ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2284/2019

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 18 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând obligarea acesteia la emiterea deciziei de acordare a măsurilor reparatorii (compensări prin puncte), în condițiile prevăzute de Legea nr. 165/2013, în ceea ce privește suprafața de 623 mp, imposibil de restituit în natură, situată în municipiul Buzău, str. x.

La primul termen de jucată fixat la data de 13 iunie 2019, SCA "B. și asociații", în calitate de reprezentant convențional, a depus o cerere de introducere în proces a moștenitor reclamantului A., decedat la data de 12 aprilie 2019, atașând copia certificată pentru conformitate a certificatului de deces și a actelor de stare civilă pentru succesorii în drepturi - C., D. și E..

2.1. Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin Sentința civilă nr. 1361 din 13 iunie 2019, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, competentă să soluționeze cererea formulată în temeiul art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 este secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află imobilul. A constatat că, în speță, imobilul în litigiu este situat în Buzău, județul Buzău.

Totodată, a apreciat că modificarea legislativă a fost făcută de către legiuitor în beneficiul părților și se impune aplicarea imediată a acesteia, pentru a li se asigura acestora accesul la justiție în mod mai economic și mai ușor, dându-le posibilitatea să aibă acces la instanța ce se află în circumscripția teritorială în care se află imobilul în litigiu, fiind scutite astfel de eventualele costuri suplimentare.

Fiind vorba de norme legale speciale procesuale și totodată imperative, interesând ordinea publică, și mai favorabile, acestea sunt de aplicare imediată, fără a se putea reține o retroactivitate a legii noi, pentru motive de unitate a situației juridice generale, așa cum s-a observat că se desprinde din însăși jurisprudența Curții Constituționale în materia aplicării principiului neretroactivității legii civile.

2.2. Învestit cu soluționarea cauzei prin declinare, Tribunalul Buzău, secția I civilă, prin Sentința nr. 1098 din 17 octombrie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Buzău, secția I civilă, în esență, a dat eficiență dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în forma în vigoare la data când a început procesul.

De asemenea, a reținut și faptul că, deși ulterior sesizării Tribunalului București, și anume prin Legea nr. 111/2019, textul art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a fost modificat, în sensul atribuirii de competență instanței în a cărui circumscripție se află imobilul, nu atrage modificarea competenței în prezenta cauză, cât timp instanța competentă la momentul sesizării rămâne competentă indiferent de modificările ulterioare intervenite în legislație.

Așa fiind, în contextul dispozițiilor art. 95 alin. (4) C. proc. civ. și ale art. 35 din Legea specială nr. 165/2013, raportat la obiectul cauzei de față, instanța a constatat că revine secției civile a tribunalului de la sediul ..., competența de soluționare a cererii, iar norma specială de reglementare a competenței exclusive este una de ordine publică.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte constată că Tribunalul București, secția a III-a civilă, și Tribunalul Buzău, secția I civilă, și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima instanță făcând aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2019, în timp ce Tribunalul Buzău, secția I civilă, a stabilit competența de soluționare a pricinii prin raportare la același text de lege, însă în forma în vigoare la data începerii procesului.

În cauză, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 18 septembrie 2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită decizie de compensare pentru un număr de puncte cu privire la imobilul menționat în cerere, invocând dispozițiile Legii nr. 165/2013, precum și pe cele ale Legii nr. 10/2001.

Prin urmare, raportat la obiectul litigiului, astfel cum a fost anterior arătat, pentru stabilirea instanței competente a soluționa pricina au relevanță dispozițiile art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013.

Potrivit art. 35 din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare la data inițierii prezentului litigiu, "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. [...] (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor".

Noțiunea de "entitate învestită de lege" este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, iar printre structurile cărora aceste dispoziții le conferă o astfel de semnificație se regăsește și "g) Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii".

Astfel, raportat la prevederile legale anterior enunțate și având în vedere că pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are sediul în București, învestirea de către reclamant a Tribunalului București, secția a III-a civilă, s-a realizat cu respectarea normelor de competență în vigoare la data începerii procesului (18 septembrie 2018), astfel cum prevede art. 24 C. proc. civ.

Ulterior, prin Legea nr. 111/2019, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 418 din data de 28 mai 2019, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a fost modificat în sensul că tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul îi revine competența de a soluționa contestațiile, formulate de persoanele îndreptățite, împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 din același act normativ.

Totodată, conform dispozițiilor art. 25 alin. (2) teza I C. proc. civ., "Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început".

Cum în speță, normele care reglementează competența de soluționare a litigiilor născute în procedura specială a Legii nr. 165/2013 au fost modificate după legala învestire a Tribunalului București, secția a III-a civilă, noile dispoziții nu produc efecte în prezenta cauză, instanța inițial învestită rămânând competentă a soluționa pricina.

Prin urmare, în raport de cele anterior reținute, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în a cărei rază teritorială se află sediul entității a cărei obligare la a emite decizie de compensare se solicită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 noiembrie 2019.

GGC - CL