care au la bază adresa nr. 6600 din 24 octombrie 2001 a Prefecturii Galați, instanța de apel a reținut că petentul a făcut dovada calității sale de proprietar cu actul de vânzare-cumpărare, care produce efecte juridice chiar dacă nu a fost încheiat în formă autentică, autorizația de înstrăinare emisă cu o zi înaintea încheierii contractului de vânzare-cumpărare este valabilă, deși ulterior emitenta a revenit asupra ei, iar chitanțele de plată a impozitului pe clădire sunt pe numele proprietarului anterior, dar au fost depuse de petent care a arătat că nu a putut face transcrierea din lipsa banilor și contractul precizează plata prețului integral și faptul că la data încheierii lui cumpărătorii au intrat în posesia și proprietatea imobilului.

Împotriva deciziei a declarat recurs Municipiul Tecuci prin primar, cerând admiterea lui și desființarea hotărârii recurate. Adresa nr. 6600 din 24 ianuarie 2001 a Prefecturii Galați a fost emisă în exercitarea dreptului de control cu privire la actele administrative adoptate și nu sunt precizări, cum eronat a calificat-o instanța de apel. Intimatul-petent, susține recurentul, nu a făcut dovada că a fost prezent la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și depunerea chitanțelor privind plata impozitului pe clădire de către intimat nu are nici o relevanță. Recurentul mai critică hotărârea și pentru refuzul instanței de a introduce în cauză Ministerul Finanțelor, care, în numele statului, acordă despăgubiri.

Recursul Municipiului Tecuci prin primar este nefondat. Conținutul adresei nr. 6600 din 24 ianuarie 2001 a Prefecturii Galați a fost examinat de instanța de apel, s-a dat răspuns fiecăruia dintre aspectele relevate și justețea soluției nu este afectată de calificarea dată în considerentele hotărârii, unde adresa și cuprinsul ei au fost apreciate ca precizări. Afirmația recurentului privind absența intimatului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare este inexactă, infirmată de conținutul înscrisului în care se face referire la „B.S. și B.G. soție, în calitate de cumpărători”, iar pe verso apare semnătura lui B.S. cu indicarea actului său de identitate, vânzătorii certificând că B.S.

„intră în deplina proprietate a imobilului cumpărat”, prețul fiind integral achitat de cumpărător la 27 septembrie 1958. În dezacord cu susținerea recurentului, instanța constată că prezentarea de către intimat a unui număr mare de chitanțe care atestă plata impozitului pe clădire în intervalul 1958-1963, chiar dacă plătitor apare S.B., proprietara inițială, constituie o dovadă puternică în sprijinul ideii că intimatul a dobândit proprietatea asupra imobilului, chitanțele fiind coroborate cu celelalte probe administrate. Cererea formulată de recurent în apel privind introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor a fost corect respinsă de instanță în temeiul art. 294 alin. (1) C. proc. civ. Pentru considerentele expuse recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Tecuci prin Primar împotriva deciziei nr. 48/A din 23 august 2002 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2003.