ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1072/2019

HOTĂRÂRE

30.05.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1072/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 05.07.2017, reclamanta A., în calitate de moștenitoare a defuncților B. și C., a chemat în judecată pe pârâții Primăria Pucioasa, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună soluționarea pe fond a notificării nr. x/2001 formulată în baza Legii nr. 10/2001, înregistrată la pârâte, obligarea acestora la restituirea în natură sau în echivalent a imobilelor compuse din teren în suprafața de 168 mp și construcții în suprafața de 90,20 mp, situate în orașul Pucioasa, jud. Dâmbovița; să se constate că reclamanta are calitatea de persoana îndreptățită la restituirea imobilelor compuse din teren în suprafața de 168 mp și construcții în suprafață de 90,20 mp, situate în orașul Pucioasa, jud. Dâmbovița, ce fac obiectul notificării nr. x/2001 formulată în baza Legii nr. 10/2001, aflată spre soluționare la pârâtele sus menționate; precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 1.773 din 22 noiembrie 2017, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția Civilă.

În motivare, s-a reținut incidența art. 26 din Legea nr. 10/2001, precum și împrejurarea că imobilul este situat în circumscripția Tribunalului Dâmbovița.

Învestit prin declinare, Tribunalul Dâmbovița, a pronunțat Sentința nr. 1.491 din 26 septembrie 2018, prin care a luat act de renunțarea reclamantei la judecata în contradictoriu cu pârâta Primăria Pucioasa prin Primar.

A admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Dâmbovița, și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantă în favoarea Tribunalului București, secția Civilă.

În motivare, instanța a reținut, față de precizările reclamantei la termenul din 28.03.2018, față de întâmpinarea și actele depuse la dosar de pârâta Primăria Pucioasa, că acțiunea introductivă nu mai privește Primăria Pucioasa, ci doar pe ceilalți pârați, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Ministerul Finanțelor Publice, întrucât pârâta Primăria Pucioasa, a emis dispoziția nr. 1.972/30.07.2004, prin care a soluționat favorabil notificarea nr. x/2001.

În aceasta situație, tribunalul a reținut că reclamanta, menținându-și pretențiile doar în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, entități la care pârâta Primăria Pucioasa, a înaintat dispoziția nr. 1.972/2007, prin care a fost soluționată favorabil notificarea nr. x/2001 (referitoare la terenul de 168 mp și construcția de 90,20 m), și care face obiectul Dosarului de despăgubiri nr. x/C. civ., aflat spre analiză la CCSD, competența de soluționare a cauzei se determină în conformitate cu art. 35 din Legea 165/2013.

Așadar, s-a constatat că prezenta cerere este, de fapt, o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea 165/2013, text de lege invocat de altfel și în cererea de chemare în judecată.

În speță, se invocă nesoluționarea în termen de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a Dosarului de despăgubiri nr. x/C. civ., cu privire la terenul de 168 mp și construcția de 90,20 mp (ce au făcut obiectul notificării x/1991), în termenul de 60 de luni prevăzut de art. 34 din Legea 165/2013, împrejurarea față de care competența de soluționare aparține tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul entității învestită cu soluționarea acestui dosar, respectiv Tribunalul București, entitatea învestită de lege fiind în speța Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, reține următoarele:

Față de cererea precizatoare formulată de reclamanta A. la 28.03.2018, din care rezultă cadrul procesual și calitatea procesuală pasivă doar a pârâtelor Autoritatea Națională pentru Restituirea proprietăților, Ministerul Finanțelor și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, precum și temeiul de drept al acțiunii, art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte, constată că norma de competență aplicabilă raportului juridic litigios este Legea nr. 165/2013.

Astfel, potrivit art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România:

"Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni".

De asemenea, dispozițiile art. 35 alin. (1) din același act normativ prevăd că:

"Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

Alineatul 2 al aceluiași articol stipulează că:

"În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1), în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor".

Noțiunea de "entitate învestită de lege" este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că au această semnificație următoarele structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii:

a) unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată;

b) entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare;

c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România;

f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică;

g) Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit prezentei legi;".

Din perspectiva celor expuse, precum și în condițiile în care acțiunea pendinte este întemeiată pe dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în condițiile în care sediul entității Comisia Centrală pentru Compensarea Imobilelor, ce are atribuții în aplicarea legii speciale (art. 35 din Legea nr. 165/2013), se află în circumscripția acestei instanțe.