ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5316/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta M.A. a formulat plângere împotriva deciziei nr. 29 din 25 februarie 2003 emisă de SC E. SA prin care i-a respins notificarea privind restituirea în natură a imobilului situat în Ploiești, județul Prahova. În motivarea acțiunii se arată că imobilul a fost abuziv naționalizat prin Legea nr. 119/1948. Proprietatea a aparținut soacrei sale C.M., unicul moștenitor fiind soțul său M.P. Acesta a decedat, moștenitoare fiind reclamanta. Ca temei de drept au fost invocate prevederile Legii nr. 10/2001. Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 996 din 1 octombrie 2003 a admis contestația, a anulat decizia nr. 29 din 25 februarie 2003 emisă de intimata SC E. SA care a fost obligată să restituie în natură imobilul construcție, situat în Ploiești, corp A.B.C.D.

și terenul aferent în suprafață de 476 mp identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert L.A. Instanța a reținut că sunt întrunite condițiile legale pentru restituirea în natură a imobilului. Corpul A are destinație de locuință pentru salariații intimatei, iar corpurile B. C. și D au avut destinația de anexe, în care nu se desfășoară nici o activitate, toate construcțiile fiind degradate. Reclamanta a făcut dovada că este moștenitoarea soțului său care a moștenit-o pe mama sa proprietara imobilului naționalizat. Apelul declarat de intimată a fost respins de Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr. 66 din 13 ianuarie 2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata SC E. SA.

Se susține, în esență, că nu există identitate între proprietatea naționalizată și cea solicitată a fi restituită, numele străzii și numărul nu coincid; reclamanta nu a dovedit cum a fost preluat imobilul de către stat dacă a primit despăgubiri; a dobândit de bună credință, proprietatea în anul 1995; expertiza nu poate fi reținută ca probă; instituțiile implicate în privatizare să răspundă pentru evicțiune. Recursul se privește ca nefondat. Conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege și imobilele naționalizate prin Legea nr. 119/1948. Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură și libere de orice sarcini.

Imobilul în litigiu a fost cumpărat în anul 1935 de mama soțului reclamantei și a fost naționalizat în anul 1948 în baza Legii nr. 119/1948 fiind nominalizați în actul de naționalizare. Identificarea imobilului s-a făcut printr-o expertiză, probă legală și corect administrată de instanță. Schimbarea în decursul timpului a adreselor poștale, nu este semnificativă. Raporturile juridice ale intimatei cu celelalte persoane implicate în procesul de privatizare nu fac obiectul prezentului litigiu. În consecință, instanțele au stabilit o situație de fapt în concordanță cu probele administrate și au aplicat corect prevederile legale incidente în speță, Legea nr. 10/2001. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins. În temeiul art. 224 C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către contestatoarea M.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta SC E. SA împotriva deciziei nr. 66 din 13 ianuarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, ca nefondat. Obligă recurenta SC E. SA să plătească intimatei M.A. suma de 7.735.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 iunie 2005.