ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5526/2004

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația adresată la data de 11 noiembrie 2002 Tribunalul

Dâmbovița, reclamanții D.A.E. și D.C.T. au atacat dispoziția nr. 907 din 30 septembrie

2002 emisă de Primarul orașului Pucioasa, susținând că aceasta este nelegală și

netemeinică.

În motivarea contestației s-a arătat

că prin notificările adresate pârâtei și SC E. SA Pucioasa reclamanții au

solicitat să li se restituie în natură imobilul aflat în detenția acestora,

situat în orașul Pucioasa, compus din clădire cu 6 camere și dependințe,

împreună cu terenul aferent în suprafață de 1900 mp; imobilul a fost

proprietatea autorilor reclamanților, soții T.E. și N.(D.)E. însă prin decizia

atacată solicitarea le-a fost respinsă, reținându-se în mod greșit că bunul a

aparținut doar lui T.E. iar reclamanții sunt moștenitorii soției acestuia.

Pârâții Primarul orașului Pucioasa

și SC E. SA au formulat întâmpinări, solicitând respingerea contestației ca

nefondată și susținând în esență că imobilul în litigiu a fost proprietatea

exclusivă a lui T.E., pe care reclamanții nu îl moștenesc.

Pe baza probatoriilor administrate,

Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 142 din 19 martie 2003, a

respins contestația ca nefondată.

Instanța de fond a reținut în

principal că:

- imobilul în litigiu a fost dobândit

ca proprietar exclusiv de către numitul T.E. la data de 11 iulie 1946, în

contextul în care acesta era căsătorit cu E.N.(D.), regimul matrimonial fiind

cel dotal.

- reclamanții sunt numai

moștenitorii defunctei E.N.(D.), în calitate de nepoți de soră, nu și ai lui T.E.;

- numita E.N.(D.) a decedat în anul

1949, astfel încât regimul comunității de bunuri consacrat prin Codul Familiei

din anul 1954 nu i-a fost niciodată aplicabil.

Apelul declarat de contestatori

împotriva acestei sentințe, prin care au solicitat admiterea cererii lor, a

fost respins ca o motivare similară celei a instanței de fond prin decizia

civilă nr. 154 din 11 iulie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Prin recursul de față contestatorii

au criticat hotărârile în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

au susținut în esență că:

- instanțele au ignorat consecințele

juridice care decurg din „forma de administrare” din 22 noiembrie 1947 și care

în mod cert îi conferă drepturi substanțiale autoarei lor;

- nu s-a ținut seama de probatoriile

administrate care atestă o contribuție majoră a autoarei lor la dobândirea

imobilului în litigiu;

Recursul este nefondat.

Instanțele au făcut o analiză

corectă a materialului probator administrat, trăgând singura concluzie impusă

de dovezi și anume aceea că imobilul în litigiu a constituit proprietatea

exclusivă a numitului T.E. în regimul matrimonial dotal, cu excluderea

drepturilor soției acestuia (mătușa reclamanților).

Sub acest aspect, este evident că procura de reprezentare dată de soți

numitului D.A. la 22 noiembrie 1947 nu conferă soției vreun drept real asupra

bunului respectiv.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi

făcut dovada unei eventuale contribuții soției proprietarului la dobândirea

bunului, acesta nu ar fi avut drept consecință constituirea coproprietății în

favoarea ei într-un regim matrimonial dotal și în condițiile în care, ea

decedând în anul 1949, dispozițiile Codului Familiei nu i-au fost niciodată

aplicabile. Mătușii reclamanților i s-ar fi putut, ca ipoteză, recunoaște doar

un eventual drept de creanță, fără nici o relevanță în material Legii nr. 10/2001

fiindcă o asemenea împrejurare nu i-ar fi transformat pe contestatori în

„persoane îndreptățite” în sensul acestui act normativ.

Așa fiind, cum hotărârile pronunțate

în cauză sunt în întregime legale și temeinice, recursul va fi respins ca

nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de reclamanții D.A.E. și D.C.T. împotriva deciziei civile nr.

154 din 11 iulie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie

2004.