ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1259/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1259/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 939/2006

pe rolul Tribunalului Prahova, contestatoarea N.F.E. a solicitat instanței ca,

prin hotărârea ce va pronunța în contradictoriu cu intimata Primăria

municipiului Ploiești, să dispună anularea Dispoziției nr. 152 din 13 ianuarie

2006 emisă de intimată și restituirea în natură a suprafeței de 140 mp teren

situat în Ploiești, str. E. nr. X, județ Prahova.

Prin Sentința civilă

nr. 698 pronunțată la 2 mai 2007, Tribunalul Prahova a respins contestația ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut, în esență că, prin notificarea

adresată intimatei, contestatoarea a solicitat restituirea în natură a unei

părți din imobilul-teren situat în Ploiești, str. E. nr. X, județul Prahova,

iar prin Dispoziția nr. 152 din 13 ianuarie 2006, intimata a constatat dreptul

contestatoarei de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.

10/2001 și a restituit în natură o parte din imobilul teren în suprafață de

123,30 mp, situat în Ploiești, str. E. nr. X, cu condiția rambursării unei sume

reprezentând valoarea despăgubirilor primite, actualizată cu indicele de

inflație.

S-a mai reținut că

autorii contestatoarei N.F.E. au fost I.C. și I.A., tatăl acesteia decedând la

data de 22 mai 1972, astfel cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr.

697/1972, iar pe parcursul procesului a decedat și contestatoarea,

moștenitoarea acesteia fiind numita M.V., care a împuternicit pe numitul B.T.

să o reprezinte în fața instanțelor de judecată.

S-a arătat că s-a

solicitat de către contestatoare obligarea intimatei la restituirea în natură a

suprafeței de teren de 140 mp, imobil situat în Ploiești, str. E. nr. X,

județul Prahova, dar acest teren a fost restituit numitei D.E., în baza Legii

nr. 33/1994 și a făcut obiectul Actului nr. 1279/2001, din raportul de

expertiză topografică întocmit inițial de ing. M.C.D. reieșind că nu există o

altă suprafață de 140 mp care să poată fi restituită în natură.

Totodată, s-a reținut

că din raportul de expertiză topografică întocmit de ing. I.N. rezultă că

suprafața de teren de 140 mp a fost restituită numitei D.E. și că i s-a

restituit contestatoarei suprafața de 112 mp, rămânând o diferență de 45 mp

teren, care face parte din domeniul public al municipiului Ploiești și pe care

se află un cămin de apă și un stâlp de beton care susține cabluri aeriene.

A arătat tribunalul

că, potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, modificată, imobilele preluate în

mod abuziv de către stat se restituie, de regulă în natură, în condițiile

prezentei legi, iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă,

se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Or, în cazul de față,

diferența de teren de 45 mp nu poate fi restituită în natură, astfel că, așa

cum se arată în dispoziția atacată, contestatoarea are dreptul de a beneficia

de măsuri reparatorii.

Împotriva sentinței

primei instanțe a declarat apel contestatoarea M.V., în calitate de

moștenitoare a contestatoarei N.F.E., prin procurator B.T.

La data de 11

decembrie 2007, apelanta și-a precizat cererea solicitând admiterea apelului,

schimbarea în tot a sentinței, iar pe fondul cauzei, admiterea contestației,

anularea în parte a Dispoziției nr. 152/2006 emisă de Primăria municipiului

Ploiești cu obligarea Primăriei la restituirea în natură a suprafeței de teren

de 157 mp situată în Ploiești, str. E. nr. X, județ Prahova, aceasta fiind

suprafața care a fost expropriată în realitate.

În apel s-a dispus

completarea probatoriilor cu o expertiză topo, ale cărei obiective au fost

fixate prin încheierea din data de 9 octombrie 2007, iar la termenul din data

de 22 mai 2008 s-a încuviințat, la cererea părților, efectuarea unui nou raport

de expertiză topo, cu obiectivele stabilite prin încheierea din data de 9

octombrie 2007.

