ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5179/2006

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 270 din 7 aprilie 2004, reclamantele S.V.F.S. și L.O.M. au chemat în judecată Primăria orașului Pucioasa, solicitând desființarea dispoziției nr. 802 din 12 august 2003 emisă de Primar și obligarea la restituirea în natură a moșiei Zărăfoaia. Contestatoarele au arătat că sunt moștenitoarele defunctei B.T. care la rândul ei a dobândit prin succesiune o parte din moșia Zărăfoaia. S-a susținut caracterul nelegal al dispoziției de respingere a notificării, în motivarea căreia s-a reținut că pentru parte din teren nu a fost dovedit dreptul de proprietate, iar cealaltă parte nu face obiect al Legii nr. 10/2001, întrucât, potrivit sentinței nr. 322 din 7 mai 1946 a Tribunalului Ilfov s-a dovedit dreptul de proprietate pentru cota de ⅓ din lotul nr. 2 de 15,16 ha și ¼ din lotul în suprafață de 15,16 ha.

În plus, s-a arătat că terenul face obiectul Legii nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 270 din 7 aprilie 2004, Tribunalul Dâmbovița a respins contestația ca neîntemeiată. În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantele au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, doar că restituirea terenului nu este posibilă, având în vedere situația acestuia. Astfel, potrivit evidențelor agricole ale pârâtei a rezultat că după anul 1945 terenul a fost atribuit în proprietate unor persoane fizice, și că localitatea Pucioasa fiind necooperativizată, respectivele persoane au folosit terenul neîntrerupt timp de peste 30 de ani. Referitor la restituirea a 600 pogoane subsol, s-a constatat că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 10/2001 nu includ și aceste bunuri în categoria celor care să facă obiect al restituirii.

Față de împrejurarea că restituirea în natură nu este posibilă și pe de altă parte, că nu s-au cerut măsuri reparatorii prin echivalent, s-a apreciat asupra caracterului neîntemeiat al contestației. Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatoarele care au susținut că în mod greșit instanța de fond a invocat existența uzucapiunii în condițiile în care acest aspect nu fusese dezbătut, nu făcuse obiectul cererii reclamantelor și nici nu fusese invocat de intimată prin întâmpinare, încălcându-se astfel prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. De asemenea, s-a arătat că motivarea instanței de fond cu privire la nesolicitarea despăgubirilor este greșită, putându-se opta pentru măsuri reparatorii în echivalent numai după ce reclamanții erau informați cu privire la imposibilitatea restituirii în natură a imobilului.

Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 997 din 28 septembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești. În motivarea soluției s-a reținut că parte din moșia Zărăfoaia, formată din 173 pogoane teren, ce a făcut obiect al notificării, a fost înstrăinată de către autorul reclamantei, iar restul moșiei a fost preluat în proprietatea statului în temeiul Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare și atribuit în proprietate unui număr de 58 cetățeni ai orașului Pucioasa. S-a constatat, potrivit raportului de expertiză topografică efectuat, că terenul a cărui restituire s-a cerut, se identifică în intravilanul orașului Pucioasa cu categoria de folosință curți-construcții și grădini (în suprafață de 7740 mp și respectiv 11070 mp) și în extravilanul localității Pucioasa, în suprafață totală de 73.238 mp.

Față de situația de fapt rezultată în legătură cu terenurile și față de regimul lor juridic, s-a apreciat că sunt aplicabile în speță dispozițiile Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 1/2000, iar nu cele ale Legii nr. 10/2001 pe care s-a întemeiat notificarea. Astfel, terenul fiind preluat în proprietatea statului conform Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, situația acestuia este reglementată expres prin dispozițiile art. 39 din Legea nr. 18/1991. De altminteri, parte din moșia „Zărăfoaia”, formată din păduri, a făcut obiect al reconstituirii dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 1/12000, reclamantelor eliberându-li-se titlul de proprietate nr. 129327/2003. Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelantele-reclamante.

Criticile acestora, neîncadrate în drept, au constat în principal, în expuneri de situații de fapt, arătându-se că reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 s-a făcut doar pe numele uneia dintre reclamante (S.V.) fiind înlăturate de la reconstituire, în mod nelegal, celelalte două; că terenul agricol extravilan este de fapt, un teren în pantă, nu este arabil și poate fi restituit în natură, solicitându-se de altfel, restituirea acestuia, conform Legii nr. 247/2005 Titlul I, art. V. Cu privire la terenurile, locuri de casă, din intravilanul orașului Pucioasa, trebuia să se procedeze însă, la restituirea lor în temeiul Legii nr. 10/2001, nedovedindu-se în ce modalitate acestea au intrat în posesia statului, pentru a putea fi mai departe atribuite altor persoane.

