ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5465/2006

Constată că prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr. 207/2002, petenta S.(I.)G.E.B.(născută P.) a solicitat în contradictoriu cu intimatul Primarul comunei Dumbrăvița, anularea dispoziției nr. 1997/2001 emisă de acesta, constatarea faptului că imobilul ce a făcut obiect al notificării, constând în casă de locuit și teren aferent, a fost preluat abuziv în proprietatea statului și restituirea lui în natură. Pe parcursul desfășurării judecății în primă instanță, cadrul procesual a fost modificat în sensul că, urmare a decesului contestatoarei, poziția procesuală a acesteia a fost preluată de fiica sa, S.J.G., în calitate de moștenitoare. Prin sentința civilă nr. 840 din 10 septembrie 2004, Tribunalul Maramureș a admis contestația formulată, a anulat dispoziția atacată și a dispus transmiterea notificării reclamantei, spre competentă soluționare, în vederea stabilirii despăgubirilor bănești, Prefecturii județului Maramureș.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri, tribunalul a reținut faptul că reclamanta este moștenitoarea proprietarului tabular al imobilului în litigiu; terenul a fost preluat în baza Legii nr. 187/1945, pe acesta aflându-se și două construcții edificate cuprinse în schița cadastrală a Primăriei comunei Dumbrăvița. Cum petenta are calitatea de persoană îndreptățită, în temeiul art. 36 din Legea nr. 10/2001 se impunea transmiterea notificării acesteia la Prefectură în vederea stabilirii despăgubirilor bănești; în acest sens s-a dat soluția asupra notificării, după anularea dispoziției. Împotriva sentinței a declarat apel Primarul comunei Dumbrăvița, care a criticat soluția sub aspectul netemeiniciei, arătând că nu a ținut cont de probele administrate în cauză și sub aspectul nelegalității, susținând că imobilul ce face obiect al litigiului nu intră sub incidența reglementării Legii nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 251/A/2005 Curtea de Apel Cluj a admis apelul și a schimbat sentința în sensul respingerii contestației ca neîntemeiate. În considerentele deciziei s-a reținut că terenul ce a aparținut autorului reclamantei, proprietarul tabular P.F., a fost preluat în temeiul Legii nr. 187/1945 (o suprafață de 22 ha și 5787 mp), având categoria de folosință fânaț și livadă cu pomi. Terenul a fost atribuit cetățenilor comunei, cărora li s-au eliberat titluri de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.

În privința construcției ce ar fi existat pe terenul expropriat, s-a constatat că nu au fost făcute probe cerute, întrucât din registrele de evidență a persoanelor împroprietărite rezultă că pe terenul în litigiu nu exista în anul 1945 nici o construcție; planul funciar prezentat instanței cu ocazia cercetării la fața locului marchează două construcții, dar schița datează din anul 1913. Instanța de apel a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, stabilind că terenul expropriat de la autorul reclamantei în baza Legii nr. 187/1945 este situat în extravilanul localității; că acest imobil, dat fiind regimul lui juridic nu intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001, fiindu-i aplicabile prevederile legii fondului funciar.

Împotriva deciziei a declarat recurs contestatoarea, care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând următoarele: - Soluția instanței de apel este nelegală întrucât înlătură în mod greșit aplicabilitatea Legii nr. 10/2001 la situația imobilului ce a făcut obiect al notificării. Astfel, nu s-a pretins restituirea terenului agricol atribuit țăranilor prin Legea reformei agrare nr. 187/1945, ci s-au cerut despăgubiri pentru construcțiile demolate și terenul aferent acestora. În aceste condiții, potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, primăria trebuia să transmită dispoziția privind oferta de acordare a despăgubirilor bănești prefecturii, indiferent de faptul că edificatul a existat în intravilanul sau extravilanul localității.

Intimatul avea obligația, constatând că nu mai există construcția, să transmită notificarea Prefecturii. Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursurilor, arătând că în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 și că, potrivit actelor depuse la dosar nu a rezultat că la data preluării imobilului ar fi existat pe teren vreo construcție de tip casă, conac. Recursul este fondat, pentru următoarele considerente: - Instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, raportat la natura imobilului a cărui restituire s-a cerut. Înlăturarea prevederilor Legii nr. 10/2001 de dispozițiile legilor fondului funciar se face în măsura în care acestea din urmă ar fi incidente pentru că imobilele ar intra în sfera lor de reglementare.

În speță, notificarea transmisă de reclamantă a privit casă de locuit și terenul aferent, astfel încât aprecierile făcute în legătură cu cele 22 ha teren extravilan care au împroprietărit pe cetățenii comunei (eliberându-li-se și titluri de proprietate în baza Legii nr. 18/1991) depășesc limitele judecății ce a învestit instanța. Natura imobilului a cărui restituire s-a cerut (teren construit) intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001, în sensul rezultat din dispozițiile art. 6 ale acestui act normativ. Faptul că respectiva construcție nu ar fi existat este contrazisă de extrasul din cartea funciară (fila 42, fond), coroborat cu planșa foto (fila 120, fond).

Momentul demolării acestei construcții, deși controversat (reprezentantul intimatului susținând că demolarea s-a făcut în anul 1949, fila 48, fond; contestatoarea indicând ca dată probabilă, anul 1960, conform raportului de expertiză, fila 56, fond) se situează după anul 1945 și după preluarea bunului în proprietatea statului. Împrejurarea că în procesul-verbal depus de intimat la dosar (fila 112, fond), întocmit urmare a preluării terenului în baza Legii de reformă agrară nr. 187/1945 nu se face nici o referire și la construcție (conac), nu poate duce la concluzia, reținută de instanța de apel, a inexistenței construcției la momentul preluării. Respectivul proces-verbal a privat doar parcelarea terenului agricol, așa încât nu putea cuprinde și date referitoare la construcție și curtea aferentă acesteia.

Pentru considerentele arătate, urmează să se constate că instanța de apel a procedat greșit înlăturând aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, cu trimiterea la art. 8 alin. (1) din acest act normativ. În speță, natura imobilului impune soluționarea notificării în termenii prevăzuți de Legea nr. 10/2001. În consecință, reținându-se incidența motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează să fie admis și modificată decizia tribunalului, în sensul respingerii apelului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de S.J.G. împotriva deciziei civile nr. 251/A din 4 martie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul comunei Dumbrăvița împotriva sentinței civile nr. 840 din 10 septembrie 2004 a Tribunalului Maramureș, pe care o păstrează. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2006.