Prin Decizia civilă

nr. 287 din 16 decembrie 2008, în complet de divergență, Curtea de Apel

Ploiești a admis apelul și a schimbat în tot sentința admițând în parte

acțiunea formulată de N.F.E., decedată pe parcursul procesului și continuată de

M.V.

A fost anulată în

parte Dispoziția nr. 152 din 13 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului

Ploiești în sensul că s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 126 mp,

situată în Ploiești, str. E. nr. X, județul Prahova și a fost obligată intimata

să acorde apelantei măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 14

mp, imposibil de restituit în natură, fiind menținută în rest Dispoziția nr.

152/2006 a Primarului municipiului Ploiești.

Prin Decizia nr. 7393

din 9 iulie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat

Decizia nr. 287 din 16 decembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești și a trimis

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a reținut de către

instanța de control judiciar că, din primele două expertize și înscrisurile

aflate la dosar, rezultă că terenul restituit în natură reclamantei este

distinct și învecinat cu terenul retrocedat E.D., pe care aceasta l-a vândut

ulterior actualului proprietar, M.I., împrejurare care generează dubii cu

privire la dimensiunile exacte ale terenului susceptibil de restituire în

natură și la diferența pentru care trebuie acordate măsuri reparatorii, astfel

că se impune completarea probatoriilor pentru stabilirea situației de fapt.

Curtea a mai reținut

că suprafața solicitată a fi restituită în natură, atât în notificare, cât și

în cererea de chemare în judecată, precum și în motivele scrise din apel, este

de 140 mp și nu de 157 mp, concluzionând că solicitarea formulată în apel la

data de 11 decembrie 2007, de restituire în natură a suprafeței de 157 mp, nu

se încadrează în prevederile art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., astfel

cum pretinsese recurenta.

Curtea a dispus

completarea probatoriilor în sensul efectuării unei expertize în specialitatea

topografică, care să identifice, să măsoare și să poziționeze pe schița de plan

terenul expropriat, să precizeze dacă acest teren este liber și poate fi

restituit în natură. S-a dispus ca expertul să identifice suprafața de 140 mp

teren expropriat prin Decizia nr. 391/1988, conform procesului-verbal întocmit

la acel moment, și să stabilească dacă se poate restitui în natură și diferența

de teren, de 140 mp, până la această suprafață.

Prin Decizia civilă

nr. 122 din 21 aprilie 2011, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul și a

schimbat în tot sentința în sensul că a admis în parte acțiunea, a anulat în

parte Dispoziția nr. 152 din 13 ianuarie 2006 a Primarului municipiului

Ploiești și a dispus restituirea în natură și a suprafeței de 16,7 mp teren,

reprezentând diferența până la 140 mp, aflat în continuarea celui restituit

prin această dispoziție, menținând în rest dispoziția.

Pentru a pronunța

această decizie, Curtea a reținut că, potrivit raportului de expertiză efectuat

în apel după casare cu trimitere spre rejudecare, expertiză efectuată conform

considerentelor deciziei de casare, s-a constatat că diferența de teren care

poate fi restituită în natură este de 16,7 mp, ce reprezintă diferența până la

140 mp teren aflat în continuarea celui restituit prin dispoziția emisă de

către intimată.

În conformitate cu

dispozițiile articolului 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în situația în care

construcțiile expropriate au fost demolate, parțial sau total, dar nu s-au

executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, se restituie în natură

terenul liber, iar dacă persoana a fost despăgubită, restituirea în natură este

condiționată de rambursarea diferenței dintre valoarea despăgubirilor primite.

S-a menționat că

obiectul notificării l-a constituit restituirea în natură a terenului de 140

mp, iar în nicio fază procesuală nu s-au solicitat despăgubiri și nici motivele

de apel nu cuprind critici sub acest aspect.

