ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1672/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

B.E. a chemat în judecată Statul

Român prin Primăria orașului Târgu Lăpuș și pe B.D., T.V. și Cooperativa C.L.

pentru a fi obligași pârâții să-i restituie în deplină proprietate și folosință

imobilul înscris în C.F. nr. 2081 Târgu Lăpuș cu nr. top 502 rând 1, casă cu

patru camere, anexe gospodărești și teren în suprafață de 687 stânjeni pătrați

intabulat în prezent în favoarea Statului Român conform C.F. menționat partea a

II-a 1 și 2, imobil preluat de pârâți fără titlu legal.

A mai solicitat reclamantul desființarea-anularea

tuturor actelor încheiate de pârâți cu privire la imobil ca fiind lovite de

nulitate absolută și radierea-rectificarea în cartea funciară a dreptului de

proprietate înscris în favoarea Statului Român și al celorlalți pârâți și restabilirea

situației anterioare de carte funciară în favoarea autorului său B.G.

În motivarea acțiunii reclamantul a

susținut că imobilul înscris în C.F. nr. 2081 Tg. Lăpuș cu nr. top 502

constituia proprietatea autorului B.G. dobândit prin cumpărare, însă a fost

preluat abuziv de stat în anul 1960, care s-a intabulat în C.F. fără titlu,

prin încălcarea art. 6 din Legea nr. 218/1998 a pactelor și tratatelor semnate

de România, a dispozițiilor art. 480 C. civ., a Legii nr. 115/1938 și Legii nr.

10/2001. Totodată reclamantul a cerut ca pârâții să prezinte înscrisurile în

baza cărora dețin imobilul în dispută.

Judecătoria Tg. Lăpuș, prin sentința

civilă nr. 665 din 26 septembrie 2002 a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș.

Ulterior, reclamantul și-a precizat

acțiunea în sensul că a invocat dispozițiile art. 3 lit. a), art. 4 alin. (2)

și art. 26 și urm. din Legea nr. 10/2001 și a solicitat ca în contradictoriu cu

Statul Român prin Primarul orașului Târgu Lăpuș, Cooperativa C.L., B.D. și T.V.

să se constate nulitatea absolută a actului juridic de trecere în proprietatea

statului cu titlu de drept de proprietate a imobilului casă de locuit compus

din 4 camere și dependințe, precum și a terenului aferent în suprafață de 687

stânjeni pătrați (2471 mp) înscris în C.F. nr. 2081 Târgu Lăpuș, nr. top 502

proprietatea autorului B.V.

De asemenea, a solicitat constatarea

nulității absolute a tuturor actelor juridice subsecvente încheiate între

pârâți privitor la imobil și obligarea pârâților Statul Român prin Primarul

orașului Târgu Lăpuș și Cooperativa C.L. la măsuri reparatorii prin echivalent

față de reclamant sub forma unor despăgubiri bănești în cuantum de

1.200.000.000 lei reprezentând valoarea reactualizată a imobilelor preluate abuziv.

În argumentarea precizării de

acțiune, reclamantul a învederat că inițial, imobilul a fost înscris în C.F. nr.

191 Târgu Lăpuș ca proprietate a Bisericii Romano-Catolice Beclean de la care

la 2 februarie 1936 a fost cumpărat de B.V., bunicul patern, devenind locuința

familiei B.

Ulterior, în baza adresei nr. 3758

din 30 august 1960 emisă de fostul Comitet executiv al Sfatului popular al

raionului Lăpuș, prin încheierea nr. 193 din 31 august 1960 casa și terenul au

fost preluate de stat cu titlu de expropriere, în mod abuziv și fără nici o

despăgubire. Totuși, autorului reclamantului într-o primă fază i-a fost

acordată, în schimb, o grădină în suprafață de 2842 mp înscrisă în C.F. nr.

2028 Tg. Lăpuș cu nr. top 152/4, grădină ce prin decizia nr. 280 din 12 august

1961 a aceluiași organ administrativ i-a fost confiscată.

