ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.02.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1706/2006

HOTĂRÂRE
16.02.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1706/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

La data de 7 ianuarie 2004

contestatorul M.B.M. a chemat în judecată Statul Român prin Consiliul Local

Târgu-Mureș, pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună

modificarea dispoziției nr. 1280 din 26 noiembrie 2003 emisă de Primarul

municipiului Târgu-Mureș în sensul restituirii în natură a cotei de 3/8 din

imobilul situat în Târgu-Mureș, înscris în C.F. Târgu-Mureș nr. top 4730/2/2 și

cheltuielile de judecată.

În motivarea contestației a arătat

că imobilul în litigiu a fost preluat în baza Decretului nr. 223/1974, fiind de

acord să restituie suma încasată în anul 1987, actualizată.

Prin sentința civilă nr. 392 din 6

aprilie 2002, Tribunalul Mureș a admis contestația, a anulat în parte

dispoziția nr. 1280 din 26 noiembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Târgu-Mureș

și a dispus restituirea în natură a cotei de 3/8 din imobilul situat în Târgu-Mureș,

înscris în C.F. Târgu-Mureș, nr. top 4730/2/2/1, cu obligarea reclamantului să

restituie suma de 19.983 lei primită cu titlu de despăgubiri, actualizată cu

indicele de inflație.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, că în calitate de proprietar, contestatorul a deținut cota de 3/8 din

imobilul în litigiu, diferența de 5/8 din imobil fiind proprietatea mamei sale Ț.A.M.

Această din urmă cotă a trecut în

proprietatea statului fără plată în baza Decretului nr. 223/1974 prin decizia

nr. 30/1987, cota parte din imobil care a aparținut contestatorului nu a fost

înstrăinată chiriașilor.

A mai reținut că, Normele metodologice

de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, nu au putere de lege, iar Decretul nr.

223/1974 obliga persoanele care doreau să se stabilească în străinătate în

ciuda voinței lor, să înstrăineze statului imobilul proprietatea lor.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Primarul municipiului Târgu-Mureș, criticând-o ca nelegală și

netemeinică, întrucât instanța de fond a nesocotit prevederile pct. 1 lit. b)

cap. II din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001

aprobate prin H.G. 498/2003 imobilul nefiind preluat abuziv, fostul proprietar

fiind îndestulat rezonabil.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția

civilă, prin decizia nr. 614/A din 7 iulie 2004, a admis apelul declarat de

Primăria Târgu-Mureș, a schimbat în tot sentința atacată în sensul că, a

respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul M.B.M. împotriva

dispoziției nr. 1280 din 26 noiembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Târgu-Mureș,

cu motivarea că potrivit Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001,

aprobate prin H.G. 498/2003, contestatorul nu este îndreptățit la restituirea

în natură, întrucât a fost îndestulat rezonabil.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs contestatorul M.B.M. întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de

art.304 pct. 8 și 10 C. proc. civ., susținând în esență că instanța de apel a

încălcat prevederile art. 7 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 care prevăd că

imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.

A mai arătat că, suma stabilită

printr-un proces-verbal, nu o poate considera o îndestulare rezonabilă, fiind

evident abuz și o încălcare grosolană a dreptului de proprietate garantat de

art. 41 din Constituție, art. 480 C. civ. și evident Legea nr. 10/2001.

Recursul este întemeiat pentru

considerentele ce succed:

Reclamantul-recurent M.B.M. a fost

proprietar tabular, în cotă de 3/8 parte al imobilului situat în Târgu-Mureș,

înscris în C.F. Târgu-Mureș, nr. top 4730/2/2/1 iar cota de 5/8 din imobil

fiind proprietatea mamei sale Ț.A.M.

Această din urmă cotă a trecut în

proprietatea statului fără plată în baza Decretului nr. 223/1974 prin decizia

nr. 30/1978.

Cota recurentului a trecut în

proprietatea statului în temeiul aceluiași decret, cu plata sumei de 19.983 lei

cu motivarea că proprietarii au formulat cereri de plecare definitivă din țară.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998,

fac parte din domeniul public sau privat al statului bunurile dobândite de stat

în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, dacă au intrat în temeiul unui

titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care

România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.

Decretul nr. 223/1974 contravenea

Constituției din 1965, potrivit căreia dreptul de proprietate persoană era

ocrotit de lege, dar și Declarației Universale a Drepturilor Omului.

Or, art. 2 lit. g) al Legii nr. 10/2001,

are în vedere și imobilele preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este

definit de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.

Ca urmare, instanța de apel, a dat o

interpretare corectă dispozițiilor legale incidente, respectiv art. 1, art. 7,

art. 9 alin. (1) și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, constatând că

preluarea cotei de 3/8 din imobil a fost una abuzivă.

Stabilind că restituirea în natură

este posibilă, prima instanță a făcut o aplicare corectă și în privința art. 1.4

lit. b) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001,

aprobate prin H.G. nr. 498/2003, norme care nu au putere de lege.

Împrejurarea că recurentul a fost

despăgubit cu suma de 19.983 lei, nu prezintă relevanță juridică, acesta fiind

obligat la restituirea sumei, actualizată cu indicele de inflație.

Față de cele expuse, în temeiul art.

312 alin. (2) și art. 314 C. proc. civ., va admite recursul declarat de M.B.M.

împotriva deciziei 614/A din 7 iulie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș,

secția civilă.

Va casa decizia atacată și va păstra

sentința civilă nr. 392 din 6 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Mureș,

secția civilă.

Admite recursul declarat de M.B.M.,

împotriva deciziei 614 din 7 iulie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș,

secția civilă.

Casează decizia atacată și păstrează

sentința civilă nr. 392 din 6 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Mureș,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 16 februarie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-11-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9417/2005
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 18 iunie 2004, S.A. și S.P. au contestat legalitatea dispoziției nr.2668 din 2 iunie 2004 a Primarului municipiului Târgu Mureș, prin car
ÎCCJ 2004-09-28
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5365/2004
indicele de inflație la data plății în valoare de 338.727.120, lei conform ordinului de plată 909 din 6 septembrie 1999. La data apariției Legii 10/2001 recurenta a solicitat Primăriei Târgu-Mureș prin notificare, restituirea imobilului din
ÎCCJ 2005-09-08
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6494/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 399 din 8 aprilie 2004, Tribunalul Mureș a admis contestația formulată de B.F. și B.I. în contradictoriu cu intimata Primăria Târ
ÎCCJ 2006-10-04
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7809/2006
apelului cu recomandarea completării probelor în vederea stabilirii situației juridice a imobilului. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 473/A din 15 noiembrie 2005, rejudecând pricina, a admis apelul reclamanților ș
ÎCCJ 2004-10-05
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5429/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la 13 septembrie 2002, reclamantul J.S. a formulat, în contradictoriu cu Primăria Târgu-Mureș și SC
Sursă