ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5316/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta M.A. a formulat plângere

împotriva deciziei nr. 29 din 25 februarie 2003 emisă de SC E. SA prin care i-a

respins notificarea privind restituirea în natură a imobilului situat în

Ploiești, județul Prahova.

În motivarea acțiunii se arată că imobilul

a fost abuziv naționalizat prin Legea nr. 119/1948. Proprietatea a aparținut

soacrei sale C.M., unicul moștenitor fiind soțul său M.P. Acesta a decedat,

moștenitoare fiind reclamanta.

Ca temei de drept au fost invocate

prevederile Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Prahova, prin sentința

civilă nr. 996 din 1 octombrie 2003 a admis contestația, a anulat decizia nr.

29 din 25 februarie 2003 emisă de intimata SC E. SA care a fost obligată să

restituie în natură imobilul construcție, situat în Ploiești, corp A.B.C.D. și

terenul aferent în suprafață de 476 mp identificat prin raportul de expertiză

întocmit de expert L.A.

Instanța a reținut că sunt întrunite

condițiile legale pentru restituirea în natură a imobilului. Corpul A are

destinație de locuință pentru salariații intimatei, iar corpurile B. C. și D au

avut destinația de anexe, în care nu se desfășoară nici o activitate, toate

construcțiile fiind degradate.

Reclamanta a făcut dovada că este

moștenitoarea soțului său care a moștenit-o pe mama sa proprietara imobilului

naționalizat.

Apelul declarat de intimată a fost

respins de Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr. 66 din 13 ianuarie

2004.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs intimata SC E. SA.

Se susține, în esență, că nu există

identitate între proprietatea naționalizată și cea solicitată a fi restituită,

numele străzii și numărul nu coincid; reclamanta nu a dovedit cum a fost

preluat imobilul de către stat dacă a primit despăgubiri; a dobândit de bună

credință, proprietatea în anul 1995; expertiza nu poate fi reținută ca probă;

instituțiile implicate în privatizare să răspundă pentru evicțiune.

Recursul se privește ca nefondat.

Conform art. 2 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 10/2001 prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege și imobilele

naționalizate prin Legea nr. 119/1948.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se

află în prezent, se restituie în natură și libere de orice sarcini.

Imobilul în litigiu a fost cumpărat

în anul 1935 de mama soțului reclamantei și a fost naționalizat în anul 1948 în

baza Legii nr. 119/1948 fiind nominalizați în actul de naționalizare.

Identificarea imobilului s-a făcut

printr-o expertiză, probă legală și corect administrată de instanță. Schimbarea

în decursul timpului a adreselor poștale, nu este semnificativă.

Raporturile juridice ale intimatei

cu celelalte persoane implicate în procesul de privatizare nu fac obiectul

prezentului litigiu.

În consecință, instanțele au

stabilit o situație de fapt în concordanță cu probele administrate și au

aplicat corect prevederile legale incidente în speță, Legea nr. 10/2001.

Față de cele ce preced, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

În temeiul art. 224 C. proc. civ.

recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către

contestatoarea M.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta SC E. SA

împotriva deciziei nr. 66 din 13

ianuarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta SC E. SA să

plătească intimatei M.A. suma de 7.735.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 16 iunie 2005.