ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5591/2006

Asupra recursului civil de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dâmbovița nr. 1753/2004, contestatoarele B.A., G.C., G.M. și M.R.

în

contradictoriu cu pârâta Primăria

orașului Pucioasa au solicitat anularea dispoziției nr. 1231 din 9 martie 2004,

emisă de Primarul Orașului Pucioasa și obligarea pârâtei la acordarea

despăgubirilor

pentru suprafața de 1318 mp teren.

În motivarea acțiunii, reclamantele au

învederat că, prin notificarea adresată Primăriei

Orașului Pucioasa, au solicitat despăgubiri pentru suprafața de teren,

situat în orașul Pucioasa

pct. „Condeescu" în suprafața de 32 000

mp, care a fost preluată de la autorul lor, conform Decretului nr. 115/1959.

S-a mai

arătat, că în litigiu este numai suprafața de teren de 1318 mp pentru care nu

s-au

acordat despăgubiri.

Prin dispoziția nr. 1231 din 9 martie 2004,

emisă de primarul orașului Pucioasa, s-a respins

notificarea, cu motivarea că, pentru suprafața de 1318 mp teren nu s-a

făcut dovada preluării de către stat și că diferența de 21 120 mp a fost

preluată în baza Decretului nr. 115/1959, nefacând

obiectul Legii nr.

10/2001 conform art. 8.

Intimata Primăria

Orașului Pucioasa, prin întâmpinarea formulată la instanța de fond, a

solicitat respingerea contestației, pe considerentul că, nu s-a dovedit

de către contestatoare preluarea de către stat a terenului în litigiu în

suprafața de 1318 mp.

Tribunalul

Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 513 din 26 iulie 2004, a admis contestația,

a anulat dispoziția nr. 1231 din 9 martie 2004, emisă de Primăria orașului

Pucioasa și a constatat, că

petiționarele sunt îndreptățite

la despăgubiri bănești pentru suprafața de 1318 mp teren, identificată prin

raportul de expertiză întocmit de expert G.V.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut în esență, că pe terenul în suprafață de 1318 mp se

află edificate sala de sport și anexa ce reprezintă centrala termică a Liceului

„Nicolae Titulescu" din Pucioasa, astfel că, imobilul se află în

patrimoniul statului,

operând prezumția

relativă de preluare abuzivă, deci, fără titlu, aspecte față de care s-a ajuns

la

soluția deja arătată.

Prin decizia nr. 3010 din 13 decembrie

2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, s-a admis apelul

declarat de intimata Primăria Orașului Pucioasa împotriva sentinței civile nr.

513 din 26 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu

petiționarele B.A., G.C., G.M. și M.R.

A fost

schimbată în tot sentința apelată și pe fond a fost respinsă ca neîntemeiată

contestația.

Instanța

de apel, raportându-se la același material probator, a reținut, în esență că,

nu există

probe, care să justifice dreptul de proprietate

al autorului contestatoarelor asupra terenului în litigiu.

Împotriva deciziei civile nr. 3010 din

13 decembrie 2004, contestatoarele B.A., G.C., G.M. și M.R. au declarat recurs

în termen,

solicitând casarea hotărârii

recurate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de

fond,

invocând motivele de recurs, prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.,

în dezvoltarea

cărora au susținut că,

instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 și au

făcut

o aplicare greșită a acestuia, fără a se avea în vedere titlul de proprietate

al autorilor lor, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 1601 din 11

septembrie 1948.

Analizând recursul declarat de contestatoarele

B.A., G.C., G.M. și M.R., în termenul legal, în limita motivelor de

nelegalitate

invocate, care fac posibilă

încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este fondat pentru

următoarele

considerente:

Prima

instanță, a dispus restituirea în natură a terenului în litigiu, în suprafață

de 1318 mp,

cu privire la care părțile au susțineri

contrare (potrivit contestatoarelor, terenul a aparținut autorului lor, preluat

de stat, iar potrivit intimatei, terenul nu ar fi aparținut autorilor

contestatoarelor), dând eficiență concluziilor raportului de expertiză tehnică

întocmit în cauză, prin care s-a constat că, terenul este ocupat de Liceul „Nicolae

Titulescu" din Pucioasa, sala de sport și centrala termică a acestuia,

fără a se dovedi titlul statului, deci, preluarea a operat fără titlu.

Dimpotrivă,

instanța de apel, analizând aceleași probe a statuat că nu există dovezi

privind

dreptul de proprietate al autorului

contestatoarelor.

Este evident că, ambele hotărâri,

pronunțate de instanța de fond și cea de apel au ca temei raportul de expertiză

tehnică, întocmit de către expert G.V., pe care l-au interpretat diferit, fără

să observe că, prin acest raport de expertiză s-a identificat terenul numai

pe baza declarației contestatoarei G.C. și a

actelor prezentate de Primăria Orașului

Pucioasa, fără a fi avut în

vedere și titlul de proprietate al autorului contestatoarelor, aflat la dosarul

cauzei (fila 11-12 dosar nr. 1753/2004 al Tribunalului Dâmbovița), respectiv

contractul de vânzare-cumpărare nr. 1601 din 11 septembrie 1948.

Ca urmare, se reține că, nu s-a lămurit pe

deplin situația de fapt, prin neverificarea

împrejurării,

dacă terenul a constituit proprietatea autorului contestatoarelor, de esență,

pentru

corecta soluționare a cauzei.

Așadar, în mod greșit instanța de apel a

aplicat legea, fără a verifica aspecte de esență,

privitoare la titularul dreptului de proprietate inițial al terenului

în litigiu, în raport de care să se poată stabili, dacă sunt îndreptățite sau

nu contestatoarele la măsuri reparatorii pentru terenul în

suprafață de

1318 mp, așa cum au solicitat prin notificare..

Pentru aceste motive, înalta Curte constată că,

împrejurările cauzei nu au fost pe deplin stabilite de către instanța de apel,

astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) coroborate cu

dispozițiile art. 314 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul va fi admis,

se va casa

decizia atacată și se va trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Ploiești.

La rejudecare, urmează ca instanța să dispună completarea

raportului de expertiză

întocmit în cauză

sau să încuviințeze o nouă expertiză prin care terenul în litigiu să fie

identificat

potrivit titlului autorului contestatoarelor, respectiv a

contractului de vânzare-cumpărare nr. 1601 din 11 septembrie 1948, aflat la

dosarul de fond (fila 11-12).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

contestatoarele B.A., G.C.,

G.M. și M.R.

împotriva deciziei nr. 3010 din 13 decembrie 2004, pronunțată de

Curții

de Apel Ploiești, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare

la Curtea de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2006.