Prin Decizia nr. 3146

din data 9 mai 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție , secția I civilă a

admis recursurile declarate de părți și a casat Decizia civilă nr. 122 din 21

aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești, trimițând cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe de apel.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de recurs a reținut că dispoziția instanței cu

referire la suprafața restituită este dată cu încălcarea prevederilor art. 10,

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât, prealabil stabilirii măsurii

de restituire a bunului solicitat în procedura reglementată de lege, este

necesară identificarea bunului propus a fi restituit în natură.

S-a conchis că

dispoziția instanței de apel de a restitui o suprafață de 16,7 mp din totalul

de 35 mp, fără a o identifica cu respectarea cerințelor legale și în condițiile

în care se pretinde că pe amplasamentul menționat (neindividualizat) s-ar află

amenajări ce-l fac impropriu restituirii, se vădește a fi dată cu încălcarea

normelor legale.

Prin urmare, în

scopul individualizării terenului propus a fi restituit în natură, a

verificării existenței/inexistenței impedimentelor la restituire în natură,

astfel cum sunt acestea determinate limitativ de legea specială, operațiune

imposibil de realizat în recurs, au fost admise recursurile și trimisă cauza

spre rejudecare instanței de apel.

Cu ocazia rejudecării

apelului, având în vedere Decizia de casare nr. 3146 din 9 mai 2012 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, Curtea a dispus, prin

Încheierea din data de 23 octombrie 2012, efectuarea unei noi expertize de

specialitate topografie.

Curtea a constatat că

raportul de expertiză întocmit nu răspunde obiectivelor fixate de instanță,

dispunându-se, în consecință, refacerea raportului de expertiză în sensul celor

stabilite prin încheierea respectivă.

La termenul de fond

din 17 septembrie 2013, apelanta, prin procurator, a solicitat retrocedarea pe

vechiul amplasament a întregului teren de 157 mp, identificat de expertul M.

(ce a întocmit un raport de expertiză la prima instanță), despăgubiri pentru

construcția expropriată, cheltuieli de judecată reprezentând onorarii expertize

și al avocatului, precum și daune morale al căror cuantum, de 12.000 RON, a

fost indicat în cuprinsul notelor scrise depuse la dosar pentru termenul de

judecată din data de 17 septembrie 2013, pe motiv că din anul 2001 dosarul nu

este soluționat.

Prin Decizia civilă

nr. 80 din 1 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă,

a fost admis apelul declarat de contestatoarea M.V. (moștenitoare a defunctei

N.F.E.), prin procurator B.T., împotriva Sentinței civile nr. 698 din 2 mai

2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Primăria

municipiului Ploiești, cauză venită spre rejudecare potrivit Deciziei nr. 3146

din 9 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă și, în consecință, a fost schimbată în tot sentința sus-menționată, a

fost admisă în parte contestația, a fost anulată în parte Dispoziția nr. 152

din 13 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Ploiești în sensul că s-a

dispus restituirea în natură a suprafeței de 140 mp teren situat în Ploiești

str. T., identificat pe schița anexă a raportului de expertiză R.L.M. - răspuns

la obiecțiuni prin punctele 1, 2, 3, 4, 9, 10, 5, 8, 1, a fost menținută în

rest Dispoziția nr. 152 din 13 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului

Ploiești; a fost respinsă cererea apelantei privind obligarea intimatei la

daune morale în sumă de 12.000 RON.

