ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1492/2020

HOTĂRÂRE

14.07.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1492/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 14 iulie 2020

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 martie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:

- anularea deciziei de invalidare nr. x/08.02.2019 emisă de pârâtă;

- validarea măsurii de acordare despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene Buzău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată nr. 387/19.11.2009 în favoarea acesteia, pentru suprafața de teren arabil de 12 ha de pe teritoriul jud. Buzău.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Prin sentința civilă nr. 2371 din 31 octombrie 2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

În motivarea soluției de declinare instanța a reținut că, prin Legea nr. 111/2019, s-a stabilit competența teritorială absolută de soluționare a contestațiilor și cererilor formulate în baza Legii nr. 165/2013 în favoarea tribunalului în a cărei circumscripție se află imobilul, obiect al procedurii speciale reglementate de lege.

A constatat că imobilul în litigiu este situat în județul Buzău și că modificarea legislativă a fost făcută de către legiuitor în beneficiul părților, impunându-se aplicarea imediată a acesteia.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul Buzău, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 284 din 3 iunie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Buzău a constatat că cererea introductivă de instanță a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la 15 martie 2019, dată la care dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 prevedeau că "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la comunicare".

Ulterior, prin Legea nr. 111/2019, intrată în vigoare la 31.05.2019, s-a modificat alin. (1) al art. 35 din Legea nr. 165/2013, însă aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză, astfel cum reiese din interpretarea art. 25 alin. (2) C. proc. civ., noua lege aplicându-se numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare, iar nu și celor demarate anterior și aflate în curs de desfășurare.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prezentul conflict negativ de competență a fost generat de aprecierea diferită a celor două instanțe cu privire la aplicarea în timp a dispozițiilor Legii nr. 111/2019, de modificare a prevederilor art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Astfel, la data sesizării instanței, 15 martie 2019, în art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 se prevedea că "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor."

Ulterior, prin Legea nr. 111/2019, alin. (1) al art. 35 din Legea nr. 165/2013 s-a modificat în sensul că "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

Această modificare legislativă a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 28 mai 2019.

În cauza de față, acțiunea introductivă a fost formulată la 15 martie 2019, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 111/2019, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 24 și 25 C. proc. civ., rămân aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013, în forma în vigoare la data demarării procesului.

Așadar, raportat la prevederile legale anterior enunțate, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.