Construcția inițială a fost

demolată, pe teren edificându-se un imobil aflat în prezent în posesia

Cooperativei C.L. și a pârâtului B.D. cât ți o casă, proprietatea pârâților

T.V.

A mai precizat reclamantul că adresa

nr. 3758/1960 în baza căreia a fost intabulat dreptul de proprietate al

statului nu se găsește în Arhivele Naționale, Direcția județeană Maramureș, și

nici în arhivele C.F. și că pentru stabilirea valorii reale a imobilului în

dispută se impunea efectuarea unei expertize tehnice.

Tribunalul Maramureș, prin sentința

civilă nr. 157 din 5 martie 2003 a respins acțiunea reclamantului cu motivarea

că acesta nu a putut preciza și prezenta actul juridic de trecere în

proprietatea statului a imobilului în litigiu iar din probele dosarului nu a

rezultat că respectivul imobil situat în Tg. Lăpuș, constituie proprietatea

tabulară a lui P.I. și P.M. conform extrasului C.F. nr. 2561/1/1 Tg. Lăpuș cu

nr. top 502/1/1 și nr. top 502/1/2 și a fost închiriat pârâtei Cooperativa C.L.

S-a mai stabilit că imobilul înscris

în C.F. nr. 2081 Tg. Lăpuș cu nr. top 502 a fost expropriat în baza Legii nr.

187/1945, a Decretului nr. 70/1955 și H.C.M. nr. 308/1953 în favoarea statului,

iar nr. top 502 a fost dezmembrat în nr. top 502/1 și 502/2; pe nr. top 502/1/1

și 502/1/2 există un bloc cu 2 apartamente în str. T. proprietatea lui P.I. și

M., iar pe nr. top 502/2 proprietar era T.G. căsătorit cu T.V.

Așa fiind, instanța a reținut pe de

o parte, că reclamantul nu a probat că imobilul în litigiu a fost expropriat de

la antecesorul său, iar pe de altă parte că proprietari ai imobilului a cărui

restituire s-a cerut erau persoane fizice și nu Primăria Tg. Lăpuș care alături

de Cooperativa C.L. nu aveau calitate procesuală pasivă.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

prin decizia nr. 84 din 22 mai 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamantul B.E. împotriva sentinței civile nr. 157 din 5 martie 1003 a

Tribunalului Maramureș motivat de faptul că nu și-aprobat acțiunea așa cum îl

obligau dispozițiile art. 1169 C. civ. iar critica vizând lipsa de rol activ a

instanței de fond care nu i-a obligat pe pârâți să depună toate actele în

temeiul cărora au preluat imobilul, nu putea fi primită, acest rol fiind limitat

la obiectul pricinii supuse judecății și în nici un caz nu obligă judecătorul

să caute din oficiu probe care să-i susțină acțiunea reclamantului.

În contra acestei decizii a declarat

recurs reclamantul B.E. invocând, fără a o evidenția expres, motivul de casare

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și reproșând instanțelor că nu au

stăruit la stabilirea unei situații de fapt corecte prin probe care să fie

prezentate de pârâte și care să ateste temeiul legal în baza căruia le-a fost

intabulat imobilul în C.F. față de faptul că a dovedit cumpărarea de către

antecesorul său a respectivului imobil. Din acest motiv hotărârile pronunțate

sunt lipsite de temei legal.

Recursul nu este fondat.

Cu adresa nr. 4417 din 21 iunie 2001

emisă de executorul judecătoresc B.E. în nume propriu ca și al fraților săi

E.B. și S.E., a notificat Primăria Tg. Lăpuș în baza Legii nr. 10/2001 pentru

restituirea prin echivalent a imobilului situat în Tg. Lăpuș, str. T. compus

din teren în suprafață de 2471 mp și o construcție cu patru camere, amplasament

pe care în prezent se află Cooperativa C.L. și casa pârâților T.G. și T.V. (f. 49

dosar nr.7257/2002).

