ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1175/2007

Deliberând asupra recursului civil

de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ.:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dâmbovița la 15 februarie 2005 reclamanta Z.I.E. a formulat o

contestație împotriva Dispoziției nr. 11 din 6 ianuarie 2005 privind

soluționarea notificării nr. 109/2001 emisă de primarul orașului Pucioasa.

Prin notificarea amintită reclamanta

a revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001, în calitate de unică moștenitoare a

tatălui ei N.N., despăgubiri bănești pentru imobilul construcție (172 mp) și

teren aferent (250 mp) în Pucioasa, față de împrejurarea că imobilul a fost

vândut, în baza Legii 4/1973 chiriașilor de la acea vreme, familia S.

Reclamanta și-a precizat ulterior

acțiunea, solicitând despăgubiri pentru o suprafață de teren de 590 mp cum s-a

constatat de către expertiza administrată în cauză că este suprafața terenului

situat în str. H.

Tribunalul Dâmbovița prin sentința

civilă nr. 1147 din 3 noiembrie 2005 a respins acțiunea ca neîntemeiată.

S-a constatat că reclamanta a făcut

dovada calității de unică moștenitoare a defunctei N.N. conform certificatului

de moștenitor nr. 386 din 23 martie 1993 însă nu a dovedit că terenul s-a aflat

în proprietatea tatălui său și nici că terenul a fost preluat abuziv prin

Decretul nr. 92/1950. Deși în anexa la Decretul nr. 92/1950 se prevede la

poziția 5433 că de la N.I.N. se preiau în proprietatea statului 4 apartamente

din București și Pucioasa, nu se indică elemente pentru individualizarea

imobilului în acel act normativ.

S-a mai constatat din raportul de

expertiză că terenul, fiind atribuit în proprietate familiei V. (210 mp) prin

ordinul prefectului 405/2001 și respectiv familiei B.(380 mp) prin ordinul

prefectului nr. 448/2003, el intră sub incidența de reglementare a Legii nr.

18/1991, art. 36 alin. (2)-(6).

Curtea de Apel Ploiești prin decizia

civilă nr. 87 din 16 mai 2006, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

S-a constatat că instanța de fond și

Primăria orașului Pucioasa au făcut o corectă apreciere a probelor, în sensul

că înscrisurile prezentate, procesul verbal din 22 iunie 1953 și lista anexă la

Decretul 92/1950 atestă proprietatea autorului reclamantei asupra unor imobile

construcții (apartamente) nu și asupra terenurilor pentru care nu s-au depus

acte. Măsura confiscării nu prevede existența terenului de 250 mp.

Împotriva acestei decizii reclamanta

a declarat în termen legal recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În fapt, în esență, reclamanta a

susținut că s-a făcut o greșită interpretare și aplicare a Legii nr. 10/2001.

La data pronunțării sentinței de fond, intrase în vigoare noul text al art. 22

al Legii nr. 10/2001, urmare modificărilor aduse de Legea nr. 247/2005 care

instituie o prezumție de proprietate care poate fi răsturnată prin probe

contrare or, în cauză nu s-au făcut aceste probe, contrare cu înscrisurile doveditoare

prezentate s-a înscris în prezumția legală amintită iar cei doi chiriași cărora

li s-a vândut ilegal apartamentele nu pot beneficia de dreptul de proprietate

asupra terenului aferent, în raport de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991,

pentru că titularii actuali ai dreptului de proprietate asupra apartamentelor

cumpărate a fost dobândit de la stat, ei neavând anterior cumpărării un drept

exclusiv asupra terenului.

Recursul este fondat și se va admite

pentru considerentele următoarele.

Reclamanta a făcut dovada

proprietății autorului ei asupra imobilului pretins, cu anexa la Decretul nr.

92/1950 de preluare a acestuia.

Identificarea imobilului prin adresa

acestuia, str. H., a fost coroborată, pentru a determina proprietatea, cu

procesul verbal din 22 iunie 1953 în care se menționează imobilul din str. H.,

proprietatea lui N.N., precum și cu adresa nr. 3488 din 22 martie 1949 a

Administrației financiare sector 1 Galben (depusă în original la dosar), din

care rezultă că proprietarul avea un număr matricol pentru imobilul în discuție

(609) și plătea un impozit de 3.256 lei.

S-a făcut dovada cu adresa Primăriei

Pucioasa, nr. 7590 din 1 iunie 2005, că numărul civic 4 din str. H. este astăzi

nr.6.

Proprietatea asupra construcției

expropriate a fost confirmată de instanța de apel care însă în mod neîntemeiat

a considerat că nu s-au făcut probe pentru dovedirea proprietății asupra

terenului.