Examinând sentința

atacată, Curtea a constatat că apelul este fondat potrivit următoarelor

considerente:

Solicitarea

apelantei, formulată în apel, privind restituirea în natură a unui teren de 157

mp și nu de 140 mp nu poate fi primită, întrucât prin Decizia nr. 7393 din 9

iulie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat în mod

irevocabil că suprafața solicitată a fi restituită în natură, atât în

notificare, cât și în cererea de chemare în judecată, precum și în motivele scrise

din apel, este de 140 mp și nu de 157 mp, iar hotărârile instanței de recurs

asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității

administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Din cuprinsul

raportului de expertiză - răspuns la obiecțiuni întocmit în cauză de expertul

R.L.M., cu respectarea îndrumărilor date prin cea de-a doua decizie de casare

nr. 3146 din 9 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, rezultă că schița anexă a Dispoziției contestate nr. 152/2006,

este greșită atât din punct de vedere al dimensiunilor laturilor, cât și din

punct de vedere al calculului suprafeței. Expertul a identificat în cuprinsul

raportului de expertiză, ținând cont de punctele fixe din teren, suprafața de

123,30 mp teren, prin punctele 1, 2, 3, 4, 5 din schița anexă, cât și diferența

de 16,70 mp teren, până la 140 mp, teren ce a fost expropriat prin Decretul de

expropriere nr. 391/1988, poziția nr. 32, diferența respectivă fiind delimitată

prin punctele 4, 5, 10, 9 în schița anexă a raportului de expertiză.

S-a precizat că, după

cum rezultă chiar din planul de situație anexă al Dispoziției contestate nr.

152 din 13 ianuarie 2006, depusă la fila 26 în dosarul de fond, terenul în

discuție este amplasat pe actuala stradă T., fosta stradă E. Expertul R.L.M. a

identificat terenul pe actuala stradă T.

S-a arătat de către

expert că diferența de 16,70 mp teren poate fi restituită în natură și nu

afectează amenajări de utilitate publică.

Reunind cele două suprafețe

de teren, de 123,30 mp, respectiv de 16,70 mp teren, identificate de expertul

topo R.L.M., s-a constatat că suprafața este liberă în integralitate și se

impune restituirea în natură în temeiul art. 10 alin. (1) și art. 11 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 10/2001.

Nici cererea

apelantei, prin care s-au solicitat despăgubiri pentru construcția care a fost

expropriată și apoi demolată nu a fost primită, fiind vorba de o cerere nouă,

formulată pentru prima dată în apel, ce nu a făcut obiect al judecății la prima

instanță, respectiv la Tribunalul Prahova.

Or, potrivit art. 294

alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza

sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri

noi.

A fost respinsă și cererea

apelantei privind obligarea intimatei la daune morale în sumă de 12.000 RON, nu

numai pentru că nu se poate reține, în contextul dat, încălcarea de către

intimată, din culpa acesteia, a unui drept personal nepatrimonial al apelantei,

de natură să justifice acordarea de daune morale, ci și pentru că este vorba,

practic, tot de o cerere nouă, formulată pentru prima dată în apel.

Împotriva deciziei

menționate mai sus a formulat și motivat recurs, în termen legal,

intimata-pârâta Primăria municipiului Ploiești, criticând-o pentru motive de

nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestora s-a arătat că instanța de apel a dispus restituirea terenului în

suprafață de 140 mp situat în Ploiești, str. T., identificat în răspunsul la

obiecțiuni pe schița anexă a raportului de expertiză R.L.M., prin punctele 1,

2, 3.4, 9, 10.5, 8.1.

În ceea ce privește

regimul juridic al terenului în litigiu, expropriat prin Decretul nr. 391/1988,

acesta face parte din domeniul public al municipiului prin efectul legii,

respectiv dispozițiile art. 7 lit. c) din Legea nr. 213/1998 privind

proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, actualizată și a făcut

obiectul unei notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată și

actualizată. Această notificare a fost soluționată prin Dispoziția nr. 152 din

13 ianuarie 2006 în sensul restituirii în natură a unei suprafețe de teren de

123,30 mp situat în Ploiești, str. E. nr. X.

Ulterior emiterii

acestei dispoziții, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă,

respectiv Sentința civilă nr. 1086/2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în

Dosarul nr. 3045/105/2007, s-a dispus retrocedarea imobilului-teren în

suprafață de 195 mp situat în Ploiești, str. T. nr. X către reclamanta M.P. prin

procurator B.T. (același procurator și în prezentul litigiu). Acest teren a

fost identificat printr-un raport de expertiză tehnică judiciară topografică

întocmit de expert A.F.

