ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5591/2006

Asupra recursului civil de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița nr. 1753/2004, contestatoarele B.A., G.C., G.M. și M.R. în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului Pucioasa au solicitat anularea dispoziției nr. 1231 din 9 martie 2004, emisă de Primarul Orașului Pucioasa și obligarea pârâtei la acordarea despăgubirilor pentru suprafața de 1318 mp teren. În motivarea acțiunii, reclamantele au învederat că, prin notificarea adresată Primăriei Orașului Pucioasa, au solicitat despăgubiri pentru suprafața de teren, situat în orașul Pucioasa pct. „Condeescu" în suprafața de 32 000 mp, care a fost preluată de la autorul lor, conform Decretului nr. 115/1959. S-a mai arătat, că în litigiu este numai suprafața de teren de 1318 mp pentru care nu s-au acordat despăgubiri.

Prin dispoziția nr. 1231 din 9 martie 2004, emisă de primarul orașului Pucioasa, s-a respins notificarea, cu motivarea că, pentru suprafața de 1318 mp teren nu s-a făcut dovada preluării de către stat și că diferența de 21 120 mp a fost preluată în baza Decretului nr. 115/1959, nefacând obiectul Legii nr. 10/2001 conform art. 8. Intimata Primăria Orașului Pucioasa, prin întâmpinarea formulată la instanța de fond, a solicitat respingerea contestației, pe considerentul că, nu s-a dovedit de către contestatoare preluarea de către stat a terenului în litigiu în suprafața de 1318 mp. Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 513 din 26 iulie 2004, a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 1231 din 9 martie 2004, emisă de Primăria orașului Pucioasa și a constatat, că petiționarele sunt îndreptățite la despăgubiri bănești pentru suprafața de 1318 mp teren, identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert G.V.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, că pe terenul în suprafață de 1318 mp se află edificate sala de sport și anexa ce reprezintă centrala termică a Liceului „Nicolae Titulescu" din Pucioasa, astfel că, imobilul se află în patrimoniul statului, operând prezumția relativă de preluare abuzivă, deci, fără titlu, aspecte față de care s-a ajuns la soluția deja arătată. Prin decizia nr. 3010 din 13 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, s-a admis apelul declarat de intimata Primăria Orașului Pucioasa împotriva sentinței civile nr. 513 din 26 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu petiționarele B.A., G.C., G.M.

și M.R. A fost schimbată în tot sentința apelată și pe fond a fost respinsă ca neîntemeiată contestația. Instanța de apel, raportându-se la același material probator, a reținut, în esență că, nu există probe, care să justifice dreptul de proprietate al autorului contestatoarelor asupra terenului în litigiu. Împotriva deciziei civile nr. 3010 din 13 decembrie 2004, contestatoarele B.A., G.C., G.M. și M.R. au declarat recurs în termen, solicitând casarea hotărârii recurate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, invocând motivele de recurs, prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora au susținut că, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 și au făcut o aplicare greșită a acestuia, fără a se avea în vedere titlul de proprietate al autorilor lor, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 1601 din 11 septembrie 1948. Analizând recursul declarat de contestatoarele B.A., G.C., G.M.

și M.R., în termenul legal, în limita motivelor de nelegalitate invocate, care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este fondat pentru următoarele considerente: Prima instanță, a dispus restituirea în natură a terenului în litigiu, în suprafață de 1318 mp, cu privire la care părțile au susțineri contrare (potrivit contestatoarelor, terenul a aparținut autorului lor, preluat de stat, iar potrivit intimatei, terenul nu ar fi aparținut autorilor contestatoarelor), dând eficiență concluziilor raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, prin care s-a constat că, terenul este ocupat de Liceul „Nicolae Titulescu" din Pucioasa, sala de sport și centrala termică a acestuia, fără a se dovedi titlul statului, deci, preluarea a operat fără titlu.

Dimpotrivă, instanța de apel, analizând aceleași probe a statuat că nu există dovezi privind dreptul de proprietate al autorului contestatoarelor. Este evident că, ambele hotărâri, pronunțate de instanța de fond și cea de apel au ca temei raportul de expertiză tehnică, întocmit de către expert G.V., pe care l-au interpretat diferit, fără să observe că, prin acest raport de expertiză s-a identificat terenul numai pe baza declarației contestatoarei G.C. și a actelor prezentate de Primăria Orașului Pucioasa, fără a fi avut în vedere și titlul de proprietate al autorului contestatoarelor, aflat la dosarul cauzei (fila 11-12 dosar nr. 1753/2004 al Tribunalului Dâmbovița), respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 1601 din 11 septembrie 1948. Ca urmare, se reține că, nu s-a lămurit pe deplin situația de fapt, prin neverificarea împrejurării, dacă terenul a constituit proprietatea autorului contestatoarelor, de esență, pentru corecta soluționare a cauzei.

Așadar, în mod greșit instanța de apel a aplicat legea, fără a verifica aspecte de esență, privitoare la titularul dreptului de proprietate inițial al terenului în litigiu, în raport de care să se poată stabili, dacă sunt îndreptățite sau nu contestatoarele la măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 1318 mp, așa cum au solicitat prin notificare.. Pentru aceste motive, înalta Curte constată că, împrejurările cauzei nu au fost pe deplin stabilite de către instanța de apel, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) coroborate cu dispozițiile art. 314 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul va fi admis, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Ploiești.

La rejudecare, urmează ca instanța să dispună completarea raportului de expertiză întocmit în cauză sau să încuviințeze o nouă expertiză prin care terenul în litigiu să fie identificat potrivit titlului autorului contestatoarelor, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1601 din 11 septembrie 1948, aflat la dosarul de fond (fila 11-12).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de contestatoarele B.A., G.C., G.M. și M.R. împotriva deciziei nr. 3010 din 13 decembrie 2004, pronunțată de Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2006.