ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3425/2003

Asupra recursului

de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 104 din 26 februarie 2002,

Tribunalul  Galați a admis plângerea petentului B.S. și în consecință a anulat

dispoziția nr. 599 din 28 decembrie 2001 emisă de Primăria Tecuci și a menținut

dispoziția nr. 490/2001 a aceleiași primării.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că

petentul a dobândit imobilul situat în Tecuci, prin contractul de

vânzare-cumpărare din 27 septembrie 1957, înstrăinarea în favoarea lui fiind

autorizată prin actul nr. 7920 din 26 septembrie 2001, eliberat de fostul Sfat

popular al orașului Tecuci.

Municipiul Tecuci prin primar, căruia petentul

s-a adresat pentru restituirea imobilului, a emis dispoziția nr. 490 din 9

octombrie 2001 prin care a propus petentului acordarea despăgubirilor bănești,

având în vedere că imobilul a fost în totalitate demolat.

Motivând această măsură, primăria a menționat în

cuprinsul deciziei  că imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950,

așa cum rezultă din adresa nr. 7195 din 23 septembrie 1964, că petentul este

titularul dreptului de proprietate asupra imobilului și că cererea lui

formulată în temeiul Legii nr. 112/1995 a fost respinsă prin hotărârea nr. 109

din 28 noiembrie  1996, motivat de faptul că imobilul este demolat.

Ulterior, la 28 decembrie 2001, intimatul a

revenit asupra dispoziției nr. 490 din 9 octombrie 2001 și a emis dispoziția

nr. 559/2001 prin care a revocat-o pe cea dintâi, respingând cererea petentului

de restituire prin echivalent a imobilului.

Această din urmă dispoziție a fost atacată de

petent în instanță, plângerea lui a fost admisă, tribunalul anulând actul

atacat și menținând dispoziția anterioară.

Apelul introdus de intimatul Municipiul Tecuci

prin primar împotriva hotărârii primei instanțe a fost respins ca nefondat de

Curtea de Apel Galați prin decizia civilă nr. 48/A din 23 august  2002.

Analizând criticile apelantului, care au la bază

adresa nr. 6600 din 24 octombrie 2001 a Prefecturii Galați, instanța de apel a

reținut că petentul a făcut dovada calității sale de proprietar cu actul de

vânzare-cumpărare, care produce efecte juridice chiar dacă nu a fost încheiat

în formă autentică, autorizația de înstrăinare emisă cu o zi înaintea

încheierii contractului de vânzare-cumpărare este valabilă, deși ulterior

emitenta a revenit asupra ei, iar chitanțele de plată a impozitului pe clădire

sunt pe numele proprietarului anterior, dar au fost depuse de petent care a

arătat că nu a putut face transcrierea din lipsa banilor și contractul

precizează plata prețului integral și faptul că la data încheierii lui

cumpărătorii au intrat în posesia și proprietatea imobilului.

Împotriva deciziei a declarat recurs Municipiul

Tecuci prin primar, cerând admiterea lui și desființarea hotărârii recurate.

Adresa nr. 6600 din 24 ianuarie 2001 a

Prefecturii Galați a fost emisă în exercitarea dreptului de control cu privire

la actele administrative adoptate și nu sunt precizări, cum eronat a

calificat-o instanța de apel.

Intimatul-petent, susține recurentul, nu a făcut

dovada că a fost prezent la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și

depunerea chitanțelor privind plata impozitului pe clădire de către intimat nu

are nici o relevanță.

Recurentul mai critică hotărârea și pentru

refuzul instanței de a introduce în cauză Ministerul Finanțelor, care, în

numele statului, acordă despăgubiri.

Recursul Municipiului Tecuci prin primar este

nefondat.

Conținutul adresei nr. 6600 din 24 ianuarie 2001

a Prefecturii Galați a fost examinat de instanța de apel, s-a dat răspuns

fiecăruia dintre aspectele relevate și justețea soluției nu este afectată de

calificarea dată în considerentele hotărârii, unde adresa și cuprinsul ei au

fost apreciate ca precizări.

Afirmația recurentului privind absența

intimatului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare este inexactă,

infirmată de conținutul înscrisului în care se face referire la „B.S. și B.G.

soție, în calitate de cumpărători”, iar pe verso apare semnătura lui B.S. cu

indicarea actului său de identitate, vânzătorii certificând că B.S. „intră în

deplina proprietate a imobilului cumpărat”, prețul fiind integral achitat de

cumpărător la 27 septembrie 1958.

În dezacord cu susținerea recurentului, instanța

constată că prezentarea de către intimat a unui număr mare de chitanțe care

atestă plata impozitului pe clădire în intervalul 1958-1963, chiar dacă

plătitor apare S.B., proprietara inițială, constituie o dovadă puternică în

sprijinul ideii că intimatul a dobândit proprietatea asupra imobilului,

chitanțele fiind coroborate cu celelalte probe administrate.

Cererea formulată de recurent în apel privind

introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor a fost corect respinsă de

instanță în temeiul art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse

recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta

Primăria Municipiului Tecuci prin Primar împotriva  deciziei nr. 48/A din 23

august 2002 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi  17 septembrie 2003.