ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2807/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 16 februarie 1998, reclamantul B.V.

a chemat în judecată Comisia județeană Mureș pentru aplicarea Legii nr. 112/1995,

solicitând recunoașterea dreptului său de a cumpăra imobilul situat în Târgu-Mureș,

înscris în C.F. Târgu-Mureș, nr. top 1463, 1464/1/1, precum și obligarea

pârâtei la vânzarea aceluiași imobil.

În motivarea acțiunii, întemeiată pe

Legea nr. 29/1990, reclamantul a susținut că:

- îndeplinește condițiile cerute de

Legea nr. 112/1995 pentru cumpărarea imobilului menționat, pe care îl ocupă din

anul 1987, în calitate de chiriaș;

- deși fostul proprietar a contestat

doar cuantumul despăgubirilor stabilite de pârâtă, aceasta din urmă refuză,

nejustificat, să-i vândă imobilul.

Tribunalul Mureș, prin sentința

civilă nr. 378 din 3 aprilie 1998, definitivă prin neapelare, și-a declinat

competența în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureș.

La 24 noiembrie 1998, reclamanții C.R.A.

și C.R.I. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Consiliul local

al municipiului Târgu-Mureș, solicitând:

- să se constate că trecerea în

proprietatea statului a apartamentului IV, situat în Târgu-Mureș, înscris în

C.F. Târgu-Mureș, nr. top 1463/IV, 1464/1/1/IV, în baza deciziei nr. 182 din 21

aprilie 1987, este nelegală;

- restituirea acestui imobil, prin

radierea dreptului de proprietate al statului și restabilirea situației

anterioare.

În motivarea acțiunii, întemeiate pe

art. 480 C. civ. și H.G. nr. 11/1997, reclamanții au susținut că sunt

proprietari tabulari ai imobilului menționat, care a fost preluat nelegal de

pârât, conform Decretului nr. 223/1974, în perioada când se aflau temporar în

Germania.

La 18 mai 1998, reclamantul B.V.I. a

precizat că înțelege să cheme în judecată pe pârâții R.A.G.C.L. Târgu-Mureș și

Consiliul județean Mureș, iar la 16 februarie 1999, acesta și B.I. au formulat

o cerere de intervenție în interes propriu și în interesul Primăriei Târgu-Mureș,

solicitând respingerea acțiunii reclamanților C.R.A. și C.R.I., introducerea în

cauză a SC L. SA, în calitate de intervenientă forțată, constatarea că sunt

îndreptățiți la cumpărarea locuinței situate în Târgu-Mureș, obligarea

pârâților și intervenientei forțate să consimtă la vânzarea acelei locuințe,

urmând ca în caz de refuz, hotărârea să țină loc de consimțământ și act de

înstrăinare, iar în subsidiar, prelungirea contractului de închiriere, conform

Legilor nr. 17/1994 și nr. 114/1995 și notarea procesului în C.F.

În motivarea cererii, întemeiate pe

art. 49, art. 52, art. 111 și art. 274 C. proc. civ., art. 1075, art. 1079 și art.

1094 C. civ. și Legea nr. 112/1995, intervenienții au susținut că locuința în

discuție a fost dobândită în mod legal de către stat, iar ei sunt îndreptățiți

să o cumpere ori să beneficieze de prelungirea automată și succesivă a contractului

de închiriere.

Judecătoria Târgu-Mureș, prin

încheierea din 29 aprilie 1999, a dispus conexarea celor două dosare și apoi,

prin sentința civilă nr. 6161 din 27 octombrie 1999, și-a declinat competența

în favoarea Tribunalului Mureș, pe considerentul că valoarea imobilului

revendicat depășește 150.000.000 lei.

Tribunalul Mureș, secția civilă,

prin decizia nr. 358 din 20 martie 2000, irevocabilă prin nerecurare, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții B.V.I. și B.I.

Același tribunal, prin sentința nr. 480

din 9 noiembrie 2000, a admis acțiunea formulată de reclamanții C.R.A. și C.R.I.,

a constatat nulitatea deciziei nr. 182/1987 a fostului Comitet Executiv al

Consiliului Popular al județului Mureș, precum și trecerea ilegală în proprietatea

statului a imobilului în litigiu, a dispus radierea dreptului de proprietate al

statului și restabilirea situației anterioare în C.F. și a respins acțiunea

precizată a reclamanților B.V.I. și B.I.

