ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 531/2020

HOTĂRÂRE

25.02.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 531/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 01.04.2019, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor București, anularea Deciziei de compensare nr. 24696 din 29 ianuarie 2019 emisă de pârâtă în Dosarul de despăgubiri nr. x din 11 martie 2018 sub aspectul numărului de puncte acordate pentru imobilele situate în Baia Mare, str. x, jud. Maramureș, compuse din teren în suprafață de 780 mp, locuință în suprafață de 36,75 mp și anexe în suprafață de 19,43 mp, recalcularea valorii exprimată în puncte a imobilului pentru care a fost validată cererea în despăgubiri prin aplicarea grilei notariale în raport de încadrarea imobilului în zona în care se află și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de compensare în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii potrivit valorii recalculate, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr. 2361 din 30 octombrie 2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș.

În motivarea soluției, instanța a reținut că prin Legea nr. 111/2019, s-a stabilit competența teritorială absolută de soluționare a contestațiilor și cererilor formulate în temeiul Legii nr. 165/2013 în favoarea tribunalului în a cărui circumscripție se află situat imobilul, obiect al procedurii speciale reglementate de lege.

Această competență teritorială absolută este de ordine publică, imperativă ce nu poate fi înlăturată și de natură a satisface totodată și un interes general pentru asigurarea accesului la justiție în mod egal pentru toți cetățenii persoane îndreptățite și care au formulat notificări ori cereri de restituire în natură sau de măsuri reparatorii în echivalent, precum și dreptul la un proces echitabil pentru toate categoriile de justițiabili indiferent de domiciliu, așa cum rezultă și din expunerea de motive care stă la baza acestei reglementări consacrate prin adoptarea Legii nr. 111/2019, prin care s-a evidențiat obligația statului de a asigura tuturor cetățenilor dreptul la un proces echitabil și garantarea accesului la justiție.

Fiind vorba de norme legale speciale procesuale și totodată imperative, interesând ordinea publică și fiind mai favorabile, acestea sunt de aplicare imediată, fără a se putea reține o retroactivitate a legii noi pentru motive de unitate a situației juridice generale, așa cum s-a observat că se desprinde din însăși jurisprudența Curții Constituționale în materia aplicării principiului neretroactivității legii civile (doctrina reflectată în jurisprudența Curții).

Pe de altă parte, s-a avut în vedere și faptul că norma procesuală prevăzută de Legea nr. 111/2019, având un caracter de normă specială, este de aplicare imediată și cu prioritate față de norma generală (C. proc. civ.), fiind de natură a satisface, totodată, interesul care a generat edictarea sa, așa cum a fost reținut anterior.

Tribunalul Maramureș, secția civilă, prin Sentința nr. 64 din 23 ianuarie 2020, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și, constatând ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că la data înregistrării acțiunii, 1 aprilie 2019, prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 stabileau din punct de vedere al competenței teritoriale, faptul că:

"deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării". Sediul entității emitente a deciziei de compensare contestate în prezenta pricină - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor - este în București.

Prin Legea nr. 111/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 28 mai 2019, dispozițiile anterior evocate au fost modificate, în prezent stabilindu-se că "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

S-a reținut că Legea nr. 111/2019 nu cuprinde dispoziții tranzitorii, astfel încât din punct de vedere al conflictului intertemporal de legi, sunt aplicabile normele generale reglementate de dispozițiile art. 24 - 25 C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, " (1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și art. 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor."

Corelativ, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora.

Prin art. 35 alin. .(1) din Legea nr. 165/2013 s-a acordat competența de soluționare a deciziilor emise de entitățile învestite de lege cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.

Aceste prevederi legale instituie o normă de competență absolută, ce atribuie tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul entității, competența de soluționare a contestațiilor împotriva deciziilor emise de aceasta cu respectarea dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013.

Se reține faptul că art. 35 din Legea nr. 165/2013 a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, astfel: deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Această modificare legislativă a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 28 mai 2019. În cauza de față, acțiunea a fost introdusă la 1 aprilie 2019, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 24 C. proc. civ., rămân aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013, în forma în vigoare la data demarării procesului.

Din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate, rezultă că în privința litigiilor izvorâte din aplicarea Legii nr. 165/2013, legiuitorul a stabilit competența absolută în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.

Noțiunea de "entitate învestită de lege" este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că are această semnificație Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, structură cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii.

Având în vedere că pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are atribuții în aplicarea legii speciale, în temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013, raportat la art. 34 din aceeași lege, litigiul de față este de competenta (teritorială și materială) a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități, învestite cu emiterea deciziei de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent.

Cum sediul pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor este în București, Calea x, în considerarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, competența de a judeca pricina urmează a fi stabilită în favoarea secției civile a Tribunalului București.