Cu adresa nr. 5303/2001 Primăria

orașului Târgu Lăpuș a solicitat reclamantului ca în susținerea celor

solicitate prin notificare, să-i transmită extrasele de C.F. nr. 2081 și C.F.

nr. 2028 Tg. Lăpuș, în original; extrasul C.F. nr. 1244 Târgu Lăpuș și acte din

care să rezulte faptul că nu a fost despăgubit pentru imobilul în dispută (f. 21

dosar nr. 734/2002).

Reclamantul nu a probat că ar fi dat

curs acestei decizii, în schimb s-a adresat instanței judecătorești invocând

nulitatea absolută a actului juridic de trecere în proprietatea statului cu

titlu de expropriere a imobilului înscris în C.F. nr. 2081 Târgu Lăpuș cu nr.

top 502 cât și a tuturor actelor juridice subsecvente încheiate între pârâți

privitor la imobil și a cerut acordarea de măsuri reparatorii sub forma

despăgubirilor bănești în cuantum de 1.200.000.000 lei.

În acest sens a depus la dosar,

copia contractului de vânzare-cumpărare autentic din 02 februarie 1936 prin

care Biserica Romano-Catolică din Beclean a vândut lui B.V. din comuna Larga,

imobilele cuprinse în C.F. a comunei Tg. Lăpușului nr. 191 A, nr. ordine 1.2 și

nr. top 18 502 cu mențiunea că taxele de transcriere și spesele de intabulare

le va suporta cumpărătorul (f. 28-30 dosar nr. 7257/2002) iar extrasul de C.F.

nr. 191 Tg. Lăpuș anexat în copie în limba maghiară, nu evidențiază intabularea

de către cumpărător a dreptului astfel dobândit.

Pe de altă parte, în contractul de

vânzare-cumpărare menționat figurează ca dobânditor B.V. iar reclamantul l-a

indicat inițial în acțiune drept cumpărător pe B.G., tatăl său.

Astfel fiind, corect instanțele au

reținut că în raport de dispozițiile art. 1169 C. civ. reclamantul avea

obligația să probeze existența titlului de proprietate al autorului său cu

privire la imobilul în dispută, ceea ce însă nu a făcut, iar pe de altă parte,

nu a prezentat nici acte de stare civilă care să-i ateste filiația în raport cu

autorul său B.G. despre care din declarații extrajudiciare depuse la dosar ar

rezulta că ar fi fost tatăl său (f. 37, 38 dosar nr. 1257/2002).

De asemenea, reclamantul nu a probat

nici faptul că ar avea vocație la succesiunea dobânditorului B.V., bunicul

patern, pentru a putea pretinde vreun drept privind imobilul cumpărat de acesta

și care de altfel nici nu apare intabulat în cartea funciară pe numele

acestuia. Or, conform art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 drepturile reale

se pot dobândi numai prin înscrierea lor în cartea funciară.

Dimpotrivă, potrivit extraselor de

C.F. depuse la dosar, nr. top 502 din C.F. 2081 Tg. Lăpuș a fost dezmembrat în

nr. top 502/1 și 502/2, asupra primului fiind proprietar T.G. și T.V. iar

asupra celui de al doilea P.I. și P.M. figurând bloc cu 2 apartamente în str.

T. (f. 35 verso și 40 dosar nr. 7257/2002).

Invocarea de către recurent a

dispozițiilor art. 129 C. proc. civ. nu poate duce la concluzia cum greșit

acesta sugerează în motivele de recurs că în virtutea rolului activ, instanța de

judecată s-ar putea substitui părților și prin urmare ar fi fost obligată să

dispună și administreze probe în locul acestora.

În adevăr, conform art. 129 C. proc.

civ. părțile sunt acelea care au îndatorirea în condițiile legii să urmărească

desfășurarea și finalizarea procesului, precum și să-și probeze pretențiile și

apărările.

Astfel fiind recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamantul B.E. împotriva deciziei nr. 84 din 22 mai 2003 a Curții de Apel

Cluj, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2005.