ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 530/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la 9

ianuarie 2004 pe rolul Tribunalului Prahova, contestatorii V.Ș., V.M., V.N.,

V.V. și I.R. au chemat în judecată intimatele Primăria municipiului Ploiești și

Consiliul județean Prahova, solicitând anularea deciziei nr. 152 din 6

decembrie 2003 emisă de intimata Consiliul Județean Prahova și restituirea în

natură a imobilului situat în Ploiești.

În motivarea contestației, au

susținut că imobilul în litigiu, a aparținut unchiului acestora, M.V. fiind

preluat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950.

Prin sentința civilă nr. 100 din 9

februarie 2004 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția civilă, a fost admisă

în parte contestația, a anulat în parte decizia nr. 152 din 6 decembrie 2003 și

a dispus restituirea în natură a apartamentului situat în Ploiești.

A respins capătul de cerere privind

restituirea în natură a suprafeței de 2492 mp teren.

În motivarea hotărârii, instanța de

fond, a reținut, că prin anexa la Decretul nr. 92/1950 poziția 500 s-a dispus

trecerea în proprietatea statului a imobilului ce a aparținut numitului M.V.,

condamnat prin sentința penală nr. 138 din 25 aprilie 1957 pronunțată de

Tribunalul Militar Timișoara la 6 ani închisoare corecțională pentru delictul

de agitație publică.

În urma administrării probei cu

înscrisuri, respectiv certificatul de moștenitor nr. 91 din 6 mai 2003 emis de

Biroul Notarului Public T.M. cât și a certificatului nr. 2396/1998 emis de

Direcția Județeană Prahova a Arhivelor Naționale, prima instanță a reținut că a

fost dovedită calitatea de moștenitori a contestatorilor cât și a dreptului de

proprietate asupra imobilului solicitat a le fi restituit.

Împotriva acestor hotărâri, au

declarat apel contestatorii Primăria municipiului Ploiești și Consiliul

Județean Prahova.

Prin apelul declarat, moștenitorii

și-au exprimat nemulțumirea cu privire la respingerea cererii de restituire în

natură a suprafeței de 2474 mp pe care se află construcția și terenul din jurul

acesteia.

Primăria municipiului Ploiești a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere faptul că,

dispoziția contestată a fost emisă de Consiliul Județean Prahova, iar aceasta

din urmă a criticat sentința primei instanțe ca fiind rezultatul unei aprecieri

eronate a materialului probator aflat la dosarul cauzei, în sensul că

certificatul nr. 2396/1998 emis de Direcția Județeană Prahova a Arhivelor

Naționale, face dovada numai a preluării abuzive a imobilului dar nu și a

proprietății, în înțelesul art. 22 pct. 1 lit. a) din Normele Metodologice de

aplicare a Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, prin decizia nr. 1350 din 28 aprilie 2004, a admis apelul intimatei

Primăria municipiului Ploiești, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul

că a respins acțiunea față de această intimată.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței.

A respins ca nefondate apelurile

declarate de contestatori și de intimatul Consiliul Județean Prahova.

În considerentele deciziei, instanța

de apel a reținut că, Primăria municipiului Ploiești nu are calitatea

procesuală pasivă în cauza de față, iar din actele aflate la dosar

contestatorii nu și-au dovedit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2492

mp deși și-au restrâns pretențiile la 1520 mp.

Referitor la critica intimatului

Consiliul Județean Prahova, instanța de apel a reținut că

reclamanții-contestatori au făcut dovada calității de moștenitori de pe urma

defunctului M.V., cât și dovada proprietății acestui autor.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs intimatul Consiliul Județean Prahova, susținând că sunt incidente

dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât contestatorii nu au făcut

dovada proprietății în înțelesul art. 22.1 lit. a) din Normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 10/2001, iar imobilul a cărui restituire se cere, se

încadrează în prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, figurând în

domeniul public de Județul Prahova.

Criticile recurentei sunt nefondate.

Ambele instanțe au reținut în mod

judicios, că imobilul în litigiu a fost proprietatea lui M.V., unchiul

contestatorilor, imobilul intrând sub incidența Legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 22 din Legea nr.

10/2001 „actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul subdobânditorilor,

cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexe la notificare”.

Textul citate nu conține prevederi

speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al persoanei

îndreptățite asupra imobilelor solicitate, de unde rezultă că sunt aplicabile

regulile de drept comun.

În speță, mențiunea din lista anexă

la Decretul nr. 92/1950 din care rezultă că la nr. crt. 500 figurează înscris

numitul M.V. din Ploiești cu 1 (un) apartament situat în Ploiești, coroborat cu

adresa nr. 76990 din 10 mai 1991 emisă de Ministerul de Interne, potrivit

căreia M.V. a fost arestat la data de 18 iulie 1957 pentru agitație politică,

fiind condamnat la 6 ani închisoare corecțională prin sentința penală nr.

138/1957 pronunțată de Tribunalul Militar Oradea, decedat în Penitenciarul

Gherla la data de 11 aprilie 1960, formează convingerea că intimații

contestatori și-au dovedit dreptul de proprietate, cum corect au reținut ambele

instanțe.

Critica recurentei vizând incidența

prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, neformulată în apel,

contravine dispozițiilor art. 279–316 C. proc. civ., recursul fiind conceput ca

o cale ordinară de atac, nu are potrivit actualelor dispoziții procedurale

caracter devolutiv și deci nu are loc o judecată în fond, ci numai un control

al hotărârii atacate.

Pentru considerentele expuse, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Consiliul județean Prahova împotriva deciziei nr. 1350 din 28

aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.