ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7036/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 1052/2006, contestatorii C.E.G., C.C., A.C.L., G.L. și P.C. au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 107 emisă de primarul municipiului Ploiești la data de 11 ianuarie 2006, solicitând instanței obligarea acestuia să le restituie în natură imobilele situate în Ploiești, județul Prahova. În motivarea cererii, contestatorii au arătat că imobilul situat în Ploiești, a fost proprietatea numitului G.C.P., după decesul căruia, în urma actului de partaj din anul 1928, a revenit fratelui său D.C.P., acesta din urmă având ca moștenitori pe P.D., P.C., P.S.

și P.E., în calitate de copii. P.D. a decedat și ca moștenitoare a acestuia a rămas A.C.L., iar defuncta B.E., fostă P., a avut ca moștenitoare pe B.M., căsătorită C., decedată și ea, cei doi moștenitori ai săi fiind contestatorii C.E.G. și C.C.. Imobilul în litigiu, compus din clădire și teren în suprafață de 482 mp, a fost expropriat prin Decretul nr. 233/1962, trecând astfel, în mod abuziv în proprietatea statului. În baza Legii nr. 10/2001, contestatorii au notificat Primăriei municipiului Ploiești, restituirea imobilului, cererea fiind respinsă pentru restituirea în natură, însă s-a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri, fără să se arate care sunt acestea.

În ceea ce privește imobilul situat în Ploiești, contestatorii au arătat că a fost proprietatea lui T.C.P., iar după decesul său în urma actului de partaj din mai 1928 și a testamentului înregistrat la nr. 785/1941 a revenit fratelui său P.C.D., fiind, de asemenea, preluat abuziv de către stat. În cauză au fost introduși moștenitorii defuncților G.S. și P.C., respectiv G.L., P.M.S. și I.V. Prin sentința civilă nr. 1040 din 21 septembrie 2006, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, contestația, reținând următoarele: Contestatorii, în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari ai imobilelor ce au fost preluate abuziv de către stat, au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a imobilelor.

Cererea acestora a fost respinsă cu motivarea că terenul solicitat este afectat de utilitate publică, fiind ocupat de Halele Centrale Ploiești și amenajările aferente, situație față de care, Primăria municipiului Ploiești a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în raport de dispozițiile art. 11 alin. (3) și (4) din Legea nr. 247/2005, potrivit cărora, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate, iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren, în speță terenul fiind ocupat de construcție având destinația de sediu ale Poliției Pieții, iar o parte este ocupat de chioșcuri, se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent.

În ceea ce privește pretenția contestatorilor de a li se achita contravaloarea imobilului, a fost înlăturată ca nefondată, deoarece potrivit art. 16, TITLUL VII, din Legea nr. 247/2005, verificarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor reprezintă atribuția Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, care va transmite dosarul, cu întreaga documentație anexată la notificare, evaluatorului sau societății de evaluatori în vederea întocmirii raportului de evaluare pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri. Prin decizia nr. 39 din 26 ianuarie 2007, Curtea de Apel Ploiești a constatat nulitatea apelului declarat de apelantele P.M.S. și I.V. și a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorii C.E.G., C.C., G.L.

și A.C.L., reținând următoarele: Apelantele P.M.S. și I.V. nu au semnat cererea de apel, deși au fost citați cu mențiunea de a se prezenta în instanță în acest scop, astfel că, făcând aplicarea dispozițiilor art. 287 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia lipsa semnăturii de pe cererea de apel se sancționează cu nulitatea, instanța de apel a admis excepția invocată din oficiu și a constatat nulitatea apelului declarat de contestatoarele P.M.S. și I.V. În ceea ce privește apelul declarat contestatorii C.E.G., C.C., G.L. și A.C.L., a fost respins, ca nefondat, instanța apreciind că nu poate fi vorba de încălcarea principiului aflării adevărului și a rolului activ al instanței, în soluționarea cauzei în primă instanță, întrucât prima instanță a analizat legalitatea dispoziției nr. 107/2006 a Primăriei municipiului Ploiești, iar existența unor eventuale erori strecurate în considerentele hotărârii pot fi îndreptate pe calea prevăzută de art. 281 C. proc.

civ. Și motivarea apelanților în sensul că în mod greșit instanța de fond a reținut că scopul pentru care a fost expropriat imobilul nu s-a realizat, a fost respinsă ca nefondată, instanța de apel constatând, în raport de probatoriul administrat în cauză, incidența dispozițiilor art. 11 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001. Potrivit acestor dispoziții legale, măsurile reparatorii se vor stabili în echivalent atunci când lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, iar construcțiile expropriate au fost integral demolate, așa cum este cazul în speță, terenul în litigiu aparținând domeniului public al municipiului Ploiești și este afectat aproape în totalitate de amenajări aferente Halelor Centrale Ploiești și parțial din alei de acces la intrările în Blocul H Ploiești.

Față de aceste considerente, s-a concluzionat că, reținând că imobilul în litigiu nu este restituibil în natură, prima instanță, în raport de dispozițiile Legii nr. 247/2005, a constatat că propunerea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri prevăzute de Legea nr. 10/2001, este legală. În ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite foștilor proprietari, s-a apreciat că aceasta revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în condițiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții C.E.G., C.C., A.C.L., G.L., P.M.S. și I.V. În ședința publică din 21 iunie, instanța văzând că recursul declarat de toți reclamanții este semnat de o singură persoană, a dispus citarea recurenților-reclamanți cu mențiunea de a se prezenta în instanță pentru a preciza cui aparține semnătura și dacă recurenții care nu au semnat cererea înțeleg să o semneze.