În acest sens expertiza administrată

în cauză a individualizat imobilele expropriate și a constatat că la adresa

situată în str. H. nr. 6 (fostă 4) se află un teren de 590 mp, deținut în

prezent de familiile care au cumpărat imobilele, fiindu-le atribuite în

proprietate prin ordinul prefectului din anii 2001 și respectiv 2003.

Aprecierile asupra naturii juridice

a terenului se fac de autoritatea chemată să soluționeze cererea de

revendicare, în faza în care aceasta se află, în cazul de față de către

instanța de judecată (investită cu contestația împotriva dispoziției), fiind

irelevante sub acest aspect aprecierile expertului care de altfel nici nu

statuează asupra naturii juridice cum s-a interpretat de instanța de fond, ci

prezintă situația terenului în raport de actele ce i-au fost prezentate.

S-au făcut dovezi că pe lângă

construcție, au existat și terenuri aferente.

Sub acest aspect, anexa la Decretul

nr. 92/1950 a fost completată cu expertiza efectuată în cauză și cu

informațiile precizate în adresa nr. 3145 din 19 mai 1992 a SC A. SA la cererea

petentei, în sensul că terenul trecut în proprietatea statului, situate în București,

str. M. 95, sector 4 și str. H. nr. 4 Pucioasa, „fost proprietatea numitului

N.I.N. în baza Decretului 92/1950 poziția 5433 în total teren 701 mp”.

Din ordinul nr. 405/2001 și ordinul

nr. 448/2003, emise de Prefectul județului Dâmbovița, rezultă că li s-a

atribuit în proprietate actualilor proprietari ai construcțiilor din str. H.

nr. 6, teren aferent în suprafețele indicate expres.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 în absența unei probe contrare, întinderea dreptului de

proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de

autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.

Dovezi contrare nu s-au administrat

în cauză, de către pârât. Din contră, se constată că decizia atacată este nu

numai nelegală, dar și neîntemeiată pentru împrejurarea că nu a respectat

propunerile făcute de Comisia județeană pentru aplicarea Legii 10/2001 și

exprimate în procesul-verbal din 4 noiembrie 2003, cât privește petiționara

Z.I.E. București, la fila 2 al acestui proces verbal depus la dosarul de fond

filele 27-30. Pentru cazul reclamantei, tratat la pct. 2 din acest raport,

propunerile sunt de „admitere în principiu, înaintarea dosarului la Comisia de

evaluare în vederea stabilirii cuantumului pretențiilor”, propunerea a fost

votată în unanimitate de Comisie.

Se constată așadar că pretențiile

reclamantei de revendicare în formă de despăgubiri pentru imobilul ce a

aparținut în proprietate tatălui ei, sunt justificate.

Restituirea în natură nu mai este cu

putință, imobilul a fost înstrăinat prin contracte de vânzare-cumpărare

chiriașilor înainte de 1984 și acestora li s-a atribuit în proprietate, prin

ordin al prefectului, terenul aferent construcțiilor.

Pentru considerentele arătate,

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul, se va

modifica decizia atacată în sensul că se va admite apelul reclamantei împotriva

sentinței civile nr. 1147/2005 pe care o schimbă în totalitate și în consecință

se va dispune admiterea contestației. Se va modifica dispoziția nr. 11 din 6 ianuarie

2005 a primarului orașului Pucioasa, în sensul că se va constata dreptul

reclamantei la despăgubiri pentru imobilul construcții și teren aferent situat

în str. H. nr. 6, Pucioasa.

În acest sens va fi obligat Primarul

să emită o nouă dispoziție în beneficiul reclamantei, în sensul constatării

dreptului acesteia la despăgubiri pentru imobilul revendicat.

În raport de intervenția Titlului

VII din Legea nr. 247/2005 care instituie o procedură specială în sarcina

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, se vor respecta

dispozițiile legii speciale în procedura instituită de aceasta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta Z.I.E. împotriva deciziei nr. 87 din 16 mai 2005 a Curții de Apel

Ploiești, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței civile nr. 1147 din 3 noiembrie 2005 a Tribunalului

Dâmbovița.

Schimbă în tot această sentință și

în consecință: admite contestația împotriva dispoziției nr. 11 din 6 ianuarie

2005 emisă de Primarul orașului Pucioasa pe care o anulează.

Obligă pe pârât să emită în

beneficiul reclamantei o nouă dispoziție de constatare a dreptului reclamantei

la despăgubiri pentru imobilul situat în str. H. nr. 6, Pucioasa.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 februarie 2007.