Terenul restituit

reclamantei M.P. se regăsește în vecinătatea suprafeței de 140 mp retrocedat

prin Decizia nr. 80 din 1 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești. Din

suprapunerea planului anexă la raportul de expertiză întocmit de expert topo

ing. R.L.M. cu cel anexă la raportul de expertiză întocmit de expert A.F.

reiese faptul că suprafața de teren identificată prin punctele

1.2.3.4.9.10,5,8,1 se suprapune peste suprafața de teren proprietatea lui M.P.,

potrivit Sentinței civile nr. 1086/2007.

Prin menținerea

soluției recurate se vor crea noi situații litigioase privind întinderea

dreptului de proprietate la care sunt îndreptății cei doi vecini: M.P. și M.V.

Analizând recursul

formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Argumentele aduse de

recurentă în susținerea cererii de recurs trebuie să se subsumeze motivelor de

recurs prevăzute limitativ în art. 304 C. proc. civ., întrucât art. 306 alin.

(3) C. proc. civ. prevede că „Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage

nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor

într-unul din motivele prevăzute de art. 304”.

Per a contrario,

atunci când dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor

într-unul din motivele prevăzute de art. 304, sancțiunea care intervine este

nulitatea.

Recurenta Primăria

municipiului Ploiești, după ce evocă situația juridică a imobilului în litigiu,

critică decizia din apel doar din perspectiva existenței unei suprapuneri între

terenul restituit în natură în prezenta cauză și cel învecinat, restituit la

rândul său în natură unei alte persoane, M.P., prin Sentința civilă nr.

1086/2007 a Judecătoriei Ploiești.

În contextul în care,

pe baza probelor administrate în cauză, instanța de apel a reținut că întreaga

suprafață de teren retrocedată este liberă, susținerea recurentei în sensul că

această suprafață ar fi ocupată de o altă persoană, vizează o eventuală

nelămurire asupra situației de fapt.

Însă, în lipsa

oricărei probe contrare, admisibilă în recurs potrivit art. 305 C. proc. civ.,

această apărare se referă la greșita stabilire a situației de fapt și tinde la

o reinterpretare a probelor existente la dosar, cercetare nepermisă în faza

procesuală a recursului odată cu abrogarea, prin O.U.G. nr. 138/2000, a art.

304 pct. 11 C. proc. civ., potrivit căruia „Modificarea (…) unor hotărâri se

poate cere când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând

dintr-o apreciere eronată a probelor administrate”.

De asemenea,

împrejurarea că restituirea aceleiași suprafețe de teren s-ar fi realizat prin

hotărâri judecătorești definitive către persoane diferite nu poate constitui de

plano un aspect de nelegalitate a prezentei decizii, câtă vreme o astfel de

apărare se poate valorifica doar printr-o cerere de chemare în judecată,

formulată în contradictoriu cu persoana al cărui drept se pretinde a fi

încălcat.

Numai într-un cadru

procesual care asigură respectarea contradictorialității și dreptului la

apărare, partea interesată va putea să stabilească dacă întinderea dreptului ce

i-a fost recunoscut pe cale judecătorească îi este afectată de pronunțarea unei

alte hotărâri judecătorești prin care a fost recunoscut un drept de proprietate

în patrimoniul altei persoane asupra aceluiași imobil.

Constatând că nu

există motive de ordine publică pe care instanța să le invoce din oficiu, iar

motivarea cererii de recurs nu se circumscrie nici unuia dintre motivele de

recurs, limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 306 C.

proc. civ., recursul urmează a fi constatat nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâta Primăria municipiului Ploiești împotriva Deciziei nr. 80 din

1 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 11 aprilie 2014.

Procesat de GGC - LM