S-a reținut că:

- imobilul revendicat este proprietatea

tabulară a soților C.R.A. și I., iar în anul 1987, când aceștia se aflau

temporar în Germania, într-o vizită, a fost preluat de stat în temeiul

Decretului nr. 223/1974, prin decizia nr.182/1987;

- decizia de preluare este lovită de

nulitate deoarece a fost emisă înaintea expirării duratei vizei de ședere în

Germania;

- pe cale de consecință, trecerea

imobilului în proprietatea statului nu are la bază un titlu valabil și, ca

atare, chiriașii B.V.I. și B.I. nu sunt îndreptățiți la cumpărarea lui;

- instanța nu are posibilitatea

legală de a prelungi durata contractului de închiriere, ci doar să constate

prelungirea prin lege;

- reclamanții B.V.I. și B.I. nu au

formulat o asemenea acțiune în constatare, care, oricum, ar fi lipsită de

interes atâta timp cât proprietarii nu au contestat dreptul lor de a locui în

continuare în imobil și nu au solicitat evacuarea;

- notarea procesului în C.F. nu

poate fi admisă deoarece această cerere are caracter necontencios și, pe de

altă parte, acțiunea soților B.V.I. și I. va fi respinsă.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția

civilă, prin decizia nr. 8 din 15 februarie 2001, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de reclamanții B.V.I. și B.I. și pârâta Primăria

municipiului Târgu-Mureș.

S-a reținut că:

- la data emiterii deciziei nr. 182/1987,

reclamanții C.R.A. și C.R.I. au solicitat prelungirea vizei de ședere, deci nu

se aflau în situația prevăzută de art. 2 alin. (2) din Decretul nr. 223/1974;

- în urma constatării nulității

deciziei de preluare și restabilirii situației anterioare, reclamanții C. au

devenit proprietari ai apartamentului, cu efect retroactiv și, drept

consecință, Comisia județeană Mureș de aplicare a Legii nr. 112/1995 nu mai

poate dispune de acest imobil;

- problema locativă invocată de

apelanții B.V.I. și B.I. și-a găsit rezolvarea în art. 6 din O.U.G. nr. 40/1999.

Reclamanții B.V.I. și B.I. au

declarat recurs, prin care au solicitat casarea ambelor hotărâri și admiterea

propriei acțiuni.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., recurenții au susținut că:

- reclamanții C.R.A. și C.R.I. au

optat inițial pentru despăgubiri (care le-au fost acordate de Comisia județeană

de aplicare a Legii nr. 112/1995 prin Hotărârea nr. 379/1997), astfel că nu mai

puteau solicita restituirea imobilului;

- termenul stabilit pentru

întoarcerea în țară a soților C. a expirat înaintea emiterii deciziei de

preluare a imobilului, iar cererea lor ulterioară, de prelungire a vizei de

ședere, este irelevantă;

- potrivit unei adrese emise în anul

2001 de Serviciul de pașapoarte Mureș, reclamantul C.R.A. a rămas ilegal în

Germania la 12 martie 1987;

- decizia atacată de soții C. se

referea și la alte imobile preluate de stat în temeiul Decretului nr. 223/1974

și, ca atare, nu putea fi anulată integral;

- instanța de fond era competentă să

se pronunțe și asupra capătului subsidiar, referitor la prelungirea

contractului de închiriere.

Curtea Supremă de Justiție, secția

civilă, prin încheierea din 8 februarie 2002, a suspendat judecata în temeiul art.

47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, la cererea intimaților-reclamanți C.R.A. și

C.R.I., cauza fiind repusă pe rol, din oficiu, la 10 octombrie 2005.

După repunerea pe rol,

intimații-reclamanți C. au trimis copia Dispoziției nr. 834 din 19 iunie 2002,

prin care Primarul municipiului Târgu-Mureș le-a admis cererea și a dispus

restituirea în natură a imobilului solicitat, iar recurenții B.V.I. și B.I. nu

s-au prezentat la proces.

Recursul este nefondat deoarece:

- potrivit art. 6 alin. (1) din

Legea nr. 213/1998 și art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, imobilul a fost

preluat de stat fără titlu valabil, astfel că această măsură, chiar dacă s-ar

fi realizat cu respectarea dispozițiilor Decretului nr. 223/1974, are caracter

abuziv;

- indiferent de opțiunea inițială a

proprietarilor, după restituirea în natură a imobilului, recurenții nu se mai

pot prevala de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995 referitoare

la cumpărarea apartamentului;

- tot ca urmare a restituirii în

natură, potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, recurenții

beneficiază de măsurile de protecție instituite în favoarea chiriașilor prin

O.U.G. nr. 40/1999, fără a fi nevoie de pronunțarea unei hotărâri judecătorești

în acest sens;

- anularea integrală a deciziei nr. 182/1987

prejudiciază (eventual) pe intimații-pârâți și nu pe recurenți, care nu sunt

deci îndreptățiți să critice această deficiență.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de B.V.I.

și B.I. împotriva deciziei nr. 8/ din 15 februarie 2001 a Curții de Apel Târgu-Mureș,

secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2006.