A fost contestată legalitatea titlului statului, susținându-se că deși a fost menționată Legea nr. 187/1945, ca sursă a pretinsului drept de proprietate în patrimoniul statului, la dosarul cauzei nu a fost depusă nici o dovadă din care să rezulte acest lucru. În ce privește invocarea uzucapiunii în favoarea celor 58 de cetățeni ai orașului Pucioasa pentru terenurile, locuri de casă ce le-au fost atribuite, s-a susținut că posesiunea acestora nu putea fi utilă, în condițiile Codului civil, și nu putea conduce la dobândirea proprietății. S-a concluzionat în sensul că reclamantelor urmează să li se reconstituie proprietatea asupra 9 ha și 9600 mp pădure în temeiul art. V, Titlul I din Legea nr. 247/2005, sens în care au și formulat cerere la Primăria orașului Pucioasa.

Terenul agricol urmează să fie restituit în conformitate cu Legea nr. 18/1991. În ce privește însă, situația loturilor de casă din intravilan, acestea fac obiectul Legii nr. 10/2001 și în mod greșit nu au fost restituite urmare a notificării adresate în condițiile actului normativ menționat. Referitor la motivarea recursului și pentru a face posibilă examinarea acestuia în cadrul procesual impus de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Curtea urmează ca, aplicând dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. și reținând din expunerea criticilor invocarea unor aspecte de nelegalitate în aplicarea Legii nr. 1/2001, să constate că temeiul cererii de recurs îl reprezintă art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat potrivit următoarelor considerente: Formulând notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantele au solicitat restituirea în natură a fostei moșii „Zărăfoaia” formată din terenuri agricole, pădure (173 pogoane) și 600 pogoane subsol. Actul normativ pe care și-au întemeiat demersul reclamantele constituie într-adevăr, baza legală pentru restituirea imobilelor preluate abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dar sub rezerva că respectivele imobile să nu facă obiect de reglementare, datorită regimului lor juridic, al altor legi speciale de reparație, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000. În acest sens, art. 8 din Legea nr. 10/2001 prevede că nu intră sub incidența acestui act normativ „terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere”.

În speță, instanțele au făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții, atunci când au constatat că, față de natura imobilelor a căror restituire au cerut-o reclamantele, valorificarea dreptului pretins de acestea nu poate fi obținută în cadrul oferit de Legea nr. 10/2001. De altfel, reclamantele înseși recunosc prin motivele de recurs că au formulat cerere de restituire a terenului agricol în temeiul Legii nr. 18/1991, iar a suprafeței de pădure pretinse în temeiul Legii nr. 1/2000, ambele acte normative cu modificările aduse prin Legea nr. 247/2005. În ce privește terenurile intravilane, locuri de casă (aparținând unui număr de 58 persoane din orașul Pucioasa), ele de asemenea, nu pot face obiect al restituirii potrivit Legii nr. 10/2001.

Contrar susținerii recurentelor, care pretind că nu s-a făcut dovada modalității în care terenurile respective au trecut în proprietatea statului, la dosar s-au depus titlurile de proprietate prin care aceste persoane au fost împroprietărite, conform reformei agrare, cu loturi din moșia expropriată de la Ș.T. (autorul reclamantelor). Temeiul preluării acestor terenuri atrage incidența dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 18/1991, astfel cum corect a apreciat și a reținut instanța de apel. - Critica privitoare la uzucapiune, ca modalitate de dobândire a dreptului de proprietate de către cei 58 de cetățeni ai orașului Pucioasa și la faptul că aceștia n-ar fi exercitat o posesie utilă, este lipsită de obiect.

Considerentele deciziei instanței de apel nu se întemeiază pe un astfel de argument, pentru ca el să constituie motiv de critică în recurs. Împrejurarea că în motivarea sentinței fondului se reține, în subsidiar, și un astfel de aspect, nu îndreptățește critica din recurs, atâta vreme cât respectivul considerent nu a fost însușit de către instanța de apel, a cărei decizie constituie obiect al recursului. Față de cele arătate, criticile formulate au fost găsite neîntemeiate, astfel încât recursul va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele F.S., L.O.M. și S.S. împotriva deciziei civile nr. 977 din 28 septembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2006.