ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 947/2022

Ședința publică din data de 04 mai 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I.1. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 307/2021 din 12 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă a fost constatat perimat recursul declarat de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 2934 pronunțată la 28.10.2019 de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție.

În cuprinsul cererii de recurs, neîntemeiată în drept, contestatorul a susținut că a formulat prezenta cale de atac întrucât nu a avut avocat să îl reprezinte "la procesul pe care l-a pierdut".

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 11 iulie 2021 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că, partea are deschisă calea de atac a recursului, recursul este declarat tardiv și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a)., c), e) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității. Cererea de recurs a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform încheierii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 29 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2018.

S-a reținut că instanța urmează să dispună asupra admisibilității în principiu a recursului din perspectiva legalității căii de atac, a îndeplinirii condițiilor de formă ale cererii de recurs, prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. c) și d) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, a exercitării în termen a căii de atac și la posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul în raport de excepția tardivității reținută prin raportul întocmit în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ. și excepția nulității recursului,ambele invocate de instanță, din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce privește excepția tardivității, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, cererea de recurs fiind tardiv formulată, în raport cu dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor mai sus menționate, hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Calculul termenelor procedurale este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiași articol, se prevede expres că, atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.

În cauză, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 307/2021 din 12 mai 2021 a Curții de Apel Iași, secția civilă a fost pronunțată la data de 12 mai 2021, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la data de 18 mai 2021.

Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost depusă la Curtea de Apel Iași, la data de 02 iunie 2021, astfel cum rezultă din ștampila curții de apel, aflată la dosarul de recurs.

Având în vedere dispozițiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., menționate anterior, referitoare la termenul de declarare a recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea, Înalta Curte reține că recursul declarat în cauză a fost formulat cu depășirea termenului legal.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Cum articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a nulității în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege, rezultă că, în cauză, este incidentă această sancțiune.

De altfel, Înalta Curte reține și împrejurarea că cererea de recurs este nulă, recurentul-contestator neformulând critici de nelegalitate împotriva deciziei atacate care să poată fi subsumate motivelor de recurs expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 307/2021 din 12 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă a fost constatat perimat recursul declarat de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 2934 pronunțată la 28.10.2019 de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2018.

Se constată că prin recursul formulat nu sunt dezvoltate critici de nelegalitate cu privire la soluția pronunțată de curtea de apel.

Cum obiectul recursului îl constituie decizia civilă nr. 307/2021 din 12 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței în soluția pronunțată, de constatare a perimării recursului declarat de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 2934 pronunțată la 28.10.2019 de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2018.

În concluzie, întrucât aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și nu se grefează pe conținutul deciziei atacate, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. deciziei civile nr. 307/2021 din 12 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 307/2021 din 12 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 mai 2022.