ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5647/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 5 iulie 2002, P.M. a chemat în judecată pe SC A. SA Satulung, Maramureș și P.C.V. cerând anularea deciziei nr. 1 din 24 mai 2002 emisă de prima pârâtă, în favoarea celei de a doua pârâte, prin care i-a retrocedat în natură, în baza Legii nr. 10/2001, imobilul compus din construcții și teren, bun situat în comuna Băsești, județul Maramureș. Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dreptul exclusiv de proprietate asupra imobilului menționat, dobândit prin moștenire legală, ca fiică a fostului proprietar tabular. Pârâta P.C.V., ca noră, n-a avut vocație la această moștenire și, ca atare, nefiind persoană îndreptățită, în sensul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în mod nelegal i-a fost admisă cererea de restituire a bunului.

Tribunalul Maramureș, secția civilă, prin sentința nr. 979 din 4 decembrie 2002, a admis acțiunea și, anulând decizia atacată, a obligat pe pârâtă să emită o nouă decizie, pe numele reclamantei și a pârâtei P.C.V. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 92 din 30 mai 2003, a respins, ca nefondat apelul reclamantei cu motivarea că pârâta este beneficiară a Legii nr. 10/2001, prin retransmitere succesorală. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs bazat pe motivele de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că soluția instanțelor de fond este nelegală. Pârâta P.C.V., fiind străină de succesiunea fostului proprietar tabular al imobilului, nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care pretențiile sale sunt neîntemeiate și trebuie respinse.

Recursul este nefondat. Moștenirea prin retransmitere are aplicare ori de câte ori persoana care o invocă dovedește capacitatea succesorală, în sensul art. 654 C. civ., a autorului său, în momentul deschiderii primei moșteniri, precum și propriile drepturi succesorale asupra moștenirii acestuia din urmă. În speță, moartea proprietarului tabular al imobilului solicitat, A.T. S.P. (P.S.), a avut loc la 26 octombrie 1978, iar moartea fiului acestuia, A.P., în iunie 1992. În consecință, pârâta P.C.V., ca soție supraviețuitoare a fiului și moștenitoare legală (f. 77-80 dos. fond) are beneficiul retransmiterii părții din moștenirea socrului ei. Nu mai puțin, sub raportul termenului de prescripție a dreptului de opțiune succesorală, pârâta P.C.V.

beneficiază și de prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, fiind de necontestat că din patrimoniul retransmis face parte și acest drept de opțiune. Așa fiind, rezultă că legal și temeinic instanțele au recunoscut pârâtei P.C.V. dreptul dobândit, pro parte, prin retransmitere de moștenire, asupra imobilului din litigiu, considerent pentru care se impune respingerea recursului reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de P.M. împotriva deciziei civile nr. 92 din 30 mai 2003 a Curții de Apel Cluj ca nefondat. Obligă recurenta la plata a 4.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata P.C.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2004.