De asemenea s-a invocat, din oficiu, nulitatea recursului declarat de P.M. și I.V., față de împrejurarea că instanța de apel a constatat nulitatea apelului acestora potrivit dispozițiilor art. 287 alin. (2) C. proc. civ., iar criticile formulate în recurs vizează aspecte de fond. În ședința publică din 25 octombrie 2007, reclamanții prezenți au precizat că cererea de recurs a fost semnată de A.C. și C.E., iar recurenții C.C. și G.L. au semnat cererea de recurs și au declarat că și-o însușesc. Reclamantele P.M.S. și I.V., deși legal citate cu mențiunea de a se prezenta în instanță și a semna cererea de recurs, filele 22 și 23 dosar recurs, nu s-au prezentat, astfel că instanța din oficiu a invocat nulitatea recursului declarat de acestea, pentru nesemnarea cererii de recurs, excepție întemeiată pentru următoarele considerente: Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. d) C. proc.

civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, printre alte mențiuni și semnătura recurentului. Deși această neregularitate procedurală a vizat mai mulți recurenți, iar instanța a dispus acordarea unui termen pentru ca aceștia să se prezinte în instanță și să semneze cererea de recurs, reclamantele P.M.S. și I.V. nu s-au prezentat și nu au semnat cererea de recurs, astfel că recursul declarat de acestea este sancționat cu nulitatea potrivit art. 302 1 alin. (1) C. proc. civ., urmând a se dispune asupra acestuia în consecință. Prin recursul lor, reclamanții C.E.G., C.C., A.C. și G.L., au criticat decizia pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, încadrarea criticilor formulate în acest motiv de recurs fiind făcută de către instanța în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, reclamanții au arătat că au solicitat obligarea Primăriei municipiului Ploiești la restituirea în echivalent bănesc a imobilelor situate în Ploiești. Prin decizia recurată, în mod nelegal s-a reținut că nu se poate analiza legalitatea și temeinicia cuantumului și tipul despăgubirilor oferite, deși în art. 4 al dispoziției contestate se prevede expres că aceasta poate fi contestată în termen de 30 de zile, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată. Instanțele de fond și apel nu au observat că prevederile capitolului V din Legea nr. 10/2001, nu au fost modificate și nici abrogate, nici expres și nici tacit, prin apariția Legii nr. 247/2005, astfel că aceste dispoziții legale sunt în vigoare.

Aceste prevederi reglementează acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești și deci, există temei legal pentru acordarea acestora. De asemenea, se arată că nu s-a ținut seama nici de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 247/2005, conform cărora dacă restituirea în natură nu este posibilă se va propune acordarea de despăgubiri bănești „în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită”. Se mai arată că instanțele de fond și apel nu au observat dispozițiile Legii nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, potrivit cărora măsurile reparatorii prin echivalent vor fi acordate doar cu acordul persoanei îndreptățite, iar în lipsa acestui acord litigiul se soluționează de instanța de judecată competentă.

Examinând decizia în limita motivului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente: Instanțele de fond și apel au constatat legal că imobilele situate în Municipiul Ploiești, proprietatea autorilor reclamanților, preluate de stat în mod abuziv, nu pot fi restituite în natură în temeiul Legii nr. 10/2001, întrucât terenul este ocupat în totalitate de amenajări aferente Halelor Centrale Ploiești și, parțial, de alei de acces la intrările în Blocul H Ploiești, situație, de altfel, necontestată de recurenți. Critica formulată în recurs de către reclamanți vizează faptul că, în mod nelegal, cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, instanțele de fond și apel nu au admis contestația reclamanților și nu au dispus obligarea Primăriei municipiului Ploiești la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele în litigiu, sub formă de despăgubiri bănești.

Această critică este nefondată, deoarece decizia contestată, nr. 107 din 11 ianuarie 2006 a Primăriei municipiului Ploiești, a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 prin care s-a modificat și completat Legea nr. 10/2001. Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată „dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului, sau, după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 25 alin. (1) să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită”.

În speță, notificarea reclamanților a fost soluționată după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, iar aceștia nu au solicitat acordarea măsurii compensării cu alte bunuri sau servicii. În această situație, acordarea de despăgubiri către persoanele îndreptățite pentru imobilele preluate abuziv de către stat, prin expropriere, se face în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, Legea nr. 247/2005, Titlul VII, art. 16 alin. (2), potrivit cărora „notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 și nesoluționate în sensul arătat la alin. 1 al aceluiași text de lege până la intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, … conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor”.

Așa fiind, legal au constatat instanțele de fond și apel că, nefiind posibilă restituirea în natură a imobilelor către reclamanți, unitatea notificată nu poate decât să propună acordarea măsurilor reparatorii în echivalent constând în despăgubirile prevăzute de Legea nr. 10/2001, în condițiile TITLULUI VII, art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, verificarea și stabilirea cuantumului final al acestora revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pentru considerentele mai sus expuse, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanții C.E.G., C.C., A.C. și G.L. De asemenea, potrivit art. 304 1 alin. (1) lit. d) C. proc.

civ., instanța va constata nul recursul declarat de reclamantele P.M.S. și I.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanți C.E.G., C.C., A.C. și G.L. împotriva deciziei nr. 39 din 26 ianuarie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Constată nul recursul declarat de reclamanții P.M.S. și I.V. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2007.