ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 552/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 6121 din 7 august 2001 reclamantul B.O.A. a chemat în judecată Statul Român prin Consiliul județean Mureș, S.C. L. S.A. Târgu-Mureș, precum și pe pârâții P.G., B.M., K.E. și B.G. solicitând să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Târgu-Mureș, și rectificarea c.f.nr. 5702, 2936 Târgu-Mureș. Reclamantul a precizat obiectul acțiunii ca fiind o cerere de restituire în natură bazată pe prevederile Legii nr. 10/2001, și a cerut anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 și a înscrisurilor de carte funciară.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul Statului Român fără titlu valabil întrucât mama sa B.S., decedată la data de 23 aprilie 1974, era exceptată de la naționalizare potrivit art. II din Decretul nr. 92/1950. Prin sentința civilă nr. 403 din 14 decembrie 2001 Tribunalul Mureș a respins ca nefondată acțiunea. S-a reținut că prin hotărârea nr. 457 din 3 iunie 1997 a Comisiei județene Mureș pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 reclamantului i-au fost acordate despăgubiri. S-a arătat că pârâții P.G., B.M., K.E. și B.R. au încheiat cu bună-credință, contracte de vânzare-cumpărare cu RAGCL (în prezent S.C. L. S.A.) Târgu-Mureș, în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru patru apartamente din imobilul în litigiu și au intabulat în cartea funciară drepturile lor de proprietate anterior formulării prezentei acțiuni.

Curtea de Apel Târgu-Mureș prin decizia civilă nr. 40 din 7 mai 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.O.A. împotriva sentinței civile nr. 403 din 14 noiembrie 2001 a Tribunalului Mureș reținând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 40 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș a declarat recurs reclamantul B.O.A. solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și susținând în esență că: 1. pârâții persoane fizice au fost de rea-credință la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995 întrucât cunoșteau că imobilul nu a intrat în patrimoniul Statului Român în temeiul unui titlu valabil, autoarea sa fiind exceptată de la aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 92/1950; 2. în speță sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (2) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în temeiul cărora se impune restituirea imobilului în natură. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 imobilele preluate în mod abuziv de stat … se restituie de regulă în natură; în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

În conformitate cu art. 46 alin. (2) din același act normativ actele juridice de înstrăinare … având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu bună-credință. În speță instanțele au reținut că imobilul în litigiu nu a intrat în patrimoniul Statului Român în temeiul unui titlu valabil întrucât autoarea reclamantului era exceptată de la naționalizare în temeiul art. II din Decretul nr. 92/1950. Anterior formulării prezentei acțiuni, 7 august 2001, prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate între S.C. L. S.A. Târgu-Mureș și pârâții P.G., B.M., K.E. și B.G. au fost încheiate, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 contracte de vânzare-cumpărare a apartamentelor situate în imobil, acte juridice transcrise în cartea funciară.

Cum potrivit art. 1899 alin. (2) C. civ. buna-credință se presupune totdeauna iar reclamantul nu a făcut dovada relei-credințe a cumpărătorilor corect instanțele de fond și de apel au respins acțiunea. Față de considerentele menționate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.O.A. împotriva deciziei nr. 40/A din 7 mai 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2004.