ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5465/2006

Constată că prin contestația

înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr. 207/2002, petenta

S.(I.)G.E.B.(născută P.) a solicitat în contradictoriu cu intimatul Primarul

comunei Dumbrăvița, anularea dispoziției nr. 1997/2001 emisă de acesta,

constatarea faptului că imobilul ce a făcut obiect al notificării, constând în

casă de locuit și teren aferent, a fost preluat abuziv în proprietatea statului

și restituirea lui în natură.

Pe parcursul desfășurării judecății

în primă instanță, cadrul procesual a fost modificat în sensul că, urmare a

decesului contestatoarei, poziția procesuală a acesteia a fost preluată de

fiica sa, S.J.G., în calitate de moștenitoare.

Prin sentința civilă nr. 840 din 10

septembrie 2004, Tribunalul Maramureș a admis contestația formulată, a anulat

dispoziția atacată și a dispus transmiterea notificării reclamantei, spre

competentă soluționare, în vederea stabilirii despăgubirilor bănești,

Prefecturii județului Maramureș.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri,

tribunalul a reținut faptul că reclamanta este moștenitoarea proprietarului tabular

al imobilului în litigiu; terenul a fost preluat în baza Legii nr. 187/1945, pe

acesta aflându-se și două construcții edificate cuprinse în schița cadastrală a

Primăriei comunei Dumbrăvița.

Cum petenta are calitatea de

persoană îndreptățită, în temeiul art. 36 din Legea nr. 10/2001 se impunea

transmiterea notificării acesteia la Prefectură în vederea stabilirii

despăgubirilor bănești; în acest sens s-a dat soluția asupra notificării, după

anularea dispoziției.

Împotriva sentinței a declarat apel

Primarul comunei Dumbrăvița, care a criticat soluția sub aspectul

netemeiniciei, arătând că nu a ținut cont de probele administrate în cauză și

sub aspectul nelegalității, susținând că imobilul ce face obiect al litigiului

nu intră sub incidența reglementării Legii nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 251/A/2005

Curtea de Apel Cluj a admis apelul și a schimbat sentința în sensul respingerii

contestației ca neîntemeiate.

În considerentele deciziei s-a

reținut că terenul ce a aparținut autorului reclamantei, proprietarul tabular

P.F., a fost preluat în temeiul Legii nr. 187/1945 (o suprafață de 22 ha și

5787 mp), având categoria de folosință fânaț și livadă cu pomi. Terenul a fost

atribuit cetățenilor comunei, cărora li s-au eliberat titluri de proprietate în

temeiul Legii nr. 18/1991.

În privința construcției ce ar fi

existat pe terenul expropriat, s-a constatat că nu au fost făcute probe cerute,

întrucât din registrele de evidență a persoanelor împroprietărite rezultă că pe

terenul în litigiu nu exista în anul 1945 nici o construcție; planul funciar

prezentat instanței cu ocazia cercetării la fața locului marchează două

construcții, dar schița datează din anul 1913.

Instanța de apel a reținut incidența

în cauză a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, stabilind că

terenul expropriat de la autorul reclamantei în baza Legii nr. 187/1945 este

situat în extravilanul localității; că acest imobil, dat fiind regimul lui

juridic nu intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001, fiindu-i

aplicabile prevederile legii fondului funciar.

Împotriva deciziei a declarat recurs

contestatoarea, care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

arătând următoarele:

- Soluția instanței de apel este

nelegală întrucât înlătură în mod greșit aplicabilitatea Legii nr. 10/2001 la

situația imobilului ce a făcut obiect al notificării.

Astfel, nu s-a pretins restituirea

terenului agricol atribuit țăranilor prin Legea reformei agrare nr. 187/1945,

ci s-au cerut despăgubiri pentru construcțiile demolate și terenul aferent

acestora.

În aceste condiții, potrivit art. 36

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, primăria trebuia să transmită dispoziția

privind oferta de acordare a despăgubirilor bănești prefecturii, indiferent de

faptul că edificatul a existat în intravilanul sau extravilanul localității.

Intimatul avea obligația, constatând

că nu mai există construcția, să transmită notificarea Prefecturii.

Prin întâmpinarea formulată,

intimatul a solicitat respingerea recursurilor, arătând că în mod corect s-a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 și că, potrivit

actelor depuse la dosar nu a rezultat că la data preluării imobilului ar fi

existat pe teren vreo construcție de tip casă, conac.

Recursul este fondat, pentru

următoarele considerente:

- Instanța de apel a aplicat în mod

greșit dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, raportat la natura

imobilului a cărui restituire s-a cerut.

Înlăturarea prevederilor Legii nr.

10/2001 de dispozițiile legilor fondului funciar se face în măsura în care

acestea din urmă ar fi incidente pentru că imobilele ar intra în sfera lor de

reglementare.

În speță, notificarea transmisă de

reclamantă a privit casă de locuit și terenul aferent, astfel încât aprecierile

făcute în legătură cu cele 22 ha teren extravilan care au împroprietărit pe

cetățenii comunei (eliberându-li-se și titluri de proprietate în baza Legii nr.

18/1991) depășesc limitele judecății ce a învestit instanța.

Natura imobilului a cărui restituire

s-a cerut (teren construit) intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001,

în sensul rezultat din dispozițiile art. 6 ale acestui act normativ.

Faptul că respectiva construcție nu

ar fi existat este contrazisă de extrasul din cartea funciară (fila 42, fond),

coroborat cu planșa foto (fila 120, fond).

Momentul demolării acestei

construcții, deși controversat (reprezentantul intimatului susținând că

demolarea s-a făcut în anul 1949, fila 48, fond; contestatoarea indicând ca

dată probabilă, anul 1960, conform raportului de expertiză, fila 56, fond) se

situează după anul 1945 și după preluarea bunului în proprietatea statului.

Împrejurarea că în procesul-verbal

depus de intimat la dosar (fila 112, fond), întocmit urmare a preluării

terenului în baza Legii de reformă agrară nr. 187/1945 nu se face nici o

referire și la construcție (conac), nu poate duce la concluzia, reținută de

instanța de apel, a inexistenței construcției la momentul preluării.

Respectivul proces-verbal a privat

doar parcelarea terenului agricol, așa încât nu putea cuprinde și date

referitoare la construcție și curtea aferentă acesteia.

Pentru considerentele arătate,

urmează să se constate că instanța de apel a procedat greșit înlăturând

aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, cu trimiterea la

art. 8 alin. (1) din acest act normativ.

În speță, natura imobilului impune

soluționarea notificării în termenii prevăzuți de Legea nr. 10/2001.

În consecință, reținându-se

incidența motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recursul urmează să fie admis și modificată decizia tribunalului, în sensul

respingerii apelului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de S.J.G.

împotriva deciziei civile nr. 251/A din 4 martie 2005 a Curții de Apel Cluj,

secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, pe care

o modifică în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul

Primarul comunei Dumbrăvița împotriva sentinței civile nr. 840 din 10

septembrie 2004 a Tribunalului Maramureș, pe care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2006.