ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 457/2022

Ședința publică din data de 02 martie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 711 din 15 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost constatat perimat recursul declarat de contestatoarea A., împotriva deciziei nr. 531 din 13 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție.

În cuprinsul cererii de recurs, neîntemeiată în drept, contestatoarea a expus situația de fapt și și-a exprimat nemulțumirea cu privire la soluțiile pronunțate în dosar.

Totodată, a susținut că, pentru termenul de judecată din data de 15 septembrie 2021, a fost citată pentru discutarea repunerii pe rol și în vederea discutării perimării, însă i-a fost îngrădită libertatea de exprimare de către completul de judecată, iar ulterior i-a fost comunicată decizia prin care a fost constatată perimată cererea de recurs.

A mai arătat că a stăruit în judecarea cererii timp de 2 ani, însă judecătorii nu au cercetat fondul cauzei, încălcând, în acest mod, legea.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 11 octombrie 2021 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților, care nu au depus întâmpinare.

Analizând recursul în raport de excepția de netimbrare și excepția de tardivitate a recursului, invocate de instanță din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 197 C. proc. civ., "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii".

Conform prevederilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

Dispozițiile art. 33 din actul normativ mai sus menționat stipulează în sensul că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă se constată că o cerere este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cel mult 10 zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea anulării cererii. Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Prin rezoluția din data de 21 octombrie 2021, Completul CC10 - noul C. proc. civ. a stabilit că recurenta datorează, pentru soluționarea recursului, o taxă de timbru în cuantum de 100 RON, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și a dispus citarea recurentei cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Astfel cum rezultă din adresa emisă la 27 octombrie 2021 și din procesul-verbal de înmânare a actelor procedurale către recurenta-contestatoare, aflat la dosar, aceasta a fost citată cu mențiunile privitoare la obligația de plată, cuantumul taxei judiciare de timbru și sancțiunea în caz de neplată.

Se constată că recurenta-contestatoare nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, sens în care intervine sancțiunea anulării cererii de recurs, potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

În acord cu jurisprudența instanței de contencios a drepturilor omului, cauza Iordache împotriva României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art. 6 din Convenție față de împrejurarea că instanțele naționale nu au explicat reclamantului consecințele neplății taxelor de timbru aferente soluționării apelului și recursului, sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată, în cauza dedusă judecății, Înalta Curte reține că prin adresa emisă la data de 27 octombrie 2021, recurenta a fost înștiințată despre sancțiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată a taxei judiciare de timbru, precum și despre posibilitatea formulării unei cereri de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru în condițiile O.U.G. nr. 80/2013.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale menționate anterior, coroborate cu actele dosarului, Înalta Curte va admite excepția de netimbrare, va face aplicarea sancțiunii nulității prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și va anula recursul, ca netimbrat.

De altfel, Înalta Curte reține și împrejurarea că cererea de recurs este tardiv formulată, în raport cu dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor mai sus menționate, hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiași articol, se prevede expres că, atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.

În cauză, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 711 din 15 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost pronunțată la data de 15 septembrie 2021, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la data de 21 septembrie 2021.

Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost depusă la Curtea de Apel Timișoara, la data de 1 octombrie 2021, astfel cum rezultă din ștampila curții de apel, aflată la dosarul de recurs.

Având în vedere dispozițiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., menționate anterior, referitoare la termenul de declarare a recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea, Înalta Curte reține că recursul declarat în cauză a fost formulat cu depășirea termenului legal.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Cum articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a nulității în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege, rezultă că, în cauză, este incidentă această sancțiune.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 711 din data de 15 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de contestatoarea A., împotriva deciziei nr. 711 din 15 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 02 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.