ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2798/2021

Ședința publică din data de 16 decembrie 2021

Deliberând asupra contestației în anulare de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1326 din 26 mai 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă, prnunțată în dosar nr. x/2019 a anulat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 531 din 3 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a Civilă.

Împotriva acestei decizii, la data de 28 octombrie 2021 a formulat contestație în anulare A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 503 alin. (2), pct. 3 și 4 C. proc. civ.

Sub un prim aspect, contestatoarea a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., întrucât instanța a omis să cerceteze toate motivele de casare invocate în temen.

În esență, se arată că instanța de recurs nu a observat că există contrarietate flagrantă între decizia recurată și decizia nr. 807/16.10.2019, decizii pronunțate de aceeași curte de apel, referitoare la prescripția dreptului material la acțiune.

Sub al doilea aspect, contestatoarea susține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., întrucât instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Instanța de recurs nu a luat în dezbatere dosarul nr. x/2019 conexat la cererea pârâtei.

Se mai arată că excepția nulității a fost în mod formal invocată și în mod greșit admisă, motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., fiind pe deplin dovedite.

La termenul din data de 16.12.2021, Înalta Curte, a reținut cauza în pronunțare asupra excepției tardivității contestației în anulare.

Analizând excepția tardivității contestației în anulare, invocată de instanță, din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 506 alin. (1) C. proc. civ. prevăd:

"Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă ".

Din interpretarea literală și gramaticală a prevederilor legale redate reiese că în ipoteza în care hotărârea a fost comunicată părții, termenul pentru exercitarea contestației în anulare este de 15 zile care începe să curgă de la comunicarea hotărârii.

În cauza de față, se constată că potrivit înscrisurilor atașate la dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, decizia civilă nr. 1326 din 26 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, care face obiectul prezentei căi de atac, a fost comunicată reclamantei A. la data de 07.10.2021, moment de la care, în aplicarea prevederilor anterior arătate începe să curgă termenul de 15 zile pentru exercitarea contestației în anulare.

Conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.:

"Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: (…) 2. când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește;"

În aplicarea dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., termenul pentru declararea contestației în anulare s-a împlinit la data de 25.10.2021.

Or, contestatoarea a promovat această cale extraordinară de atac împotriva deciziei contestate la data de 28.10.2021 (așa cum rezultă din ștampila aplicată pe cerere odată cu înregistrarea acesteia la instanță).

Așadar, în speță, contestația în anulare a fost formulată peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 C. proc. civ.

Termenul de un an prevăzut de art. 506 C. proc. civ. este un termen limită obiectiv, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii și nu dă posibilitatea părților să opteze în a formula contestația în anulare în 15 zile de la comunicare sau într-un an de la data rămânerii definitive, fiind un termen aplicabil în situația în care nu s-a efectuat actul procedural al comunicării hotărârii atacate.

Potrivit art. 185 C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va anula contestația în anulare declarată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1326 din 26 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1326 din 26 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata CEZ VÂNZARE S.A., ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2021.